Luna mare şi o ... campanie de testare?

Gata, gata, am rezolvat-o şi pe asta. Vă mulţumesc tuturor pentru răbdare, unele dintre voi au fost foarte... insistente? :D, deci îi mulţumesc şi Corinei pentru răbdarea cu care a răspuns tuturor mesajelor voastre. Şi, ştiţi cum e, copilului pentru că a fost alături de mine şi m-a suportat, mamei că mi-a promis că mă ajută, to my significant other pentru tot suportul moral, pietenilor pentru că au fost acolo, cetăţeanului ne-obişnuit pentru poze, bunului dumnezeu pentru.... Ăşa, acum înapoi la lunele pline. Mari. De todleri. În fine, aţi înţeles ideea.... [Acest articol a fost mutat pe site]

Despre cărucioare

Primesc constant întrebări referitoare la cărucioare, întrebări pe care le simt... într-un fel. Adica eu, of all people, sigur sunt împotriva cărucioarelor. Împotriva! Împotriva acestei invenţii malefice, acestei conspiraţii mondiale împotriva mamelor şi a copiilor. Când am refulat într-o zi pe facebook despre o mamă care îşi trântea copilul în cărucior, am fost întrebată dacă am ceva cu trântitul sau cu caruciorul. Ce???


Deci, care e părerea mea despre cărucioare?

Hai să o iau pe rând. Ce nu îmi place la cărucior?

Nu îmi place ideea că un copil trebuie sa stea în cărucior. Adică e musai. Pentru că dacă ai un copil căruia nu îi place în cărucior (şi asta e posibil să fie adevărat pentru majoritatea, în cea mai mare parte a primelor 6 luni, dacă nu tot primul an de viaţă), atunci copilul 'are ceva'. E defect, cum ar zice D despre pisicul nostru. Serios, copilul meu nu sta în cărucior. Am văzut atâţia care stăteau, al meu de ce nu vrea? De ce nu pot să merg şi eu liniştită nu-ştiu-unde, sa fac nu-ştiu-ce?

Nu îmi place că a devenit (marketingul să trăiască) ceva atât de popular încât nu există listă pe lumea asta, pentru gravide adică, care să nu aibă trecut căruciorul pe ea. Şi ştim bine că nu sunt tocmai ieftine, mai ales că ai nevoie şi de landou, ai vrea un sistem să pui şi scoica pe el (de ce? de ce? de ce să transporţi copilul în scoică? musai trebuie să scriu despre asta pe larg), iar timpul pe care îl investeşti în alegerea căruciorului şi discuţiile pe tema asta nu fac decât să îi crească importanţa.

Apoi, e ca amărâta de pompă de sân, biberonul, suzeta, laptele praf, ălea care sunt în casă, să fie. Just in case... Şi care prin simplul fapt că sunt acolo, în momentele în care eşti cel mai vulnerabilă, par un ajutor extraordinar. Şi nu-s, mama lor, nu-s!

Nu îmi place că hrăneşte delirul universal cu copilul care se învaţă în braţe. Cele câteva (15? 20?) ediţii de Babyexpo mi-au scos în faţă mulţi părinţi care puneau copilul la loc în cărucior imediat ce terminau de probat un port-bebe, să nu cumva să se obişnuiască. Cu accent pe imediat. Imediat! Plus câteva cazuri de părinţi care da, au cumpărat un port-bebe pentru momentele extreme, dar nu au mai probat copilul că stătea liniştit in cărucior şi nu voiau să rateze momentul.

Nu vreau să judec, deşi îmi e extrem de greu să nu o fac în anumite momente. Însă nu pot să nu simt o tristeţe teribilă atunci când văd astfel de întâmplări. Pentru că, cumva, atunci când e folosit la maximumul posibil, duce la o îndepărtare, o deconectare atât de nenecesară atât copilului cât şi mamei. Care au atât de multă nevoie de lumea lor. Aia în care se privesc în ochi şi se îndrăgostesc unul de altul. În fiecare zi. Tot mai mult, cu fiecare zi care trece. Aia în care, după primele ore/ zile/ săptămâni în care sunt doar ei doi pe lume, se transformă uşor într-o lume nouă, cea a mamei, a noii femei, în care copilul e parte integrantă, e prezent activ, creşte, prin ea, alături de ea, cu ea.

