Ii povestisem lui d din Harry Poter si i-a placut foarte mult partea cu bomboanele cu tot felul de gusturi ciudate, cele care te faceau sa scoti sunete sau aveau miros de parturi. Acum 5 ani ...
[stati un pic ca mi-am amintit cate zeci de kg mai putin aveam. moment de pauza si cateva lacrimi. bun, am revenit]
... am luat de acolo o punguta cu multe feluri de Jelly Belly amestecate. Era o distractie de copii sa mancam din ele, pentru ca bineinteles ca nu reuseam sa tinem minte care nuanta de verde era aia buna si care era cu lemn dulce (bleah) sau cu alte tampenii. Si eu si mama si Alex ne-am simtit excelent mancand porcarii. Mi-am dorit mult o zi din asta toti 4, acum si cu d.
N-a fost sa fie. Magazinul ori a disparut ori indicatiile mele nu au fost suficient de bune si nu l-a gasit.
Insa in cautarile ei dupa magazine micute a gasit unul de tesaturi. Evident (si, daca ne stiti, pe mine si pe mama, intelegeti cam cat de evident) , in loc de bomboane am primit un material. Nu doar ca e excelent pentru slinguri dar pe el scrie mare Craciun :). Chiar nu sunt (deloc) o persoana religioasa insa Craciunul imi da mereu o stare de bine (probabil si pentru ca e imediat dupa ziua mea, vine mereu insotit de vacante intre cei mai dragi oameni si mai e si inainte de Revelion) iar materialul asta...hmm....e bunut bunut.
A cheltuit ultimii bani pe el si l-a luat pe tot. Nu e mult, ajunge de maxim 4 slinguri pe care planuiam sa le fac de Craciun. Sigur o sa opresc si eu din el pentru ceva (n-am idee pentru ce dar pun pariu ca o sa-mi trebuiasca) si am hotarat astazi ca un sling din acest material va merge la cineva in ultima zi de International Babywearig Week.
Voi trage la sorti din comentariile la acest post. Slingul nu e gata, ba chiar trebuie sa aduc inelele de la atelier (de o luna ne tot mutam si o sa mai mutam inca una, deci totul e vraiste) si sa il si fac, deci va mai dura ceva. Va fi cu siguranta gata de Craciun, sper insa sa nu ajung chiar pana acolo :)
Si cum mi-a placut mult un post de pe un blog de quilting, unde era ceva de dat, o sa preiau ideea si va invit sa-mi povestiti ce faceti.
Incep eu:
Stau pe canapea, ma uit la o camera plina de jucarii si visez cu ochii deschisi la cum va fi cand voi muta atelierul cu totul aici. Si pe mama. Si vom face, toti 4, o gramada de chestii impreuna. Si va fi frig afara si caaaald in casa, o sa ne punem cate un film la DVD si o sa stam impaturiciti toti cu multe floricele si, mai stii cum, cu niste Jelly Belly :)
In timp ce baietii mei pregatesc noua camera in care ne vom muta toti, insa mai multi decat acum, eu stau in pat pe ultima suta de metri, in asteptarea lui bebe mic. Si din cand in cand mai intru aici, sa mai citesc ceva placut. Si acum chiar mi-a placut povestea ta, mi-a amintit de craciun, de mere cu scortisoara, de coji de portocala...chit ca bomboanele tale erau cu aroma de parturi :)) Dar mintea omului e sloboda:)Revenind, mereu m-am uitat cu drag la poze cu bebelusi-Craciunei, tare sunt frumosi, dar un bebelus in sling Craciunel cred ca e absolut superb...
RăspundețiȘtergereMihaela,
RăspundețiȘtergereSa stii ca asta mai lipsea si din gandurile mele: inca un bebe mic care sa stea lipit de mine (si pe care sa-l umplu de frimituri cand mananc, dar asta e alta poveste)
A, tocmai mi-am amintit ca au fost luni de zile cand d era plin de bucatele de biscuiti si frimituri de paine in cap =)) Si el a crescut in brate, chiar daca fara sling :)
Stau pe fotoliu si zambesc frumos la visul tau, gandindu-ma ce as putea eu sa fac asa cu placere cum faci tu, si sa pot sa stau acasa cu puiul meu, sa nu ma intorc la servici peste un an...
