Se afișează postările cu eticheta WAHM. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta WAHM. Afișați toate postările

marți, 31 ianuarie 2012

To do. Sau nu

  • de finalizat, odata, discutiile cu cei 4 furnizori de diverse pt SCC
  • de finalizat, odata, dicutiile cu mostrele pentru jambiere
  • de inceput, odata, SSC-urile
  • de incaput, odata, jambierele
  • de adus la zi tot ce tine de contabilitate
  • de mutat firma si angajat, odata, pe mine
  • de terminat contractul pentru inchiriere de produse
  • de finalizat ultimele doua pagini pe poarta-ma.ro
  • de facut etichete noi
  • de finalizat designul pt etichele jambierelor
  • de finalizat designul cutiilor pt SSC
  • de facut poze noi cu inca 3 produse vechi
  • de rezolvat treburile cu IBFAN si rediscutat cu ANNA
  • de aranjat atelierul pentru o filmare
  • de mers la Bucuresti pentru inca o filmare
  • de printat materialele pentru targ
  • de finalizat discutiile cu doi distribuitori noi
  • de publicat pe blog niste tutoriale
  • de platit impozitele
  • de luat vatelina din vama

Acum doua nopti m-am uitat la filmulete cu d, de acum 2-3 ani. Nu vorbea, dar ne intelegeam perfect. Stiam, inainte sa spuna, orice isi dorea. Ne simteam unul pe altul din priviri. Eram aproape, eram acolo mereu, eram mama lui. 

Acum ma uit la carnatul de mai sus si imi dau seama ca sigur am uitat ceva. Si ca cel putin jumatate din ele trebuie rezolvate urgent. Dar vreau timp cu copilul meu. Copil pe care nu-l mai simt. Pe care nu-l mai 'ghicesc' nu din prima, nici din a doua, de multe ori nici din a treia. Si caruia ii cer mereu sa intre in lumea mea si sa ma vada acolo, raportata la restul, cand eu rareori intru in lumea lui si si mai rar ma las purtata pe-acolo. 

Imi vreau viata de mama inapoi. Stie cineva un pont pentru loto? Sau o matusa care are nevoie de nepoti? Sau macar o formula minune prin care sa fac rost de o zi in plus fata de ceilalti? Sa nu pierd nimic din viata lor, insa sa am o zi in care sa mai rezolv din chestiile de facut?

duminică, 2 octombrie 2011

Sfaturile mele pentru mamele care vor sa lucreze acasa

Ma bucur din suflet cand vad ca nu sunt singura. Si nu pentru ca sufeream eu de singuratate :)), ci pentru ca imi dau seama ca sunt tot mai multi parinti cu valori apropiate de ale mele, tot mai multe mame care ar face orice sa nu trebuiasca sa se rupa de pui, sa se intoarca la programul ala batut in cuie si care incearca sa isi ia inima-n dinti si viata-n propriile maini si sa mearga mai departe altfel.

Asa ca, cum ma tot foiam eu azi noapte de la nunta din hotelul din spatele blocului, am zis sa pun pe hartie ce stiu eu acum. [Am mai pus si mai demult, sa zicem ca am mai crescut :)]

1. Gadeste-te ce vrei.
Poate pare evident, dar nu-i asa simplu :). Ar trebui sa iti fie foarte clar daca vrei ceva din care sa traiesti, eventual bine, sau ceva care sa iti permita sa mai stai 1 an acasa cu puiul. Sau ceva care te motiveze, daca banii nu sunt o problema.

Daca vrei sa traiesti din asta iti trebuie minim minimorum un plan realist, de fapt unul pe terment scurt si unul pe termen mediu/lung.
Asta se traduce prin multe calcule referitoare la bani :D. Fa-le!


2. Cauta ceva care iti place.
Intotdeauna, sansele de a face bine un lucru care iti place sunt mult mai mari comparativ cu sansele de a face bine un lucru care nu iti place. Si pana la urma vorbim de afacerea ta, deci e destul de evident ca ar trebui sa iasa bine. Nu mai spun sa iti faca placere.

Degeaba am descoperit o super piata pentru carnati daca eu sunt vegetariana. Zic :)
[Apropo de asta, nu pot sa uit cat de prost m-am simtit la decernarea premiilor Hotnews pentru concursul de acum... mult timp, cand cei de pe locul II au adus multe produse de-ale lor si eu nici nu ma puteam uita. Oamenii produceau si vindeau carnuri si venisera cu un cos mare cu produse din carne [carnati, slana, sunca, etc] iar eu efectiv nu ma puteam uita in partea aia si nu stiam cum sa fac sa nu mai simt mirosul. La revedere bune maniere :))), probabil am parut o nesuferita jumate :)))]


2. Cauta ceva ce stii.
A incepe o viata de WAHM e greu, mai greu decat a incepe ceva pe cont propriu fara copil. Orice activitate ai face, timpul e limitat. Nu iti permiti sa incepi ceva de la zero, trebuie sa ai un mic avanataj, minim un pas care e facut deja.
Degeaba sunt sigura ca energia eoliana e viitorul si mi-ar permite tot ce-mi doresc stand acasa, daca eu nu mai tin minte care e forta centrifuga si care e centripeta :). [fapt real :D]

Eu una nu as fi indraznit sa ma apuc de asa productie daca nu as fi fost 100% sigura pe abilitatea mea de a face ceva [croi, coase...] si daca nu as fi stiut ce inseamna o fabrica. Norocul meu ca multi ani am trait exclusiv in haine facute de mine [si-am trait bine :)))] iar anul de facultate pe care l-am petrecut partial in fabrici din tara [faceam un soi de CTC pentru engleji] mi-a fost de un incredibil ajutor. Orice experienta in domeniul de care vrei sa te apuci e un pas urias atunci cand ai un bebe acasa.


3. Cauta o nisa.
Acum vreun an, sa tot fi fost vreo 10 mamici care au inceput toate, in relativ acelasi timp, cosmetice de casa. Cu tot dragul fata de multe din ele, era imposibil sa alegi. Aceleasi lucruri care te-ar fi facut sa cumperi de la o WAHM iti faceau acum imposibila aceasta misiune :). In plus, aglomeratia mare in aceeasi zona iti da, evident, sanse mult mai mici de reusita. Sa nu uitam ca, in acest domeniu, de exemplu, pe langa celelalte WAHM mai sunt, deja, cativa producatori locali [deci daca te gandesti sa cumperi romanesc sansele scad si mai mult] plus o gramada de producatori de renume din afara tarii, importati si la noi, cu acelasi gen de produse [aka sanse si mai mici].