Da, un cărucior poate fi un mijloc de locomoţie bun. Poate fi o unealtă foarte bună. Din câte îmi amintesc de la D (şi de la copiii prietenelor mele de-o vârstă cu d, că doar de acolo am amintiri directe), există o perioadă când copiilor chiar le place în cărucior. Le place să vadă mult, să se uite la lume 'ca la televizor', iar dacă perioada asta coincide cu o vară călduroasă rau de tot, un cărucior poate fi o soluţie foarte viabilă. Căruciorul în sine nu e acea unealtă a diavolului. Modul în care îl folosim, însă, poate fi.

Nu, nu sunt împotriva cărucioarelor. Dar, vă rog, utilizaţi-le astfel încât să vă aducă şi vouă, şi copilului, ceva real şi bun. Chiar pot face asta!

Happy babywearing

Când am văzut prima oară, pe Facebook, clipul lui Pharrell cu Happy, recunosc ca nici nu m-am uitat. Nici măcar de curiozitate. Nici când au apărut din ce în ce mai multe clipuri cu Happy, in diferite oraşe. Şi nu ştiu cum, într-o dimineaţă, am dat un click. Posibil întâmplător :). Şi... asta a fost. Am ştiut că trebuie să facem unul cu mame 'purtătoare'....[Acest articol a fost mutat pe site.]

Guest post: ce faci si ce nu faci

... când vezi pe strada părinţi ce îşi poartă copiii în sisteme nu tocmai ergonomice. 

Articol scris de Andra@bunacrestere. Daca vreţi să publicaţi pe blogul poartă-mă, trimiteţi cu încredere :) un semn la diana@poarta-ma.ro.

Eu sunt Andra, mama lui Andru , care implineste azi 6 luni si este purtat exclusiv. Am trecut prin sling, wrap care este marea mea iubire si acum SSC. Am mai scris ganduri pe bunacrestere, nu prea multe fiindca bebe imi ocupa cam tot timpul, si dupa cum ti-ai dat seama nici eu nu sunt o bloggerita de succes. Inca! 

Ziua în care bebe urma să călătorească pentru prima oară cu tramvaiul.

Am aruncat o ultimă privire în oglindă înainte de a ieși din casă. Eram frumoși! Eu, veselă că am motiv să mă duc la mall, baiatul minunat și rotunjor în brațe la mine. Și cum orice tânără mamă din cartier cunoaște pe toate celelalte tinere mame din cartier cu care discută în parc despre ce mai fac progeniturile, imediat am zărit în stația de tramvai o față cunoscută. Dar surpriză: chipului cunoscut îi lipsea atașat veșnicul cărucior albastru. Tânăra mămică ieșise la plimbare cu soțul și cu copilul… în marsupiu. Tristă mi-a fost mirarea atunci cînd am văzut copilașul îndesat într-un cosmonaut de fâș și atârnat într-un carrier ne-ergonomic, cu fața spre lumea mare.

Am urcat împreună în tramvai și preț de două stații mi-am căutat cuvintele pentru a le spune că marsupiul de care erau atât de mândri nu este cea mai fericită alegere. În timpul ăsta, tăticul purtător mi-a analizat scurt SSC-ul și, compătimindu-mi copilul, a constatat că probabil copilul meu nu vede nimic fiindcă stă cu fața spre mine; plus că stă atât de crăcănat, iar materialul de pe spatele lui este atât de subțire și nu-i susține deloc spatele…

A atrage atenția celor neinformaţi în astfel de momente este o chestiune de responsabilitate. Ne-am făcut temele temeinic înainte de a decide cum să ne purtăm copilul. Argumentele ne sunt clare și le putem prezenta cu ușurință celor interesați. Din moment ce vedem greșeli flagrante de babywearing ce pun în pericol integritatea corporală a copiilor e de datoria noastră să atragem atenția asupra lor. La ce bun să avem atâta informație dacă nu o împătășim și cu ceilalți?

