duminică, 31 mai 2009

Canadaaaaa

Acum două zile, de două ori în aceeaşi zi, era să fiu călcată pe aceeaşi trecere de pietoni. O dată de un idiot cu o ditamai duba care, în inteligenţa sa, a gândit că dacă ia o curbă roţile din spate vor trece fix pe unde au trecut şi ălea din faţă. Ceea ce nu, nu se întâmplă.

A doua oară de o, pardon, vacă, cu un jeep imens care era extrem de ocupată la volan şi a ratat semnul de trecere de pietoni. Nu, nu asta o defineşte ca vacă. Nici faptul că avea probleme de vedere, că la cei 10 km/h nu a reuşit să vadă marcajul de pe asfalt. Vaca este definită prin faptul că după ce ne-a văzut (eu, husband şi d) în mijlocul străzii (repet, pe trecere), a decis să accelereze, să fie sigură că nu trecem. Iar după ce ne-a luat faţa, pe trecere, s-a gândit să... oprească şi să ne claxoneze. Repetănd figura dupa ce husband îi striga finuţ (nu e glumă, chiar era finuţ) ca a ratat o trecere. Poartă numele de Vaca de Jeep, poate intra uşor în atlasul de mitocanie urbană.

Ei bine, ieri, pe aceeaşi trecere, husband era să şi-o ia tot la o Vaca de Jeep care era extrem de ocupată citind un pliant! La volan! În timp ce conducea. Wtf?!?

După cele 3 experienţe din ultimele 2 zile rămăsesem la varianta 6/49, încă mai aveam speranţe. Însă întâmplarea de azi a făcut diferenţa.


Stateam lângă maşină parcată, aşteptam husband să iasă de la Mall Vitan (nu mă stârniţi întrebând ce făceam acolo).Urmăream pe oricine şi orice se mişca prin zonă, moartă de plicitseală, aşteptându-mi băieţii. La un moment dat văd o tipă ce traversa parcarea pe trecerea de pietoni. Vorbea la telefon şi se auzea destul de tare aşa că instinctiv am rămas cu ochii pe ea. Făcuse cam 1,5 m pe trecere, cum ar veni era la mijlocul benzii când apare Boul de Jeep care nu încetineşte nici măcar cât să ridice piciorul de pe acceleraţie, privind fix în direcţie opusă. Am rămas mască. Tipa s-a speriat şi ea, de fapt bănuiesc că ceva mai mult decât mine ... Cănd şi-a revenit cu tremuratul vocii s-a dus înspre nea Boul, sa-i spună că era să dea peste ea.

Femeia, supercivilizată, ceva mai mult decăt aş fi fost eu în stare într-un moment similar. Cum Boul se învărtea uşurel că-şi găsise mult râvnitul loc, se apropie de maşină şi-i spune ceva de genul, Domn'le, n ai văzut că era să dai peste mine? Aici, pe trecere. Ce-a urmat ... e greu de reprodus. Boul a început să înjure ca la uşa cortului ( pe cuvânt că a spus toate vorbele 'din folclor), dacă eşti idioată şi vorbeşti la telefon (?!?!? deci o văzuse clar,doar că i se fâlfâia lui de trecere) asta rămăsese siderata, domn'le esti nebun? După ce Boul a mai scos din arsenal căteva injurături pe care nu le-am auzit niciodată, tipa s-a indepărtat de maşină şi i-a zis ceva de genul ba p-a ma-tii.

Ei, şi abia acum se vede diferenţa întree boul de jeep si vaca de jeep. Ce a făcut Boul? Da, a ieşit din maşină s-o bată. (Nu, nu era la intimidare, pot face diferenţa) În secunda doi a ieşit şi nevasta din spate (în faţa era un copil ca şi cei 2 de pe locurile din spate, fără scaune sau centuri) să-l ajute. Băi, e posibil aşa ceva? Femeia a început să strige la paznicii din parcare şi, sincer, a vaut noroc că erau doi şi destul de aproape (oricum nu se sinchiseau, ba chiar şi-ar fi găsit ceva treaba fix in momentul ăla) şi cănd i-a văzut boul s-a întors repede la maşină.