4. Fa calcule.
Daca iti este mult prea greu, e posibil ca ideea de afacere proprie sa nu fie cea mai buna idee :). Sau ia-ti barbatul si pune-l la munca. Sau mama. Sau o prietena. Daca nu poti face un plan pe termen scurt si unul pe termen lung, sansele sa ai o afacere care sa iti si permita sa traiesti [macar partial] din ea, scad considerabil.

Gandeste-te daca vrei sa lucrezi legal sau nu. Daca alegi prima varianta [recomand :)], calculeaza cu muuuulta atentie forma legala pe care o adopti. Diferentele intre SRL, cu TVA si fara, Micro si PFA sunt uriase si pot functiona in avantajul tau sau nu. Si, credeti-ma, e clar de preferat sa da :).


O greseala pe care si eu am facut-o, si pe care am vazut-o in atat de multe locuri,  a fost sa incerc sa mentin cel mai mic pret posibil. Desi destul de ok din punct de vedere al cumparatorului[exceptandu-i pe cei care vor crede ca e ieftin inseamna prost], acest lucru iti face tie rau. Trebuie sa te intorci la pasul 4 si sa recalculezi, la sange, tot.

Daca dupa ce lasi statului un TVA, un impozit pe profit, niste dividente :), adica fix jumate din ce incasezi ca SRL, si dupa ce iti scazi toate cheltuielile, ce iti ramane tie nu iti asigura un salariu minim, atunci undeva ai gresit la calcule.

Si daca, vorba cuiva drag, vinzi la pret de dumping :), in momentul in care iti dai seama ca nu mai poti si trebuie sa maresti preturile, exista marele risc sa nu mai cumpere nimeni de la tine pentru ca au impresia ca stiu 'cat valoreaza' produsul tau si au impresia ca sunt pacaliti daca dau mai mult.

Evident, la extrema cealalta [si pe asta am vazut-o], a vinde un produs cu o manopera de 2 lei, si o implicare de 2 bani la pret de cel mai smcher specialist in domeniu nu iti va asigura un trai lung.



5. Vinde-te.
Ei bine, oricat de urat ar suna, trebuie sa te vinzi. Ma rog, nu pe tine, nu zici nimeni sa te prostituezi :), insa trebuie sa iti vinzi produsele, oricare ar fi ele. Gandeste-te cui vrei sa vinzi, cum ajungi la acei oameni si cu cat te vinzi. Degeaba faci, sa zicem, bijuterii dementiale unicat, la preturi uriase perfect justificate, daca nu ai cum sa ajungi la clasa sociala care ar trebui sa iti cumpere produsele.

Cand te gandesti cui sa vinzi, ideal ar fi sa incerci o alta categorie decat cei care sunt pe piata. Daca te bazezi pe clientii altora, e posibil sa nu fie cea mai buna idee.

Ca sa ajungi la ei, la clientii tai, iti trebuie iar mijloace. Sa faci un site sau sa iesi cu taraba in drum nu e suficient. Trebuie ca lumea sa ajunga la siteul tau, si oamenii sa stie ca ai taraba acolo. Daca iti pui taraba langa alte 20 care sunt acolo de ieri, sansele sunt minime.


6. Fii tu!
In orice ai face, cu placere sau nu, e important sa fii tu insati. Toate informatiile pe care le dai, da-le tu. Ok, te inspiri, citesti studii, le prezinti. Dar cand spui/faci ceva, fa-o cu resursele tale. E foarte important sa te individualizezi si nu poti face asta fiind bucatele din altcineva. Spune-ti propria parere, nu iti fie teama sa fii diferita sau prea la fel. Atat timp cat esti tu, lucrurile merg cel mai bine.




No bun, astea mi-au venit aseara, in timpul nuntii tiganesti cu multa muzica data mult prea tare pentru amaratele mele de ferestre. Daca ma mai loveste ceva la urmatoarea nunta, revin :)

sâmbătă, 11 iunie 2011

4,5

Simt ca trebuie sa scriu despre asta, insa imi e cumva peste mana. Stiu ca multe mamici care imi citesc blogul vor sa auda o poveste cu intarcare naturala. Si mai stiu ca eu o am. Insa nu e deloc asa cum m-as fi asteptat. Nu reusesc sa vad nimic spectaculos, nimic deosebit, nimic extraordinar. E pur si simplu ce urma sa se intample, n-am facut nimic in afara de a merge mai departe, pe acelasi drum.

Acum mult mult timp simteam nevoia sa spun. Simteam nevoia sa discut, sa imi gasesc confirmari pentru ceea ce simteam. Poate si pentru ca abia ma descopeream, ma simteam singura si nu asa sigura pe mine. Aveam cumva nevoia de validari.

Acum nu o mai am. Am stiut, de cativa ani, ca asa se va intampla. Am trecut, mai intai mai greu, apoi din ce in ce mai usor, peste toate 'hopurile'. Cele in care intr-un fel ciudat trebuie sa te justifici cand alaptezi copilul la 6 luni, la 1 an sau la 2. Partea buna e ca dupa 2 ani nu prea te mai intreaba nimeni :D. Iar la 4 va asigur ca nimeni nu-si mai inchipuie ca "ditamai baiatu' " suge. Deci lucrurile sunt si mai usoare, relatia e si mai intima, nu ai de raspuns nimanui, nu trebuie sa te justifici, poti lasa linistit lucrurile sa mearga. Singure.

Deci da, pe la 4 ani si 5 luni (n-as fi crezut niciodata ca n-o sa stiu ziua exacta in care d a supt ultima oara) d a decis ca nu mai are nevoie de ţiţi. La cateva zile de la ultima 'intamplare' m-a intrebat:
Tu trebuie sa bei lapte ca sa faci laptic?
Nu, i-am spus, si i-am explicat extrem de scurt, pentru ca stiam ca stie raspunsul. Fac laptic numai daca tu ai nevoie.
Eu nu mai nevoie, mi-a raspuns, s-a intors cu fata in sus si s-a culcat.

Normal ca nu s-a intamplat totul intr-o zi. Trecusera luni bune de cand ne 'intalneam' la cateva zile si nici atunci. Insa oricat de rar ar fi supt, mereu imi spunea ca ţiţi e cea mai buna, ca e ca ciocolata :D, ca el o sa pape ţiţi si cand o sa fie mare ca tati :). Si era clar ca orice as fi spus eu ca sa 'il ajut' nu ar fi facut decat sa-l intoarca din drum.