Părinții care își poartă copiii, chiar și în marsupii nesănătoase, fac asta pentru binele copilului. Chiar și intuitiv, ei au înțeles beneficiile extraordinare atât pentru copil cât și pentru părinte. Copilul este acolo unde îi e locul, în braţele părintelui, iar părintele are mâinile libere pentru cumpărături, mâna soţului sau a soţiei, joaca cu un copil mai mare. Aceștia aleg cu bună credință marsupiile, deși o fac în lipsa unei informări corecte. Tocmai de aceea am putea presupune că o informaţie la obiect nu ar deranja pe nimeni, ba din contra ar aduce plus valoare.

Din păcate, în realitate lucrurile nu stau mereu aşa. O astfel de intervenţie va fi adesea percepută ca o intruziune. Şi poate, în multe cazuri, chiar va fi. E greu să ne stăpânim să judecăm persoanele în cauză. Fiindcă fiecare are datoria de a se informa pentru a lua cele mai bune decizii pentru copilul lui. Şi da, recunosc, nu de puţine ori i-am judecat pe cei din jur, gândind că sunt un părinte mai bun decât ei. Înţeleg că o astfel de judecată este fundamental greşită dar totuşi cred că  este, pe alocuri, inevitabilă. Şi tocmai acest lucru ar putea distorsiona mesajul pe care ar trebui să-l transmitem părinţilor mai puţin informaţi: e bine să îți porți copilul, e rău să o faci într-un mijloc de purtare nesănătos pentru copil.

În plus, fiecare dintre noi credem că suntem cel mai bun părinte care există pentru copilul nostru. Şi chiar aşa suntem! De aceea ne simţim ofensați atunci când ni se sugerează contrariul, și o atare remarcă legată de o modalitate nesănătoasă de a purta copilul ar putea cu ușurință sugera contrariul. Ne irită adesea sfaturie nesolicitate legate de îmbrăcămintea, hrănirea sau educația copilului. Și atunci ezităm la rândul nostru când conștiința ne provoacă să oferim astfel de sfaturi sau considerații.

Ar fi trebuit atunci, în tramvai, să îi dau toate contra-argumentele, cunoștințe aveam cât cuprinde, însă condescendența din ochii tatălui m-a făcut să îngheț.

Am rămas cu o părere de rău autentică. Sentimentul de neîmplinire m-a urmărit mult timp de atunci. De ce nu am vorbit? În mine se ducea o luptă de-a dreptul. Realizam că dacă aș fi dat replica în acel moment aș fi riscat să o fac pe un ton superior și asta i-ar fi îndepărtat pe cei doi, fără a-mi atinge scopul principal: trezirea interesului pentru o mai buna informare.

De atunci m-am gândit mult la tipul de abordare potrivit pentru o astfel de situație, sau dacă există unul. Cred că am putea să spargem gheața prin simpla validare a intențiilor părintelui: bravo, să îți porți copilul e unul dintre cele mai benefice lucruri pe care le poți face pentru copilul tău. Iar apoi, dacă simțim deschidere din partea interlocutorului, să abordăm și problema mijlocului de purtare. Cred că subiectul poate fi unul delicat doar în măsura în care nu ne alegem bine cuvintele sau tonul potrivit.

Soțul meu îmi spune mereu că nu pot să-i salvez pe toți. Adevărat, însă nici măcar să nu încerc? Voi cum procedați în astfel de situații?

FESTIVUS. Al patrulea (?)

Parcă. Nu contează aşa mult, nu? Important e că e o zi suficient de neinteresantă (serios, marţi, 17? ) cât să se potrivească perfect de Festivus.