Tipa a ajuns lângă mine tremurând toată, i-am dat număul meu şi i-am spus că daca are nevoie am să povestesc ce s-a întâmplat. Moment în care apare dinnou Boul, deschide geamul, bagă o serie noua de înjurături, şi toată faza culminează cu nevastă-sa care deschide şi ea geamul, să nu se lase mai prejos: Curvelor, ce căutaţi aici, mergeţi pe centură!

CANADAAAAAAAAA

vineri, 29 mai 2009

Grup de suport pentru alăptare

De cănd am cunoscut-o pe Irina mea, ea face planuri. Unele frumoase. Şi visează. La mame informate, la cadre medicale care să le respecte, la decizii luate în cunoştinţă de cauză, la multă înţelegere, la grupuri de suport, la ajutor disponibil mamelor atât în timpul sarcinii cât şi la naştere, în alăptare şi mai incolo, în relaţia cu copilul, în cea cu partenerul... Iniţial mi s-a părut nerealistă. Erau niste vise frumoase, cu siguranţă, dar cum ar putea să ajungi acolo?

Ei bine, dacă există cineva care poate face asta, atunci cu siguranţă e Irina mea. Căci viaţa ei e o luptă continuua, cu o forţă incredibila care, cu siguranţă, se trage de la cele doua fetiţe extraordinare.

Irina mea a reuşit ceva pentru care a luptat mult. Şi pe care nu l-a avut când ar fi avut nevoie. Nici ea, nici eu, nici ... multe. Şi care, cu siguranţă, ne-ar fi făcut mămicia măcar un pic mai uşoară. Un grup de suport pentru alăptare. Un loc în care să poţi intreba orice şi să gaseşti un raspuns. Unul neinfluenţat financiar şi, mai mult, pertinent. (Apropo de asta, dacă există cineva care va reuşi să aduca La Leche League în România, sunt sigură că tot Irina mea va fi.) Un loc în care să te poţi relaxa cu copilul la sân şi şa primeşti o vorbă bună. Şi un loc unde să poţi împărtăşi experienţele tale cu alaptatul, şi pe cele bune, şi pe cele mai puţin bune.

În sfârşit, draga mea Irina, ai reuşit. Îţi mulţumesc mult pentru tot. Vom fi acolo cu siguranţă.


ASOCIATIA PENTRU COMUNICARE NONVIOLENTA si AROUND BIRTH,

va invita la Grupul de Suport pentru Alaptare, in premiera nationala. Daca alaptezi si ai dificultati, te asteptam sa cautam solutii impreuna. Daca ai o experienta pozitiva in alaptare, vino sa imparti cu noi bucuria ta. Ne dorim sa fim alaturi de tine, sa te sustinem, oricare ar fi provocarea ta.

Suntem un grup de specialisti format din moase, educatori prenatali si consilieri pentru alaptare, iar la noi vei putea gasi intotdeauna informatii actualizate, sprijin competent si multa intelegere, empatie.


Grupul are loc sambata, 20 iunie, la ora 17,30, pe strada Urechescu nr. 10.

Contact: popescuirina@gmail.com

http://www.salutbucuresti.ro/planoras/swf_map.htm?-8011&-6526

miercuri, 27 mai 2009

Poveşti în sling

Astăzi s-a trezit din somnul de prânz şi s-a dus tacticos în sufragerie unde şi-a scos lego-urile şi s-a pus la meşterit un garaj. Cu două butoaie de apa suspendate, să aiba mecanicii unde să se spele pe mâini. Ulterior s-a razgandit şi le-a adus doua chiuvete. L-am rugat sa ma lase să fac poze atelierului dar a fost de neînduplecat: mecanicilor nu le place sa le facă lumea poze la service.