Si atunci am mers, amandoi, mai departe. Pana mai ieri a adormit cu ele, pe ele, le-a mirosit, le-a mangaiat, le-a spus povesti. De acum, nici atat.

Mergem in continuare si mai departe. Lin. Si impreuna. Doar un pic altfel.

joi, 2 decembrie 2010

Daca sunteti din Cluj...

Week-endul acesta Olivia e la Targul verde (de care tot povesteste innebunita :) ) cu o gramada de produse de-ale ei dar si cu cateva slinguri. Daca vreti sa le vedeti pe viu, asta ar fi un moment bun, nu ma vad ajungand prin Cluj in viitorul apropiat :).





Acum ma scuzaţi, merg să mă pregătesc de ziua copilului (uau, patru ani!), ne mai auzim pe luni.

miercuri, 1 decembrie 2010

Decembrie


Planuisem pentru azi un post despre cat de mult iubesc luna asta. Cu ziua lui d, ziua mea, Craciun, brad, multe zile libere, mult stat cu cei dragi si, cel putin in visele mele, multa zapada. De care n-am mai vazut din plin in decembrie de nu mai stiu cand dar oricum nu conteaza, eu sper :).

Si mai planuisem sa va povestesc cum am pregatit ceva super pentru cei care vor comanda in perioada sarbatorilor, de unul din moşi. Ceva bun bun bun, care, cel putin teoretic, ramane surpriza. Zic teoretic pentru ca nu cred ca o sa pot eu sa tin un secret :)


Numai ca pe cand ma pregateam sa vin pe blog plina de veselie, am descoperit ca absolut totul afara e îngheţat. Nu ma deranjeaza gardul inghetat, masa si scaunele pe care le-am uitat afara şi care acum sunt acoperite de un start generos de gheaţă şi ţurturi, plasele de tantari îngheţate şi nici macar treptele de la intrare sau întreaga curte care acum e un topogan imens. Mai dar mi-a fost asa o mila de iarba :(

Absolut fiecare firicel de iarbă e îmbrăcat în gheaţă. Mi-e tare tare milă de ea. Bine că nu am flori în curte că până acum eram cu siguranţă plânsă.



Si nu stiu cum dar tot cu inima stransa am ramas dupa ce ieri şi azi am împachetat 5 paturici.

Dacă nu l-aţi văzut încă pe proprietarul TDF-ului :) treceţi neapărat pe la Sabina.




Rosa şi-a găsit o pernuţă şi pleacă şi ea zilele ăstea.



Până la sfârşitul săptamânii înca 3 păturici vor ajunge la căsuţele lor. Iar eu ma bucur si mi se rupe inima pentru fiecare din ele.

Bun, revenind. Lăsăm paturicile, uităm de îngheţ şi ne concentrăm pe diacritice.
Iubesc luna asta.
Promit bunatati cu miros de sarbatori.
Promit cateva oferte leşin :) la slinguri
Promit ceva de dat, cel puţin o dată luna asta.
Şi promit că de ziua lui d şi a mea nu ma voi atinge de net. Am zis!

sâmbătă, 27 noiembrie 2010

Dupa 4 ani si o zi


Primul nascut al familiei :) s-a intors acasa. Cum spune si titlul, dupa fix 4 ani si o zi.

Acum, in sfarsit, mi s-a ridicat o piatra de pe inima. Mi-as fi dorit sa povestesc mai mult, cum am luat deciziile, cat de mult am gresit si cat am suferit. Dar mi-am propus sa ma gandesc numai la partile bune si sa ma bucur de ele. Acum am trei baieti care au nevoie de multa atentie si si mai multa dragoste.

joi, 25 noiembrie 2010

Aproape gata


mutatul
noul birou/atelier/ camera teoretica a lui d
o paturica nou

luni, 22 noiembrie 2010

Greu cu zenul in ziua de azi

Foarte greu. Am avut un week-end prelungit in familie, absolut superb. M-am bucurat de baietii mei si de mine cum n-am mai facut-o de mult. Mi-am incarcat bateriile cat sa ma tina o luna. Credeam eu...

Azi se fac doua saptamani de cand sunt cu inelele in vama. Iar motivele sunt infiorator de multe si incredibil de ireale culminand cu cererea care a ajuns, vezi doamne, pe biroul unei doamne de la droav care, vezi acelasi doamne, nu a fost la serviciu saptamana trecuta si care, ca sa vezi intamplare, nu va fi la serviciu nici saptamana asta. Nu e mai simplu sa spui ne cerem scuze, suntem niste idioti, v-am uitat cerea pe birou si faptul ca am vorbit vineri la telefon nu schimba cu nimic, abia azi am gasit-o?. Se pare ca nici azi nu va fi gata tot.

Apoi, targul Mami. Nu am vrut sa merg, odata pentru ca imi doream un week-end fara nici un plan alaturi de baietii mei, in care doar lasam lucrurile sa se intample, si a doua pentru ca am simtit ca lucrurile nu sunt chiar asa cum par si ca mi se servesc doar jumatati de adevar. De ambele parti. E posibil sa ma insel, insa am considerat ca in momentul asta, pentru mine, e mai important un strop de egoism. Si a fost bun. Cele mai bune ganduri pentru mamele care au fost si au alaptat acolo pentru o cauza nobila.

Chiar daca e posibil ca punctul de plecare sa fi fost usor fortat, comentariile organizatorilor si reactiile lor mi se par penibile. Si imi amintesc de domnisoara draguta cu care am vorbit la telefon cand am fost invitata sa particip la targ. Dupa insistentele cu haideti sa va rezervam un stand pana luni (vineri fiind) sa aveti timp sa vedeti daca puteti veni (si la cum au stat inelele de 2 saptamani nu aveam nici o sansa), luni incerca sa ma simt prost ca zic nu pentru ca, stiti, v-am rezervat deja standul, alti participanti au intrebat si noi am zis ca e rezervat... Wtf? Par chiar atat de proasta? Incat sa dau zeci de milioane ca sa vin la un targ fara sa am nimic de vandut doar pt ca o domn'soara e extrem de insistenta? Si sa ma simt prost pentru ca de vineri seara pana luni dimineata am tinut standul ocupat in fata celorlalti clienti care au dat buzna in week-end? Bleah!


Inapoi la zen... copilul meu iubit... paturica grena... floricele pe campii... vine decembrie, luna mea preferata... vine ziua lui d... vine ziua mea... vine craciunul... vine mama :D... vine Alex de la job in cateva ore... inspira, expira...zen

duminică, 21 noiembrie 2010

Asta da premiera: ceva pentru mine

Prima oara in ultimii 4 ani cand am facut ceva pentru mine. Pentru mine si atat.