Pentru cine nu ştie ce e Festivusul de fel, iată, iar, filmuleţul.

Cum se aplică asta la poartă-mă? Păi ne alegem o zi, două, trei, şi le considerăm motiv de sărbătoare. De obicei, pentru că sunt eu foarte veselă în momentul ăla :D. Iar acum, ei bine, sunt foarte veselă :). Anul ăsta avem Festivus de trei zile, pentru că pe 20 e ziua mea, plus, cum ar veni, ziua blogului (5 ani! wow!), dar, de fapt, e vorba de ziua mea pe care aş dori să mi-o petrec cât mai offline. Bine, poate si online, dar sigur fara legatura cu firma. Ups :D

Bun, deci ce o să se întâmple? În fiecare din cele trei zile vom avea un produs la reducere, si un concurs pe Facebook. Penibil. Ca cel cu telenovelele. Sau cu muzica proasta. Inca ma mai gandesc :).

Marti, 17, vom avea toate wrapurile in stoc la reducere. Ma bazez pe Corina ca o sa avem si stocurile actualizate pe site pana dimineata, cand va treziti voi si vedeti postarile :). Si trei wrapuri de dat la concursul de pe FB.

Miercuri, 18, vom avea toate protectiile de iarna la reducere. Si doua de dat la concursul de pe FB.

Joi, 19, pentru prima data, la insistenţele publicului, vom avea Lunele la reducere. Şi una de dat la concursul de pe FB.

Iar vineri o să mă duc să mă culc, cadou de ziua mea, că am terminat cu demenţa de Festivus.

Eu zic că e un plan bun. Ne vedem pe Facebook, unde o să anunţăm şi codurile de reducere pentru fiecare zi de Festivus.


Happy Festivus! For the rest of us :)

10 Motive pentru care iubim LUNA

După ultimul Babyexpo, unde iar am primit feed-back de la voi, m-am hotărât să scriu cele mai des întâlnite motive pentru care se poartă Luna. Când m-am hotărât să scriu, voiam să pun 10. Nu m-am putut opri :). Deci, fără alte introduceri şi într-o ordine aleatoare...[Acest articol a fost mutat pe site.]

pssssst

Am facut un concurs mare pe facebook. Mare adica are un premiu mare. De tot.

Deh, nu m-am putut urni pentru Festivus, ma gandesc numai si numai la mare. Si o sa plec, sa stiti. Si nu vreau sa ma mai intorc :D.


[in caz ca nu e clar, pun la bataie un sling, la alegerea voastra, fix sau reglabil, un wrap, tot la alegere, elastic sau tesut, o Luna sau un MT, care va surade mai tare, si jambiere asortate :)]

Povesti de purtat copiii - Andreea

Nu asta fusese planul initial, sa va bombardez cu povesti, una dupa alta, insa e foarte greu sa te opresti o data ce ai ajuns in Constanta. Caci, vedeti voi, treaba e treaba, insa dupa treaba e nevoie de o pauza, si Vama e prea aproape sa fie ratata.

Si dupa ce am terminat si treaba din Constanta, si ne-treaba in Vama, am venit la treaba de acasa. Materiale noi, slinguri noi, wrapuri noi, wrap-tai-uri noi, Lune noi. Asa ca va las iar cu o poveste, de data asta a Andreei, cu promisiunea ca voi reveni, cat de curand, cu detalii despre toate chestiile noi.


Cu Andreea am schimbat cam osutapatruzecisisase de mailuri, cu si fara si poze (veti vedea si 'her side of story' mai jos), total degeaba, se pare, pentru ca atunci cand, intr-un sfarsit, ne-am intalnit, eu n-am recunoscut-o :). Povestea ei cu G, o gasiti mai jos.