Era foarte concentrat pe treburile din service, se tot învârtea semiadormit printre lego-urile ălea şi nu ştiu cum a făcut dar a calcat pe unu din ele. Atât de rau încât a început să-i curgă sânge din talpă. Nu va spun cât am îmbatrânit la prima lui picatură de sânge vărsată în service, sau cât de supărat era el că s-a rupt muşchiuleţul (?), cert e că după un drum la baie şi o sesiune de vreo jumătate de oră de relaxare pe canapea îi era teama să mai calce pe piciorul cu pricina.

Şi mă gândeam la Kristina şi la povestea ei din spital. Şi la Noe cu Bia mica bolnavioară, făcută pachet în pouch. Şi la d al meu astăzi, lipit de mine în mei-tai sau de husband în pouch.

Ştiu, puteam să nu ieşim deloc şi nu era nici o nenorocire. Dar mă bucur atât de mult că decizia de a călca dinnou pe piciorul accidentat a fost luată de el când lucrurile din jur au fost mult prea interesante pentru a mai sta în braţe, că eu am reuşit să îi ofer condiţiile optime, iar decizia i-a aparţinut lui. Poate pare un lucru prea mic să fie gândit cu aşa seriozitate dar, dupa mine, nu e. E un lucru ca oricare altul, iar cel ce ia deciziile în privinţa lui d ar trebui să fie doar el însuşi.

marți, 26 mai 2009

Închiriez garsonieră

Ştiu, ştiu, nu are nici o legătură cu ce se discută aici, dar, vedeţi voi, disperarea e maximă şi blogosfera mare, deci merită încercat.

Aşa că, dacă ştiţi un om sănătos la cap care îşi doreşte 22mp de vis :))) vizavi de Billa Titan, daţi vă rog un semn unui proprietar epuizat.


duminică, 24 mai 2009

Mintea de pe urmă. Mei-tai, wrap, podaegi

De ceva timp îmi propusesem să fac mei-tai-uri. La un moment dat am reuşit să mă mobilizez să fac unul, dar d nu voia să îl încerce aşa că a rămas undeva ca plan de viitor. Acum două săptămâni, când a cerut dinnou în sling (la mine) am profitat de ocazie şi i l-am arătat. Nebunie! I-a plăcut mult de tot, deşi eu eram oarecum îndemânatică. Şi aşa de mult i-a plăcut încât l-am luat după noi la o ieşire în Călăraşi, unde a şi rămas la probă pentru o mămică dragă.

Acum am reuşit, dinnou, să rămân fără inele pentru slinguri. Şi iar mă văd aşteptând două săptămâni care se fac trei plus una în vamă ... Aşa că m-am mobilizat week-endul ăsta şi am făcut o serie (mică) de mei-tai-uri. Verdict: demenţiale! Eu care nu mă omoram deloc cu purtatul copiilor în spate am fost cucerită. Gata, am cedat. M-a convins. Ba mai mult, a convins-o şi pe mama, care, cu toata susţinerea ei pentru ce fac eu, tot nu l-ar fi purtat pe d în sling ever.

Am făcut bretelele foarte late, pe gustul meu şi pot să spun cu mâna pe inimă că nu simt nimic. Deci, încercaţi cu încredere :)



Pentru podaegi d e un pic cam mare, aşa că n-am încercat, însă dacă există vreo mămică dornică de o testare, aş fi tare bucuroasă să am un review obiectiv.






Şi, după luni întregi de cautări, am găsit un material care, după mine, merge folosit la wrap. Adică este suficient de subţire să îl poţi folosi în toiul verii înfăşurând copilul de 3 ori, numai din bumbac, un soi de pânză topită ceva mai rezistentă. Cine mai doreşte, cine mai pofteşte? :)

vineri, 15 mai 2009

Blogurile 'mele' bio II

Ştiţi reclama aia la Sunsilk pentru fire rebele? Mi-a terorizat anii de facultate. Nu intelegeam cum pot unele sa aibă fire rebele şi să nu le convină. Eu aş fi dat orice pentru un singur fir de păr rebel, unul care să aibă volum, să stea în orice alt fel decât lipit de cap (ah, bancul cu elefantul era unul din preferatele mele).