RăspundețiȘtergere(nu, nu merita postarea mea sa intre la tragerea la sorti, te rog sterge-ma din lista, sunt sigura ca sunt mamici si viitoare mamici care isi doresc slingul mai mult! Dar am vrut neaparat sa-ti scriu ca m-ai facut sa zambesc si sa visez! Esti minunata!)
[nici asta nu e pentru tragere la sorti, mi-a dat povestirea asa un suflu, vb cuiva, mi-a ridicat vibratiile, si si faptul ca si ziua ta, ca si ziua mea, sunt inaintea craciunului... nimic nu e intamplator :)]
RăspundețiȘtergereStau in fata calculatorului cu ochii carpiti de somn si mi-e inima plina. Mi-au dat lacrimile citindu-te... Fetita mea doarme cuibarita langa omul meu, in patul nostru mare de tot...acusi ma voi strecura langa ei si voi adormi recunoscatoare pentru toate lucrurile minunate care mi se intampla de cand am nascut. Azi am cunoscut-o pe Ilinca. Daca voi castiga slingul, am sa i-l ofer ei, cadou de la Mos Craciun. Pentru ca si eu cred ca nimic nu e intamplator...Mirela.
RăspundețiȘtergereAm o insomnie creativa asa ca lucrez cu drag si spor la un site care sper ca imi va oferi visul oricarei mamici: sa pot lucra de acasa, avand grija de piticul meu. Beau un ceai pentru raceala ce simt ca vine peste mine si visez la al doilea bebe, pentru ca primul este atat de perfect incat e musai sa aiba un frate sau o sora impreuna cu care sa ne faca zilele la fel de frumoase ca cele care au trecut de cand s-a nascut.
RăspundețiȘtergereDiana, da-mi pe mail adresa ta, iti trimit bomboane din alea, exact din alea. Cate kg vrei tu! :) Pupacim.
RăspundețiȘtergereStiu ca mai avem doar un pic de timp de petrecut impreuna, in burtica, si deja parca imi pare rau... M-am obisnuit sa-mi stiu puiul sub inima, protejat de toate relele, sa-i simt mangaielile si miscarile jucause, sa incerc sa ghicesc unde-i funduletul si unde-si va prompti calcaiul urmatoarea data. Imi dau lacrimile cand ma gandesc ca de 7 luni traiesc o minune, zi de zi, un miracol ce nu poate fi comparat cu nimic pe lume. Si astept cu nerabdare si cu un pic de parere de rau (pentru ca totul se sfarseste) inceputul noii noastre vieti impreuna, cand tzopaila nu va mai fi in burtica, ci in bratele mele...
RăspundețiȘtergereM-am prins in firul gandirii si am uitat sa fiu la obiect - cam asta cugetez eu pe autobuz, pana ajung la munca, dimineata la 8 jumate :)
RăspundețiȘtergerefii-mea e la gradi acum...ma gandesc cum imi zice, spre seara, cand e obosita si maraita: sunt tristuletz.... de ce, mami? intreb eu. ca n-am cu cine ma juca...ma duci maine la gradi? si ma intristez, intr-un fel, si imi si creste inima, ca fata mea e mare, si o iubesc atat de mult cum nu credeam ca o sa pot iubi vreodata! Si ma uit si la gaza mica si ma umflu in pene cand ma iubeste asa cum stie doar el, ma trage de obraji, ma baleste pe barba, isi ingroapa fatuca in umarul meu, mai trage 2 guri de tzitzi si se mai uita la mine....sa fie sigur ca sunt acolo...sunt fericita si completa. minunile mele sunt fericite si asta e tot ce conteaza!