_________________________________________________________

Stiam de dinainte sa apara G cat e de important pentru un nou-nascut sa fie cat mai mult timp in contact cu corpul mamei, ca sa-i simta bataile inimii, respiratia, vocea. Primele saptamani m-au luat insa pe nepregatite pe mai multe fronturi, asa ca am reusit sa-l pun prima data in slingul cu inele abia in saptamana a opta. 

Pe atunci aveam dureri mari de spate si mai ales de incheieturi, agravate de pozitia de alaptare, iar in unele zile nu reuseam sa tin in mana o sticla de 0,5l, motiv pentru care G se odihnea pe mine mai mult cand stateam jos.

Mi-a fost tare teama sa-l pun in sling, asa mic si agitat cum era. Am studiat de zece ori instructiunile, pas cu pas, am citit si recitit forumul si, in cele din urma, m-am hotarat sa-mi incerc norocul cand dormea. In zilele acelea de inceput ma panicam la cel mai mic scancet, asa ca sa-l fi pus treaz n-ar fi fost o optiune, as fi renuntat la prima foiala. Am pus slingul pe mine, pe el in sling, am incercat sa-l strang cat de bine am putut si apoi... nu-mi venea sa cred ca bine statea cuibarit, cum dormea mai departe fara griji si cum aveam, nesperat, mainile libere!! Pentru prima data in ultimele doua luni, puteam merge si da din maini in acelasi timp! Eram in culmea fericirii. In zilele urmatoare am perseverat: l-am tot pus in sling, uneori treaz, si-am iesit  pe afara cate o jumatate de ora la plimbare. Ma simteam atat de libera si de fericita, cu puiul la piept si mainile libere, ca simteam ca as fi putut face orice. 

Greutatea mi se distribuia bine pe spate, dar cu durerile pe care oricum le aveam, dupa 45 min - o ora devenea inconfortabil. Nu prea ma intelegeam cu inelele, tot alunecau, eram foarte stressata sa nu blocheze vreun canal galactofor, asa ca am asasinat-o pe Diana cu poze pe mail, sa verificam si ras-verificam pozitia. Overall, a fost tare important sa reusesc sa-l pun bine si repede: G, oricat de binedispus ar fi fost, nu astepta si nu era tolerant cu emotiile mele, pe care le simtea ca un radar bine acordat. Am tot experimentat pana am gasit combinatia ideala (de miscari si largime a slingului) si m-a ajutat mult filmuletul Ralucai de aici. Imi era in continuare dificil pentru ca ma dureau mainile rau de tot (partea cu sustinerea copilului cand tragi materialul prin inele era sfasietoare pentru mine) si poate un wrap ar fi fost mai potrivit, dar n-am reusit sa ma descurc cu atatia metri de material si am optat pentru sling.

Urmatoarele doua luni si jumatate au fost minunate, slingul ni s-a potrivit tare bine si, cu exercitiu, incepusem sa ma descurc onorabil. Nu in ultimul rand, eram tare mandra de noi, ne incuraja lumea pe strada si ma simteam extrem de feminina si implinita.

Pe la patru luni jumate, G a inceput sa fie tot mai agitat. Descoperea lucruri si nu avea rabdare deloc, cu atat mai putin cu mine cand incercam sa-l pun in sling, deci sa-i restrictionez miscarile. Am decis sa incerc un SSC pentru ca parea mai usor/rapid de instalat si avea potential de a fi folosit si de tatal lui G, pentru care slingul era mult prea feminin si complicat. 

Am luat Manduca chiar inainte sa plecam in concediul de o saptamana, si decizia asta ne-a salvat fundurile si linistea. Am prins canicula, cu inconvenientele si neajunsurile ei, si G a protestat din toate puterile, prin crize lungi de plans, pe tot parcursul zilei. Pus insa la piept, dupa cateva zbateri de inceput, se linistea si adormea in maxim 10 minute. Tac-su era tare mandru ca il putea purta si el si, cum dormeam atat de putin (treziri din ora-n ora sau mai dese), faptul ca il puteam purta amandoi ne ajuta foarte mult. Lui ii era foarte comod, mie nu-mi stateau bine bretelele pe umar, cu toate reglajele, si suspectez ca era vina constructiei mele de 1,56 m x 50 kg. G statea o idee prea sus pe mine, nu prea vedeam pe unde merg, dar astea erau detalii prea putin importante fata de faptul ca il puteam pune in fix 2 secunde, oricat de agitat era, si ca puteam sa-l adorm si la 11-12 noaptea cu o simpla plimbare prin cartier in cele mai negre si suparate crize. 