Acestea fiind zise, după ce am folosit prima oară şamponul de la Olivo, ghici cine ţopăia în faţa oglinzii Am fire rebele, am fire rebele!!! Am trecut şi peste mirosul de măsline şi peste faptul că a trebuit să pun sampon de două ori si am decis: îmi place la nebunie! Şi am avut şi surpriza ca gelul de duş de la fix aceeasi firmă, din aceeaşi gamă, nu miroase a măsline ci a lamâi, deci si mai bine.

De gelul de dus cu migdale iar n-are rost să vă mai povestesc. Aceeasi ţopaială, piele fină, neuscată, plus miros demenţial.



Apoi am trecut la Mamica Bio. Draguţă peste măsură, fără să fie deloc sâcâitoare si agasantă precum vânzătoarele clasice, mi-a făcut o surpriză şi mi-a adus produsele înainte să achit factura (aveam oareşce probleme cu cardul), plus că a comandat special crema de protecţie solară pe care mi-o doream pentru d (cu factor de protecţie mic, cum nu se prea cauta). Şi deşi scrisese si pe blog, mi-a povestit si pe mail, la confirmarea comenzii despre deodorantul bio pe care l-am achizitionat. Mi-a spus foarte sincer că nu face faţa mereu, că e posibil sa fie nevoie să îl folosesti de mai multe ori pe zi. Ei bine, a rezistat cu brio la 18 kg in sling de la cismigiu pana in lipscanie, ceea ce, zic eu, e ceva :). Iar faptul ca cineva nu a încercat sa îmi vânda un produs numai ca sa îl vândă, ci a vrut sa fie sigură ca ştiu ce primesc, m-a facut să mă simt extraordinar de bine.

Daaar, în timp ce citeam eticheta de la crema de masaj a lui d (îi place la nebunie sa mearga la spa :)), să i se facă manichiura, pedichiura şi câte un masaj), am observat ca deşi toate ingredientele erau naturale, nu recunoşteam mai nimic din ce scria pe etichetă. Asa ca in sfarsit m-am lamurit: produsele de la MAYAM, pe care le-am vazut si pe siteul Sideris, sunt cele la care poţi citi lista de ingrediente :). Le ştii, ai auzit de ele. Nu trebuie să ai amintiri din copilărie, recte orele de chimie, ca să poţi inţelege ce şi cum. Şi sunt cele care sunt mai greu 'digerabile' de cineva care a folosit produse clasice până atunci. Însă gama de la Bioselect si Olivellenic de la Olivo, la fel ca se cele de la Eco cosmetics de la Organik (Mămica bio), sunt ceva mai 'user friendly' pentru începătorii într-ale produselor de îngrijire naturale.

O fi bine? O fi rău? Eu zic că e foarte bine. Ba chiar excelent! Daca vrei bio si nu vrei sa fi dezamăgit, recomandarea mea ar fi să foloseşti unul din aceste produse. După ce te obisnuieşti să nu te mai simţi curăţit chimic :), poţi folosi cu succes şi un produs de genul celor de la MAYAM care, din punctul meu de vedere, rămăn pe primul loc pentru copii.

După cum puteţi observa încă nu am scris nimic de Sideris, încă nu mi-am revenit cu bugetul:) . Deci va urma şi o parte a III-a.

joi, 14 mai 2009

Cum sa salvezi (un pic din) padurea tropicala ...

... fara sa te ridici de pe scaun.

O varianta ar fi sa renunti la vechiul motor de cautare si sa folosesti Forestle. Ei promit ca 90% din veniturile din reclamele sponsorizate (cele care la Google, de ex, apar in laterala sau ca prim rezultat colorat diferit) se duc catre The nature Conservancy. In plus, pentru transparenta, Forestle publica un raport lunar pentru a putea vedea cati bani au fost donati si cati metri patrati de padure au beneficiat de click-urile noastre.