RăspundețiȘtergereO dimineata ploioasa...primele zile reci din toamna asta...eu in fatza computerului pt a savura 20 min de liniste cum fac in fiecare dimineata. Cand am citit postul tau mi-am amintit de Craciun si portocale si familie impreuna. M-am intristat ca mama ta nu a gasit bomboane de alea. Visez sa ajung la Roma poate gasesc magazinul sa iti cumpar bomboane de alea si sa iti trimit.(Ajung la Roma cel putin o data pe an cred)
RăspundețiȘtergereAaa, si nu e neaparat sa fiu la tragerea la sorti. Am scris pt ca mi-a placut f mult postul tau. Felicitari!
stau jumatate intoarsa spre calculator, jumatate intoarsa spre Thea mea, care de-abia a invatat sa se ridice in picioare si se sprijina de canapea ca sa ajunga la telecomanda. Ajunge, o ia si-si da cu ea in cap in cadere. Rade. Eu incerc sa ma abtin sa ma sperii. Asa face intotdeauna. E mai puternica decat mine.
RăspundețiȘtergereIoana Cristea (oteo_99@yahoo.com) - nu reusesc sa postez cu contul de google
p.s: Multumesc Diana pentru universul pe care mi/ni l-ai deschis cu lucrurile facute de tine. Un univers plin de iubire si apropiere
Acum stau in bucatarie, fac supita de pui ptr toata familia si invat germana. Ador limba asta si cum adoarme Vladut la pranz imi pun repede playlistul cu Learn German in Your Car, la mine Kitchen si incep: bushaltestele, entschuldigung, der zuck, hauptbahnhof, verbindung :). Fac progrese, stiu sa zic chiar ca sunt maritata si daca ma intreaba vreun strain cum se ajunge la aeroport stiu sa-i zic, ba chiar stiu sa-l intreb daca vrea la ala mic sau ala mare. Stiu, stiu, nu-i legat nici de slinguri, nici de copii, nici de Roma :) Dar fac ceva doar pentru mine, iar ptr psihicul meu de stay-at-home-mom face tare bine.
RăspundețiȘtergerePS: legat de Roma, visez mereu cu ochii deschisi la un gelato mancat noaptea in Campo de' Fiori. Ala e locul meu preferat si noaptea cand e plin de oameni si de sticle de bere aruncate peste tot, si ziua cand e un soare atat de frumos ... n-am vazut in viata mea un soare de dimineata mai frumos ca la Roma.
trimit io! io! ca si aici se gasesc! (nu ma baga la tragere, pls, nu vreau decat adresa de posta)
RăspundețiȘtergereCopiii dorm, si e unul dintre cele mai placute momente ale zilei... beau un pahar de must si rasfoiesc o carte, tot de copii :), ca sa stiu subiectul cand Nectarie va cere sa o povestesc. La fereastra tufanelele si muscatele sunt mai frumoase ca niciodata si pentru o clipa viata pare frumoasa si usoara. Cand se vor trezii copiii, partea cu usoara va disparea repede repede de tot :)
RăspundețiȘtergereAlexandra
Ce postare frumoasa! Si comentariile la fel..
RăspundețiȘtergereEu stau pe canapea si incerc sa nu ma misc prea mult, pentru ca Maria a adormit la sanul meu, dupa multe zambete, imbratisari si pupaturi.
Mai deschide cate un ochi, trage doua guri de laptic si adoarme din nou, multumita.
O privesc si mi se pare ca timpul trece prea repede..
Stau in pat cu cu chifteluta mea mica mufata..de-abia a facut ochi dupa somnul de pranz si se alinta cu tzitzi ca sa se dezmeticeasca mai repede.Ma uit la el si nu imi vine sa cred ca am reusit sa facem asa o minune,si sunt fericita!Apoi imi fuge gandul la Craciun,la familia adunata pregatind totul de sarbatoare, impodobind casa,facand tot felul de bunatati, ascultand colindatorii care ne trec pragul si zambesc..
RăspundețiȘtergerePS:ador Craciunul si citind postul tau mi-am amintit ca nu mai e asa de mult pana atunci si am inceput sa visez
Nu imi merge contul de google Andreea Zaharia deea_zah@yahoo.com
Am adormit copilul, ma uit la el cum doarme ca un ingeras si mi se umple inima de bucurie. Fiecare zi e plina de lucruri care ma fac sa ma minunez. Cel mai mult imi place cum rade doar vazandu-ne pe noi zambind, doar asa, fara nici un motiv. Ma bucur de fiecare zi, de fiecare etapa, parca-l si vad de Craciun facand primii pasi si intinzand manutele lui mici catre luminitele colorate din bradut. Cata fericire ne ofera copiii prin inocenta lor...