In vacanta, G n-a dormit noaptea insa a recuperat ziua, asa ca noi ne-am plimbat prin muzee, prin parcuri, prin fantani, peste tot, cu el la piept la 32-37 grade, transpirati in ultimul hal, nedormiti, dar fericiti ca el se simte bine si doarme in semn de suprema apreciere. Iar sa-l vad pe sotul meu purtandu-l pe G m-a facut sa simt tandreturi noi si valuri de caldura interioara neasteptate care ne-au adus mai aproape, atat in 2 cat si in 3 :)

Pe la sapte-opt luni, hainele mai groase si cresterea in dimensiuni a lui G mi-au dat sentimentul ca nu se mai potriveste la fel de bine in Manduca, asa ca am trecut la sling fix, vreo luna-doua, pana a dat frigul peste noi de-a binelea si G a inceput sa cocheteze cu mersul, refuzand insistent tinutul prelungit in brate si desigur purtatul. In plus, voia sa vada mai multe si trebuia pus pe sold, ceea ce nu reuseam sa fac confortabil in SSC (suspectez ca tot conformatia mea e de vina, parca nu era destul spatiu pe verticala, si nu ne simteam niciunul din noi bine). La slingul fix, avantajul era ca il puneam usor, era mic si compact, insa nu statea la fel de strans pe mine, ca in slingul cu inele, atarna cand il purtam pe sold, si-mi reactiva durerile de spate. M-am reintors putin la slingul reglabil, am tot alternat o perioada.

Pe la zece luni, G a inceput sa faca pasi, sprijinindu-se de orice-i iesea in cale, mai ales de caloriferul mobil si de caruciorul parcat pe hol. A devenit imposibil sa-l mai purtam, voia numai si numai cu caruciorul, sa-l plimbe el, sa-l impinga, sa investigheze rotile, etc. Asa ca o vreme nu l-am mai purtat in nimic, refuza cu incapatanare din primele fractiuni de secunda si era clar ca aceasta etapa insemna independenta, asa cum voia el s-o defineasca. Zapezile cele mari ne-au mai dat ceva clipe de apropiere in SSC, unde G dormea dupa-amiaza, cand ma intorceam de la serviciu, dar prea putin se mai lasa purtat. Voia in brate, dar fara alte device-uri, doar in brate cateva secunde, apoi jos.


Cand am aflat de Luna, am vrut musai s-o incerc. Imi plac de mor produsele autentice romanesti si autentic create din pasiune, asa ca a trebuit sa ma inscriu la testare, desi habar n-aveam de unde imprumutam un copil sa-l port, ca al meu nu-mi mai dadea nicio sansa... Dupa cinci zile de eforturi inutile, l-am prins pe G imediat dupa un somn, pana sa se dezmeticeasca, si am zbughit-o afara! Am mentinut un ritm alert, de pas saltat combinat cu un jogging lejer vreo 20 minute, de ma priveau toti trecatorii ca pe o ticnita. Altfel sunt sigura ca micul print s-ar fi plictisit, dar asa parea amuzat, deci ne-am tot harjonit. Dupa vreo cinci minute, cand m-am oprit un moment sa-mi trag sufletul, mi-am dat seama ca ma reindragosteam de babywearing.