Si ca bonus, sling.ro iese primul la cautarea dupa sling in paginile romanesti. Ceea ce va dorim si voua :)

miercuri, 13 mai 2009

Blogurile 'mele' bio I

Daca ati avut rabdare sa vedeti blog-roll-urile mele, ati vazut probabil si lista de bloguri bio. Sunt 3 mamici pe care le citesc cu drag si desi sunt practic una concurenta celeilalte, imi sunt dragi in egala masura. Plus ca se mai si inteleg una cu alta, efectiv imi e drag sa le citesc. Plus o colega de 'suferinta' pe un forum drag mie care detine Elemental. Si cum incercam sa renuntam la chimicale cat mai mult, am trecut la schimbarea 'garderobei' pe bio. Evident nu m-am putut hotari sa de la care din ele sa cumpar, asa ca am decis sa le vizitez pe rand, in limita bugetului :). Si sa va povestesc experienta mea cu produsele bio, raspunzandu-i cumva si Irinei.

In primul rand trebuie sa spun ca imi e tare greu sa ma obisnuiesc cu mirosul, asta mi se pare partea cea mai dificila. Pentru ca e unul foarte pregnant, si fara nici o legatura cu nici un produs folosit pana acum.

In al doilea rand, imi place tare mult sa cumpar de la persoane pe care 'le stiu'. Fie ca ne-am intersesctat pe un forum, fie ca le-am citit blogul, persoane care sa imi spuna ceva. Daca mai sunt si mamici si stiu ca au afacerea lor, cu atat mai mult.

Asa ca acum cateva luni am cumparat pentru d, de la Elemental, sampon si gel de baie, de la Mayam. Povesteam atunci pe un forum despre cat de mare este diferenta fata de un produs 'clasic'. Parul lui d nu mai era uscat dupa spalare si nici nu se mai ingrasa dupa doua zile. Desi initial parea necuratat suficient, ramanea la fel si 3-4 zile. Deci samponul nu era nici pe departe la fel de invaziv ca Mustela sau Sanosan, pe care le folosisem pana atunci pentru d. Eu insa nu m-am putut obisnui cu gelul lor de dus si nici cu samponul, pentru ca nu se intindeau deloc, nu alunecau, trebuia sa folosesc cantitati industriale. Si parca mi se rupea sufletul sa termin un flaconas din ala in doua saptamani. Pentru d intr-adevar sunt foarte bune, pentru mine insa, nu. Bine, poate si pentru ca erau pentru copii :)

Ce nu mi-a mai placut: ca transportul nu era inclus in pret si era musai cu o anumita firma de curierat si cu tarifele lor (personal, prin contract cu o firma de curierat am preturi mai mici decat cele impuse de ei, deci mi-a displacut si mai tare)

Ce mi-a placut la nebunie: ca pe siteul lor, la sectiunea de hainute organice pentru copii, aveau si o poza cu un bebe in sling. Cred ca asta m-a facut sa nici nu mai caut alte preturi pentru aceleasi produse, pur si simplu m-au cucerit cu poza aia. (Stiu, ma vand ieftin :), arata-mi un copil la pieptul mamei si am cedat imediat)

Saptamana trecuta m-am hotarat sa incerc alta marca. Asa ca am cumparat de la Olivo. Un gel de dus pe baza de masline, un sampon din aceeasi gama si un sapun lichid cu migdale. Absolut incredibile. Samponul a facut si spuma , am reusit sa imi spal tot parul fara sa vad cum se goleste sticluta sub ochii mei , iar sapunul cu migdale se intinde atat de bine si e atat de fin ... Plus senzatia aia de curat fara sa iti simti pielea uscata ... Absolut demetial. Bineinteles ca m-au imbiat si cu niste mostre de scrub, crema de zi si crema de maini, care ma fac sa renunt la tot Artistry-ul meu. Un scrub fin fin de tot, cremele la fel, mainile imi sunt incredibil de fine, insa aceeasi problema cu mirosul. A mea, nu a lor.
Ce nu mi-a placut: faptul ca am cerut si un catalog si nu l-am primit. Oricum, punand in balanta calitatea produselor si acest mic inconvenient, tot de 10 iese.