Prima oara in ultimii 6 ani cand am lucrat ceva pentru mine. E bine. E un semn ca, dupa mult timp, lucrurile incep sa se aranjeze altfel si nu in ultimul rand, ca depresia post telenovela incepe sa dispara.




Pentru ca ieri m-am tuns un pic mai scurt decat ma gandisem, si se impunea o esarfa. Sau doua. Sau mai multe pe drum.

Pentru ca n-am mai purtat fusta de mai mult de doi ani. Si pentru ca nu arata ok pe umeras fiind elastica si gandita sa arate bine pe mine, nu pe umeras :) (4 clini si cordon extra lat, din materiale diferite, ambele elastice).

joi, 18 noiembrie 2010

Blogurile mele bio aka my WAHMs

Acum mai bine de un an povesteam despre blogurile mele bio preferate. SI aveam 3 preferate:
  • Mamica Bio, care intre timp si-a deschis Organik si are cel mai bun deodorant solid pe care l-am incercat vreodata,
  • draga mea Olivia, de la Olivo, cu care intre timp am si aranjat de-o colaborare pentru Biobunatati si care este furnizorulnumarul unu al familiei pentru Unt de shea, cu cele mai bestiale uleiuri esentiale ever (preferatul meu e cel cu portocale) [ah, si samponul de la Olivia mi-a dat viata peste cap cand am descoperit ca de fapt parul meu nu e gras, cum am crezut 15 ani, e doar un par normal super agasat de chimicalele de sinteza] si
  • Cristina, de la Sideris, care e cea mai amabila si mai draguta si mai binevoitoare [si nu gasesc cuvinte suficiente] 'propritara' pe care am intalnit-o vreodata. Si vorbesc foarte serios. De la Cristina am un sapun de alep pe care-l folosesc exclusiv(inclusiv pentru par) de multe luni de zile si e inca baban.
Ca si cum asta n-ar fi de ajuns, avand in vedere ca eu folosesc foarte putine cosmetice, am vrut mai mult. Mu-ha-ha! Si cum toate cele 3 de mai sus nu se (mai) incadreaza in categoria mame care lucreaza acasa, si-au diversifiat mult afacerile si sunt toate foarte cunoscute, am zis sa incerc si altceva. Si ce de surprize...


Saptamana trecuta (sau acum doua?) am fost la un targ de handmade, la Universitate. Bineinteles ca nu am vrut sa ma abtin, asa ca am trecut pe la Ariana [fiti atenti] pe care am cunoscut-o pe cel drag forum ever, AP, cand cu un sling, ca apoi sa descopar ca e sora sotului lui Ralu', o fata tare draga mie si ca sa descoperim si mai tarziu ca sotul ei si cu mine am fost colegi in I-IV. Tare, nu? Asa, revenind, Ariana are un magazin pe breslo, Marillys, si de la ea am luat un balsam de buze.

Nu va pot spune ce tragedie e la noi in casa a nu e de mancare. Bineinteles ca l-am gustat toti pentru ca miroase... ei bine, nu are nici o legatura cu cosmeticele naturale si nici cu cele pline de cimicale*.

Miroase a ciocoloata si vanilie pana la lesin. E demential si e pe lista pentru toate prietenele mele de suflet, pentru Craciun. Ah, d gusta din el cum il prinde :))) Si au fost cei mai bine cheltuiti 20 de lei din ultimul timp.




Tot la targ am intalnit-o pe Alexandra, pentru care ma dusesem de fapt. Si pe Alexandra o cunosc de mult timp, de cand Lia avea 3 saptamani, cand si-au luat sling. Acum a venit momentul sa imi iau si eu ceva bun. Si mi-am luat. Am mai zis mu-ha-ha? :))) Si nu doar ca ne-am luat o burtica fericita, dar Alexandra a fost foarte draguta si ne-a servit cu un after shave solid (un tester micut). Burtica? Da, foarte tare. Atat de tare incat unchiul propriu, mare consumator de naturale, mi-a confiscat-o fara sa clipeasca :D. Dar sa lasam un pic burtica si sa vorbim despre after shave. Pai...cum sa zic eu...after-shave-ul....ei bine..ne-a schimbat viata :))) Nu va pot explica cum arata si, mai ales, cum se simte pielea lui Alex dupa barbierit. Si cam cati pupici si-a luat in primele zile. Si cam cati isi mai ia de fiecare data cand se barbiereste.

Serios, daca vreti sa va faceti un cadou demential, dar cumva sa il pacaliti pe sot ca e pentru el...asta e perfect! va mai spun o data: pupacibil! asta e cuvantul. Edit: Alexandra a pus 'masculul feroce' :))) la vanzare in magazinul ei de pe breslo.

Hai sa zic totusi si de burtica (pe care nu am apucat sa o pozez :(, deci poza e a Alexandrei), sa nu se inteleaga cum ca nu m-a impresionat. Are unt de shea (preferatul meu), unt de cacao (iam) si ulei de miglade dulci deci nu poate decat sa ti lase pielea catifelata. Si cand zic catifelata, vreau sa zic exact asta: este fix ca o catifea. Iar faptul ca trebuie sa o incalzesti in mana inainte, pentru mine e un mare plus. Vesnic sunt in viteza, mereu am ceva de facut, niciodata n-am timp sa ma rasfat in vreun fel. Ei bine, in cazul asta, n-am ce face. Trebuie sa imi iau un minut in care sa imi incalzesc crema, sa imi acord placerea de a o intinde pe maini, de a o masa, de a o mirosi. Va zic eu, e de bine :)) Acum trebuie sa vad cum fac sa imi iau una are sa si ramana la mine :)

Si, ca sa fiu cinstita, de bine ce e, am pregatit o surpriza impreuna cu Alexandra, dar mai mult nu va mai zic pana la momentul cu pricina. Bine, hai ca va mai dau un indiciu: nu va fi de vanzare, raman la a vinde exclusiv de ale mele. Deci tre' sa fie de altceva. Pot sa mai zic o data mu-ha-ha? (am vazut de prea multe ori Monsters vs Aliens...)