RăspundețiȘtergereIn dimineata aceasta am imbracat-o pe bebelina in rosu. Si cand ti-am gasit post-ul...m-au napadit amintirile. Vor fi un Craciun si o iarna speciale. Bi se va invarti pe langa brad pana cand o sa-l dea pe jos o data, de doua ori...mami si tati nu se vor supara. Prin casa se vor auzi melodii de sarbatoare si musai din cuptor va da arome ametitoare un orez cu mere si multa scortisoara. Si tati va pune pe sfoara multa turta dulce...Ador perioada Craciunului, si anul acesta, in 3 va fi deosebita.
RăspundețiȘtergereSi eu am rapus ceva mai devreme copilul. Ce fac? Pai... ca de obicei. In loc de un lucru si bun... multe deodata si pe bucatele (oare de asta m-am adaptat destul de usurel la motherhood-eala? :))
RăspundețiȘtergereCu o mana scriu aici. Cealalta e ocupata cu pisi cea mare, care isi cere drepturile imediat ce prezenta amenintatoare a copilului dispare din incinta. Cu un ochi si jumatate de inima plang inca dupa pisi cea mica, gasita acum o sapt si plecata ieri intr-un rai al sufletelelor blanoase, in ciuda incercarilor noastre de a o mai opri putin prin lumea asta. Cealalta jumatate de inima e recunoscatoare pt tot ceea ce primim, convinsa fiind ca totul e exact asa cum trebuie sa fie, ca are Doamne Doamne grija de asta si de noi. Si tot prin jumatatea asta e si o bucatica (daca o dau prea tare in fractii si alte matematici ma incurc, vad, mai bine mai putina rigoare :)) ) rezervata MIRELEI, careia ii multumesc (da, abia acum, desi am citit blogul de dimineata, ne-am intalnit azi iar si i-am scris si un mesaj), apuc abia acum sa zic MULTUMESC din tot sufletul (fara fractii) pt ce a scris aici si pt... tot :) In timpul asta am o ureche ciulita, sa nu care cumva un stomac tzatzo-dependent sa dernajeze visele cu ingerasi ale puiului cuibarit camera alaturata... si eu sa nu-l aud (cealalta ureche asculta folk, de aia :)) ). Intre timp astept sa ajunga sotzoi acasa, pt asta am pus si de o haleala si... da, ultimul neuron blond ramas in stare de veghe se lupta sa nu uite aragazul aprins mai mult decat e necesar unei ciorbe.
Cam multe, nu? Si io nu-s super-mami sau wonder woman. Deci ce fac, atunci cand nici macar un mesaj coerent nu-mi iese? E clar, va pup de noapte buna...
Ilinca
PS: baaai, da materialu' ala nu e exclusiv pt craciunite purtatoare, acu, toamna, merge minunat :D
... Stau ghemuita pe canapea, imi citesc feedurile la blogurile cu mamici si visez la ziua cand o sa fac asta in propria noastra casuta, inconjurata de inca unul, doi, trei... piticuti care se trezesc din ora in ora (sper ca nu! totusi) la fel ca si piticutul adormit acum. Somn usor!
RăspundețiȘtergereEu sunt intr-o pauza de munca si incurajata de vremea surprinzator de calduroasa de afara "lucrez" la imbunatatirea starii de spirit dupa ce am constatat tristuta ca nu am ramas insarcinata luna aceasta.
RăspundețiȘtergereAlina, Irina, era sa lesin :D
RăspundețiȘtergereVa multumesc mult de tot! Probabil voi apela la Irina pentru ca e mai aproape si are si mai putini copii :))) Inca o data, va multumesc din suflet amandurora.
Ce treaba are nr de copii domnule? :)) In orice caz, daca nu va descurcati, count on me! :)
RăspundețiȘtergere