Saptamana asta am facut o comanda la Organik. Si am fost cucerita de prezentarea de la telefon: Buna, sunt mamica bio! Nu sunt genul care sa ma omor dupa vanzatoarele extra amabile din magazine, ba chiar le evit cu gratie. Insa mi-a placut sa primesc mai mult decat un mail automat si o factura atasata, ba mai mult, sa schimbam doua vorbe despre blog. Si chiar daca crema de protectie solara nu era pe stoc iar acest lucru nu era afisat pe site, mamica bio a fost atat de dragiuta incat nu am putut sa ma supar deloc. Acum astept produsele si revin cu partea a II-a.

Si cu a III-a, dupa ce imi voi completa gama bio cu produse de la Sideris.

marți, 12 mai 2009

Despre intarcare, Lola si IMM-uri

-Mami pitit tzitzi, tatiiii, vo'bim hobiti!

Si copilul se indreapta cu pasi mici si hotarati spre intarcare. Banuiesc ca face asta pentru a-mi lasa timp sa produc. Cum ce sa produc? Bani, normali. Pentru impozitul forfetar. Caci domnul (?) ministru spune ca daca n-ai nici macar 500 de euro sa dai la stat, atunci te duci acasa la copil, ca statul n-are nevoie de tine. De aceea veti si auzi in curand de I_M-uri, in loc de IMM-uri, ca mici n-or sa mai fie, numai mijlocii.

Ceea ce ma duce cu gandul la Lola, si la povestea ei despre productivitate sau placere, la cat de urat imi e sa fac orice pe banda rulanta, si la cat de mult imi doresc sa pot pune un pic din sufletul meu in fiecare sling pe care il fac, macar un tauras sau o pisicuta furioasa :) (vine si pozele cat de curand).

Si cum faci sa iti pastrezi placerea cand lucrezi inchis intr-un atelier in timp ce copilul zburda pe campii dorindu-te alaturi in joaca lui? Cand nu te vrea intre emailuri si te imbie sa calcati slinguri impreuna cu fierul lui de calcat din lego, numai sa faca parte din orice ar fi ceea ce faci tu? Cum faci sa nu te intorci la un serviciu de 8h/zi, 5 zile/saptamana si totusi sa nu ajungi sa faci acelasi lucru acasa?

O reteta o stiu: castigi la loto. Dar, dupa cum spune si povestea, pentru asta trebuie sa si joci. Si sa speri. Poate daca crezi in vreun Dumnezeu atotputernic, ar fi o varianta sa i te rogi. Nu, nu pentru bani, ca banii-s ochiul dracului, doar pentru un trai linistit care se dobandeste, printre altele, cu bani. Cum nici nu joc la loto si nici nu cred in Dumnezeu, sansele de a castiga imi scad dramatic.

Si totusi. Incep sa ma gandesc departe, foarte departe, asa ... la-cateva-mii-de-kilometri-departare style. Si acum a incoltit nemernicul acolo si nu mi da pace. Cantaresc, calculez ... Ok, pentru mine pot gandi singura, cred ca pot spune cu mana pe inima ca si pentru copilul meu. Si totusi, nu suntem singuri. Pe langa un husband exceptional se invarte si o bunica de milioane, o prietena tare draga afalta departe dar nu-atat-de-departe si fara de care as innebuni ... Hopaaa, lista nu-i asa de lunga. Doar homeschoolingul facut in legalitate si fara sa fii singur si a echilibrat balanta. Bun, ma duc sa-l iau pe husband, mai vine cineva?

sâmbătă, 9 mai 2009

Rugaminte catre clientii Sticlutei cu clar de luna

Astazi am descoperit ca o domnisoara, foarte draguta de altfel, angajata la Urgent-curier, firma cu care livram slingurile, din exces de zel, a taxat un client cu contravaloarea transportului. Care trebuia sa fie gratuit. Asa ca, pana reusesc sa intru si sa ies din maldarul de acte, daca ati fost taxat pentru transportul slingurilor, va rog trimiteti-mi un mail sau lasati un comentariu aici, sa vedem cum facem sa va primiti banii inapoi.