Asa, ca si cum nu aveam destule, saptamana aceasta am trimis camera foto la un nou proprietar. Ca o draguta ce sunt, pe langa aparat am mai pus cate ceva in plus, cum ar fi si manualul de instructiuni de la noul aparat. Asa ca Loredana a trebuit sa imi trimita manualul inapoi. Si cum manualul nu putea sa vina singur, a venit la pachet cu .... va tineti bine?...6 sapunuri. Sase! Şase! Diferite toate, unul mai bunut decat altul. D, ca de obicei, le-a gustat pe toate. Si eu, tot ca de obicei, am stat linistita. Cat de rau poate sa-ti faca un strop de unt de shea, un morcov, o tarâţă :))

Nu pot sa va spun acum prea multe despre pentru ca imi va lua mult timp sa le incerc pe toate şase! dar va spun ca iar am fost impresionata de o mama care lucreaza acasa. Sapunurile Luthelo au venit in cateva cutiute. Aceste cutiute au fost taiate, indoite, asamblate, de o mama care sta acasa cu doi copii. **Am avut imediat cateva flashuri cu etihetele pe care le faceam la incepuri, pe care le perforam cu d langa mine si la care am si renuntat la un moment dat din cauza volumului mare de munca exclusiv pentru aspect. Si am simtit o bucurie si o strangere de inima in acelasi timp. De abia astept sa le incerc! Pe toate :D





Asa, ca sa ma adun un pic. In caz ca nu am specificat clar, toate cele 3 noi achizitii (care de fapt au fost 10, dar cine sta sa numere :))) ) vin de la mame care lucreaza acasa. Si care, cu manutele lor, cat dorm copiii, mesteresc la combinatii care de care mai dementiale. Sapunuri, lotiuni de corp, balsamuri. Toate sunt de o calitate excelenta, sunt lucrate cu mult drag (asta doar pentru ca sunt la inceput, vad ele dupa :)))) mu-ha-ha!), sunt naturale si sunt extraordinar de bucuroasa ca o parte din ele sunt la mine in casa. Tuturor le doresc mult succes, le doresc sa fie cat mai mult timp aproape de puii lor si sa faca ceea ce le place. Iar pe voi va rog macar sa le incercati. Nici un copilas nu merita chimicale de sinteza pe piele si, stiti ce, nici noi aia mai marii nu meritam.



* Pentru cei care nu au mai folosit produse naturale in totalitate (adica Head and Sholders cu o picatura de aloe bio nu intra in aceasta categorie), acestea au un miros specific, foarte diferit de cele ce contin parfum sintetic. Sapunul de alep, de ex, si produsele cu ingrediente crude (ale Alexandrei, de ex) au un miros mai greu de acceptat de cei care nu au mai mirosit asa ceva. Dupa cativa ani in care am folosit numai produse naturale, accept cu greu mirosul celor din comert, pentru multi insa, lucrurile stau invers.
** Loredana mi-a scris ca acele cutiute sunt lucrate de mana, dar nu de ea, ci cumparate de aici. Eu tot sunt impresionata de ea, ca de altfel de toate mamele care lucreaza acasa, nu mai zic de cele care fac sapunuri, o treaba care mie mi se pare imposibil de facut cu doi copii mici langa tine.

___________________________________________________
P.S. Mai stiu o mamica care lucreaza acasa si care imi e foarte draga si de abia astept sa ii incerc produsele. Amy, de la Herbine. Amy e si ea mamica 'purtatoare' si imi e foarte foarte draga.

P.P.S. Acest post nu e in nici un fel sponsorizat. Toate aceste mamici imi sunt dragi, Cristina/Sideris nu e mamica dar tot draga imi e :) si toate produsele de care v-am vorbit imi plac mie la nebunie.

miercuri, 17 noiembrie 2010

Sunt in Rai

(Bine, jumatate. Jumatate sunt in vama pentru restul...)







Bonus: niste ata de Sibiu in teste (de la magazinul Victoria, la parter, preturi jenant de mici)



Si extra bonus, azi avem in vizita un copil mai mare, asa, la vreo 20 de ani, perfect pentru jocuri cu d dar suficient de mare cat sa-mi vad linistita de ale mele. Adica de materialele noi. Iu-piii!

Cu putin noroc, pana la sfarsitul saptamanii vin si restul, numai buline.

Si cu inca putin noroc tot saptamana asta terminam cu mutatul (mai nou schimbam doua camere intre ele, renuntam la dormitorul gigant si inutil pentru un atelier mare si bun. Mu-ha-ha! )



miercuri, 27 octombrie 2010

Calcule si experimente

Tac pentru ca fac diverse experimente. Sau teste. Sau chestii.
_______________________

Incerc sa vad cum pot explica mai bine diferenta dintre interlock si jerseu pentru postul cu wrapurile elastice. Calculez pe niste mostre micute diferentele de elasticitate si ma pregatesc sa aduc toti balotii aici. (Am zis oare ca, cel putin pentru iarna asta, mut tot atelierul aici? Mint, nu tot, cam 80%. Fun, fun, fun... Mai putin mutatul propriu-zis: no fun)

_______________________

Testez pe propria-mi piele cat ia sa inmoi (cu innodat si stat pe si jucat si facut minge de handbal) un Sud-Vest. Suntem la ziua 2 si lucrurile merg bine, deja vad rezultate insa nu spectaculoase. As vrea sa pot spune clar: bebe e inca in burta si-ti place la nebunie? Ok, iti va lua maxim X zile sa-l ai gata gata. Acum sa vad cat sunt alea x zile. Super fun pentru ca e si d implicat, ocazie cu care mi s-a confirmat in termeni de viata reala cam cat de rezistente sunt inelele, cusaturile si materialele. Mele.

_______________________

Calculez mai exact preturile la paturici.

8,5 si 4,5 $/yard
  • plus transport
  • plus tva
  • plus tva la transport
  • plus taxe vamale
  • plus taxe comosionar vamal
  • transformat in lei /metru (yardul are doar 95 cm)
  • plus numarul de ore lucrate platite cu mediul pe economie o suma decenta (muuuult mai mica decat cea pe care o castiga contabilul (nou) pe care, cel mai probabil, il voi angaja)
  • plus impozitul pe bucata de mai sus
  • plus umplutura
No fun at all si un pic fara perspectiva de viitor in ritmul asta.

_______________________

Combin de 2 zile multe patratele roz si ma tot intreb cat roz e prea mult. Alta data as fi zis ca orice pic de roz e prea mult, acum sunt intr-o faza in care nici o culoare nu e imposibila si toate beneficiaza de sanse egale. De cateva zile e rozul. Pal, uni, cu alb, bufnite, elefanti, fluturi, buline, carouri, flori. Fun la inceput, acum a devenit obositor. No fun. Cred ca 100 de patratele merg un pic in dulap si mai ies peste vreo saptamana.

_______________________

Scoatem ultimele Nestle din viata nostra. Lot of fun.
L'oreal e si el bucatica de Nestle, deci am ramas fara vopsea, abia ce reincepusem sa ma vopsesc si gasisem culoarea. Nu foarte fun dar bucuria unei Nestle free house e mare. Ramane. [V-am pus oare filumetul cu nenea CEO de la Nestle care povesteste de niste extremisti care considera apa un drept al oricarui om? Si cum, evident, nu e normal, apa e un produs de consum si ar trebui sa se vanda si atat? Bleah! ]

_______________________

Ma joc cu tipare pentru o paturica geometrica. Extra fun.

_______________________


Voi? Ce mesteriti? Si daca din inatmplare mesteriti ceva la blogger poate-mi explicati si mie de ce cu editorul nou nu pot sa modific marimea fontului. Practic, ca teoretic se poate.

vineri, 15 octombrie 2010

In echilibru

Mi-am dat seama ca, in ultimele luni, cele in care mult prea multe lucruri (mi-)au mers prost, cel mai tare m-a afectat lipsa unui echilibru. Nu atat faptul ca mergeam in jos, ci faptul ca o faceam in hopuri. Iar la un moment dat, dupa atatea hopuri, nu mai reuseam sa vad nici una din partile bune si imi era teama sa ma bucur de urmatorul lucru bun pentru ca stiam ca va urma unul mult mai rau dupa.din
De ceva timp am reusit sa imi stabilesc usor usor un echilibru. Si e bine tare. E bine sa pot sa ma bucur de lucrurile care merita cu adevarat.


Am primit astazi o vizita de la o proaspata mamica (pe care nu o cunosc), un bebe si un tata. Cat am povestit noi despre slinguri, bebe dormea in bratele tatalui sau. Si in tot acest timp (muult, cred ca o ora ne-am intins), tatal si-a luat ochii de la bebe maxim 10 minute in total. In restul timpului a privit-o, a pupat-o, a vorbit in soapta cu ea si a tinut-o in bratele lui. Mi-a facut atat de bine sa ii vad, sa o aud pe mama vorbind de cum dorm amandoua, sa o vad cu bebe in sling, lipita de ea, incredibil de incantata de cum o simtea si pupand-o pe capsor in continuu. A fost una din cele mai frumoase ore petrecute cu altcineva decat cu baietii mei.

Si stiu ca, de acum in colo, am gasit puterea sa vad iar mai mult lucrurile bune decat pe cele triste.


Intorcandu-ma, oarecum, la ziua a 7a de IBW, ma gandeam de ce oare am facut eu asta. Sau pe cea cu slingul de matase. La Festivus am zis ca nu voi mai face trageri la sorti. Pentru ca imi pare extrem de rau ca nu pot face cumva ca toata lumea sa castige. Acum citeam comentariile si imi dadeam seama ca pe multe dintre voi 'va stiu'. Si ca fiecare ar merita o surpriza, un lucru care sa o faca sa zambeasca si care, da, sa fie pe degeaba. Pentru ca asta e unul din cele mai frumoase zambete :). Apoi ma gandeam la cele pe care nu 'le stiu', dar care sunt la inceput de drum si carora le-ar prinde extrem de bine. Si oricum as face, ma voi simti un pic aiurea.

Ei bine, nu. Pentru ca daca nu va veni de la mine, va veni din alta parte. Si tot va fi bine. Si tot sunt un milion de lucruri care te pot face sa zambesti, trebuie doar sa le vezi. Asa ca va doresc tutror sa aveti linistea aia care va permite sa le vedeti. Tuturor, mai putin Adinei :D, care va avea sigur un zambet azi :)

Adina spunea...

In dimineata aceasta am imbracat-o pe bebelina in rosu. Si cand ti-am gasit post-ul...m-au napadit amintirile. Vor fi un Craciun si o iarna speciale. Bi se va invarti pe langa brad pana cand o sa-l dea pe jos o data, de doua ori...mami si tati nu se vor supara. Prin casa se vor auzi melodii de sarbatoare si musai din cuptor va da arome ametitoare un orez cu mere si multa scortisoara. Si tati va pune pe sfoara multa turta dulce...Ador perioada Craciunului, si anul acesta, in 3 va fi deosebita.



  1. Mihaela
  2. Fata verde
  3. Simona
  4. Blueeyes
  5. Raluca C
  6. Robertina
  7. Ioana C
  8. Elena S
  9. Alexandra
  10. Corry
  11. Deea Z
  12. Luci
  13. Adina
  14. Ilinca multitask :D
  15. Laura


sâmbătă, 2 octombrie 2010

Ce-am facut azi

Spre rusinea mea, o sa incep cu ce nu am facut azi. Nu am mers in Izvor. Si pe de o parte imi pare tare rau. Pe de alta parte, momentan sunt in extaz din cauza de noul membru al familiei :) Iar ceilalti doi mi-au dat o zi intreaga sa ma joc. Concluzia: merita fiecare din cele 12 rate babane pe care le voi plati un an de zile.

Azi si maine sper sa pun pe blog chestii faine. De saptamana viitoare incepe calvarul si o sa vedeti ce se intampla cand oameni idioti vor sa para importanti prin orice mijloace. Ocazie cu care va anunt ca, desi nu au ajuns toti banii la mine, astazi am depus 150$ pentru BCIA. Si va fi nevoie de mult mai multi pentru lupta care va incepe saptamana viitoare. Cum intra si restul banilor, pleaca si ei tot acolo.




Pana atunci, inapoi la chestii faine. Deci ce-am mai facut:


Am incercat mai intai masina pe bucatele mici.
Am matlasat.
Dupa cateva reglaje am montat si masa.
Am zis sa tai cateva patratele si sa vad cum se descurca la chestii mici.



Evident, lucrurile au luat-o razna si din joaca a ajuns de-o paturica incredibil de dulce, taman buna pentru un nou-nascut mic mic si pufos. Mai trebuie sa ma hotarasc ce margine va avea.