Imi cer scuze pentru neplacerile create.

vineri, 8 mai 2009

2%. Unde?

Declaratiile se depun pana pe 15 mai. E pacat sa ai posibilitatea sa alegi unde se duc acesti bani si sa nu o faci. Detalii pe 2%


Salvati delta

Sindrom Down Romania

A.C.S.I.S.

P.A.V.E.L

SMURD


HOSPICE


(daca mai aveti variante m-as bucura sa le aflu si sa le trec pe lista, poate ma hotarasc si eu)


L.E. De pe siteul doi la suta
  • downloadezi formularele (sunt doua tipuri, pentru venituri numai din salariu si unul pentru venituri si/numai din alte surse),
  • le printezi,
  • le completezi
  • le trimiti prin posta la administratia financiara de care apartii.
Acum am vazut ca au si o baza de date cu organizatiile catre care se pot redirectina cei 2&. Si ca in 2007 a fost vorba de 48 milioane RON.

joi, 7 mai 2009

Pisoii in sling ...

... stau bine mersi. Ba unii zic ca le place la nebunie.

Asa ca, daca o ajutati pe Mara sa scape de pisoi si pe pisoi sa scape de Mara, ii luati cu tot cu un sling. Pe pisoi ii puteti vedea aici, sau in mai multe ipostaze pe blogul Marei. Slingul nu merge si pentru copii, nu incercati sa trisati :))

Un fleac, m-au ciuruit

M-au prins. In Ioanid. Ieri.

De fapt Raluca e vinovata. M-a prezentat blogosferei :). Si blogosferei i-a prezentat slingul ei cel nou. Asa ca am am agaudat la lista cu copii blogosferici purtati (hai ca asta chiar suna bine) un Philip veseeeel (el si Gheo al Sabinei, cei mai zen copii pe care i-am cunoscut) si un Rares care s-a indragostit de sling din prima si acolo a ramas.

Si alti cativa copii neblogosferici care s-au lipit rapid de cate un sling, ca tot era in voga. Si imi pare teribil de rau ca ieri nu am avut aparatul sa le fac poze, iar azi am uitat cu desavarsire sa fac una de grup. Oricum, mamicile au promis ca vin cu poze pe bloguri, asa ca le astept cu drag.

luni, 4 mai 2009

Nu e pentru cine se potriveste ...

... e pentru cine se nimereste.

O prietena a vrut sa faca un cadou util la un botez, luand pentru bebelus, evident, un sling :). A ales, dupa cum o stia pe mama, un sling fix in culorile ei preferate. Dupa un mic brainstorming am gasit si masura potrivita, caci nu se cade sa intrebi o proaspata mamica cate kilograme are, de exemplu :). Si de cateva zile asteptam cu sufletul la gura sa aflu daca a apreciat cadoul, daca i s-a potrivit, daca i-a fost usor sa-l puna pe bebe ... the usual. Si raspunsul a inceput ca si titlul meu. Si deja imi parea rau.

Ei bine, nu era cazul. Da, bebe a stat in sling, dar problema era alta. Si anume o surioara cu un an si jumatate mai mare care s-a indragostit atat de tare de sling ca nu a mai vrut sa coboare din el :).

Stiam de povestea foarte asemanatoare a lui Flore, care scria, acum ceva timp, despre aceeasi 'patanie' la opiniile cumparatorilor. Dar si acum, ca si atunci, am zambit cu toata inima. Caci mi-am inchipuit un pui nu-asa-mic si nici-asa-mare care s-a simtit atat de bine la pieptul mamei incat nu a mai vrut altceva. Decat sa fie purtat.

Ceea ce va dorim si voua :)



P.S. Am recitit si a iesit cam siropos :), dar eram tare incantata si, zic eu, se iarta.