[ Vedeti cusaturile? Vedeti colturile perfecte? Imbinarile sublime? Matlasatul perfect? :) ]

La fel de evident, am testat si aparatul nou. Pe lumina foarte proasta (paturica e cu mult alb, nu galbui), insa oricum ne-a lasat cu gura cascata. La fel si copilul :)




Si ca sa termin si mai vesel, ajutati-ma sa ii dau un nume. Nu am nici o idee, insa presimt ca voi vorbi de ea mult timp de acum incolo. Sau de el. Asa ca se impune un nume. Idei?

marți, 14 septembrie 2010

Sa tragem linie, zic

Odata pentru BCIA.
Larisa, Mama lu' Ilana :), Ana_bela si Ioana_T, va astept sa punem la punct pe mail tranzactiile. Alegeţi voi daca doriţi sa donaţi direct către BCIA sau mi-i trimiteţi mie şi eu îi pun mai departe, ca să scutim taxele pt paypal. Oricum ar fi, vă voi trimite pe mail confirmarea plăţii către BCIA si voi la fel. Cu tot cu bănuţii de la voi şi 20% din profitul săptămânii cu pricina, am strâns 481 lei. Vă mulţumesc tuturor!



Si mai trag odata linia, de data asta pentru mine.

Dacă aţi fost cât de cât cu ochii pe blog, ştiţi povestea cu telenovela-mi proprie. A fost un moment foarte greu pentru mine şi, adevărul e, încă este. Tot scriu şi sterg la acest post de foarte mult timp. Sunt atatea de spus, şi atat de personale şi dureroase încât nu ştiu dacă voi reuşi să-l scriu vreodata. Probabil peste mulţi ani.

Cert este că am nevoie de timp. Timp în primul rând cu copilul meu, apoi cu a, plus ca am nevoie şi de un timp al meu. Nu in care sa fiu singura neaparat, dar unul în care să mă pot redescoperi pe mine ca om, altfel decât femeia-buna-la-toate, in care sa reusesc sa privesc lucrurule in ansamblu dar sa ma vad si pe mine.


Asadar:
  • da, trimit comenzi, mailuri, dau sfaturi;
  • nu, nu misc un deget in plus pt firma: nu termin lucrul la siteul nou, nu fac materiale noi, nu fac pouchuri noi, nu fac mei-tai-uri noi, nu fac gentile;
  • da, scriu pe blog cand am chef sa ma laud :)
  • nu, nu mai comentez nimic pe alte bloguri sau pe forumuri, si daca nu arde probabil nici n-o sa vizitez;
  • da, fac cu mare drag paturici sau orice alte tampenii inutile, ba chiar si un MT dar numai daca o sa simt sa fac asta si o sa ma loveasca inspiratia;
  • nu, nu fac MT uri la comanda dupa cerintele clientului :P;
  • ma apuc de sport extraordinar de serios;
  • nu, nu pentru ca ar trebui (si vai cat ar trebui :D) ci pentru ca simt si vreau si o fac de placere;
  • da, cumpar materiale ca nebuna
  • nu, in.nici.un.caz nu ma apuc de siteul nou;
  • da, o sa vorbesc ore la telefon;
  • nu, nu o sa raspund la telefon.

Acestea fiind zise, sa nu va suparati pe mine daca o sa par nesimtita. Probabil chiar voi fi. Pentru ca am incredibil de multa nevoie de timpul asta, pentru d, pentru mine, pentru a, pentru noi. Am nevoie sa fiu egoista si self-centered, si selful asta inseamna noi 3. Si o sa fiu. Si o sa-mi fie mai bine.

Si dupa aia facem un party pe blog :)





P.S. Nu m-am hotarat daca misc un deget pentru IBW. Initial am zis ca da, acum am renuntat si la babyexpo si ma gandesc serios sa renunt si la International babywearing week. Daca totusi aveti vreo sugestie la capitolul asta, o astept cu drag.

marți, 7 septembrie 2010

Buline (si povesti despre quilt)

In mijlocul concediului am primit veste ca mi-au sosit materialele pentru quilt. Bineinteles ca m-am perpelit si m-am gandit la ele in o mie de feluri. Daca pe cele de la Wendy Slotboom le stiam, pentru ca tot de la ea era si seria cu animalute si broscute, de Kona solids nu aveam nici o idee, stiam doar ca sunt foarte apreciate ca si uni-uri pentru quilturi. Cum le-am desfacut...n-am inteles de ce :)). Mi s-au parut destul de tari, cu dosul de-a dreptul aspru si chiar m-am felicitat un pic ca nu am luat mai multe.

Lucru care s-a schimbat complet cand m-am apucat de lucru. Se lucreaza incredibil de usor, cand am ajuns la matlasatul in linii drepte totul era o joaca. Asa ca, dupa pasteluri, am mai facut una in buline. Si pentru ca oricat de usor s-ar fi lucrat, tot iesea un pic mai putin fina decat perfectul meu, am zis sa iasa macar frumoasa foc, sa compenseze :). Asa ca am pus dosul dintr-un raiat foarte subtire la care ma uitam demult si caruia nu-i gaseam utilitate. A iesit o paturica, evident, lesin :), 70 x 75 cm.







Nu am nici o idee la as putea-o folosi, probabil va sta alaturi de muulte alte lucruri inutile dar tare dragi. Poate la bebedoi, vreodata...:)

Si daca tot suntem la buline, trebuie sa va spun ca, in sfarsit, dupa vreo 3 luni, ne-am pus perdele. Nu oricum, ci cusute de mana, caci inspiratia ne-a lovit nu la atelier, ci acasa. Asa ca aseara am fost o Penelopa mica si am cusut de mana ditamai perdelele. In buline. Nu, chef sa le calc n-am mai avut :)

miercuri, 2 iunie 2010

Vaicareli

Terminat targ. Speram sa fie din ala de drag, a fost de criza.

De drag = lumea vine, probeaza, lesina de drag, cumpara => o saptamana de liniste dupa, ma mut linistita.
De criza = lumea vine, probeaza, lesina, se mai gandeste => doua saptamani demente dupa, cand se hotarasc toti. Nu ma mai mut linistita.


Sunt cu toate in doua luntrii, la 3 statii, 2 instalatori, 1 electrician si 2 tamplari distanta.

Laptopul, netul si cutiile sunt aici, slingurile si instructiunile acolo.
Eu si apa suntem aici, hainele acolo. Aici haine nu, acolo apa nu.
Patul e aici, lenjeriile de pat sunt acolo.
Mancare aici, acolo nici macar phd nu livreaza (3 statii :((( )
Curierul ala simpatic caruia ii lasam cutiile si fugeam la d si el imi baga awb-urile la posta e aici, cel nou care nu stie unde sa scrie rambursul e acolo :(


Am plecat a 3a oara la Ikea, am uitat lista.

Am ramas fara inele, fara 3 din modelele noi (al 4 lea e pe duca) si fara Nord.

Trebuie sa merg iar la posta sa expediez international si nu pot sa ma gandesc decat la pachetul venit inapoi din state (desfacut si resigilat) fara absolut nici un motiv (efectiv nu am avut putere sa ma trag de sireturi cu ei desi mi-au spus clar ca nu au nici cea mai vaga idee de ce a venit inapoi)


Intrebati-ma unde, in cele de mai sus, intra copilul :(((

luni, 31 mai 2010

Culmea nesimţirii / nota 1

Acum cateva zile era o discutie pe un forum romanesc despre produsele de la wrap.ro. Fetele (care nu cumparasera) ziceau ca nu sunt incantate de materiale, de explicatii, de pozitii, de preturi. De ce se vede pe site. Eu, bunul si prostul samariteam m-am trezit vorbind. Am zis, noh, zice fata ca-s 100% naturale desi au 5% fibre sintetice. Si, nah, comparatiile dintre wrap si sling sunt penibile. Si zice ca e produs romanesc dar nu se stie unde e facut materialul, probabil doar manopera e romaneasca. Dar de ce sa fim rai? Pretul nu-i nesimtit, nu e chiar fun sa tivesti 5m de material elastic (chiar daca-l tivesti prost, cu masini pt materiale neelastice si se rupe la folosire), fata si-a evaluat timpul mai bine ca altii, asta e. Se poate cumpara de la noi, se livreaza rapid, nu in 3 sapt cat ajunge din state, wrapul elastic nu e cea mai complicata chestie, una peste alta iese cu plus.

Si chiar ii luam apararea. Ziceam ca wrapul elastic chiar e o optiune, ca e o mama care lucreaza acasa, ca face asta pt ca e ceva in care crede (ca isi poarta copiii), aproape ca le-am inchis gura celor care comentau.

Si azi, dintr-o mare intamplare, intru pe site si dau sa ma uit la instructiuni. Fetele comentasera ceva de filmuletul de pe site, nu mi se incarca, asa ca intru pe pagina cu text. Si ce mi-e dat sa vad? Ceva foarte cunoscut. Extrem de cunoscut. Mult prea cunoscut. Asa de cunoscut ca parca era scris de mine.

A, stai, chiar era scris de mine. In noptile alea lungi in care copilul dormea si eu scriam si scriam. Urmate de dimineti in care el tragea de mine sa ne jucam si eu vegetam pe langa.
De zile in care ma voia si eu nu puteam fizic sa fac fata.
Si in zilele in care photoshopam sute de poze si copilul meu facea ADHD.
Si in nopti in care plangeam pentru ca nu reuseam sa le duc pe amandoua odata, copilul si firma.
Si in timpul pe care am crezut ca mi-l protejez cu bun simt afisand la intrare:


Da, fraiera de mine.
Da, îmi e ciuda, imi e ciuda de mor.
Da, sunt plina de nervi.
Da, puteam sa-i scriu inainte. Si sa ce? Sa o rog ceva? Sau sa-i spun ca stiu si ca e mizer? Ca macar ar fi putut sa schimbe ordinea? Sa nu se prinda lumea? Ca putea macar sa foloseasca aceeasi persoana, sa nu bata la ochi? Ca putea, mama ma-sii de treabă, să nu fie copy paste?

Nu. De fapt preturile pareau mici pentru ca timpul alocat era minim. Ce se putea, se copia. Cu nesimtire si nonsalanta.



Nu, nu va deranjati sa googăliţi, sunt aici:
http://www.wrap.ro/html/instructiuni_de_folosire.html

Cu copy/paste de aici
http://www.sling.ro/instructiuni/

Nu toate, ca nu se potriveau. Ce-a mers.


Ia, si niste trafic, sa cresti mare!

marți, 25 mai 2010

Site mort/ De vacanta/ Chestii noi

In primul rând:
sâmbătă şi duminică, 29 şi 30 mai 2010 siteul va fi nefuncţional. La fel şi mailul. Totul va reveni la normal luni, însă mailurile trimise sâmbătă şi duminică nu vor ajunge la mine.


Ceva de vacanţă, pentru sufletul meu


Şi vă anunţ cu mare drag că am primit mostrele pentru două produse noi, extremele. Au trecut primele teste şi cât de curând vor apărea şi pe site.

Primele sunt slingurile din mătase naturală. De super mega fiţe dar care arată absolut demenţial cu blugi, tricou şi converşi. Partea nasoală e că super mega fiţele rămân valabile şi la blugi, adică vor avea un preţ năucitor. Pentru mine. Pentru alţii, poate nu :) Dar sunt absolut demenţiale!

A doua categorie e la cealaltă extremă. E vorba de wrapurile elastice. Au o durată de viaţă mai mică, pentru că se pot purta comod pentru o perioadă destul de scurtă de timp (până pe la 8 kg) dar fac tot posibilul ca acest lucru să se reflecte în preţ. Încă mă mai gândesc la varianta bio, fiind excelente pentru prematuri, dar cred că o să spun pas dacă nu reuşesc un preţ acceptabil.

Acestea fiind zise, mai am două perechi de invitaţii la târg, dacă aveţi nevoie, lăsaţi un comentariu mai jos.

miercuri, 19 mai 2010

Pa şi pusi (ne vedem mult dupa babyexpo)

Pe scurt
  1. copil
  2. lenuţă
  3. ne mutam
  4. babyexpo
  5. vacanta de casa noua

Pe un pic mai lung:

Am de recuperat mult timp cu d. El dă pupici cu tonele, declaraţii de dragoste cum nu credeam că există şi mă vrea cu el. Şi eu mă conformez.

Vineri dau de băut, că-s Lenuţă. Sau Nuţi. Sau EMA (ce, numai EBA să fie? :) ). De băut cu husband şi kid, o atenţie la slinguri, ceva..surpriză. Dacă vă mai cheamă şi Nuţi, Tuţa sau Tinel şi, ca şi mine, v-aţi săturat de numele ăstea, mărim surpriza :)

Din curtea aia mare pe care o visam a mai rămas un petec, bun şi ăla. În următoarele 2 săptămâni o să ne tot mutăm, îmi doresc o schimbare în bine şi fără stres, aşa că va dura mai mult şi cu foarte puţin net si foarte mult timp pentru d.

De joia viitoare până duminică ne cărăm iar cu sutele de slinguri la Babyexpo. Dacă aveţi chef să încercaţi ceva, ne găsiţi în exact acelaşi loc ca data trecută. In sala mare, pe stânga. Fără net (bine, dacă o să adie criza şi o să mă plictisesc îngrozitor, poate transmit live pe twitter. Daca-mi amintesc parola :))) )

Şi după toate ăstea va fi nevoie de o pauză mare de refacere.


Să ne fie de bine !