Nu doar ca era atat de bine distribuita greutatea inca nu simteam niciun disconfort, dar era pur si simplu perfect. Perfect in atatea feluri, ca-mi venea sa iau pe cineva in brate sa-l pup! In primul rand, pentru ca centura din talie era mai confortabila, G statea mai jos decat in Manduca (il pusesem in fata), deci vedeam pe unde merg, vedeam in fata, pe deasupra capului lui, iar greutatea lui se plia mai firesc pe corpul meu. Bretelele, dragele de ele, pufoase si late, imi stateau mai bine pe umeri, nu alunecau, aproape ca n-aveam nevoie sa le securizez cu curelusa orizontala. G se foia mai in tihna, materialul ii venea pana la ceafa si oricat s-ar fi agitat, stateam linistita ca nu putea sari de acolo (in Manduca fundul lui in crestere statea mai sus, nu mai incapea bine si ramanea ceva spatiu nefolosit sub el, asa ca marginea de sus ii venea cam sub omoplati, chiar si cu prelungirea in functiune; se mai vanzolea un pic, scotea mainile de tot si brusc ma panicam ca-l pierd pe undeva). Si cand l-am luat in brate si-am inceput sa-l mangai pe spate, usor, prin materialul ala moale care-i invelea tot spatele, am simtit ca ma topesc de drag... N-am mai stat pe ganduri, a doua zi mi-am vandut Manduca si m-am pus la rand pentru o Luna nou-nouta, fericita ca un copil, din nou. Ce conteaza ca G e intr-o pasa non-purtat in care vrea sa mearga pana pica lat de oboseala? Eu ma uit zambind in fiecare zi la Luna mea inflorata, asteptand sa intram din nou in gratiile piticului si sa ne mai dragalim ca pe vremuri. Nu, in spate nu sta in nimic, deocamdata, dar n-am pierdut speranta. Toate fazele prin care am trecut pana acum imi spun ca la un moment dat, va vrea din nou purtat, altfel ca pana acum, si asta va fi frumos si bine si firesc.

De cand mi-a scris Andreea povestea ei si pana la ultimele poze cu Luna, se pare ca lui G ii place, ocazional, si in spate :).

Recapituland, ma simt tare norocoasa ca am reusit sa ma adaptez cresterii lui G si preferintelor lui in schimbare, si ca ne-a fost bine de tot cu toate cele incercate. A fost micul meu capriciu, si nu mi-a parut rau ca am dat banii pe asta, in loc sa-i iau mai multe jucarii sau cine stie ce alte nimicuri. Daca as lua-o de la capat (si o voi lua la un moment dat cu #2), as da mai multe sanse slingului, m-as obisnui sa-l port pe sold cand devine curios, i-as canta mai mult si am dansa impreuna mai mult. Sunt sigura ca ne-am fi descurcat bine si numai cu slingul, dar toate au avut farmecul lor si s-au sincronizat perfect.

Povesti de purtat copiii - Adriana

Pe Adriana e posibil sa o stiti daca urmariti blogurile de parinti. Scrie pe Cei 3 ciobanei si ii puteti face oricand o vizita, sa vedeti daca spune adrevarul sau nu. :)))))))))) Glumesc, da?


Ea a fost printre primele persoane care mi-au trimis o poza cu sotul purtand slingul. Si astfel, sotul a fost eroul meu personal multa vreme :). Va las cu povestea ei, scrisa acum, la aproape doi ani de la acea poza.

_______________________________________________________

Când Diana m-a invitat să scriu un guest post pe blogul poartă-mă!, m-am simţit onorată şi m-am bucurat tare că am ocazia să împărtăşesc din experienţa mea, poate astfel ajutând mămicile in periplul lor prin multitudinea de informaţii despre babywearing.

In august se fac 2 ani de când îl purtam pe Andrei. Fiecare varstă şi-a găsit corespondentul în câte un sistem de purtare şi imi place tare mult cum am trecut prin diverse etape, ajutati şi asistaţi de aceste „cârpe”, cum le zic unii.

Noi am primit un sling cu inele chiar dinainte de naştere, cu vreo 2 luni. Ni l-a dăruit Claudia, care nu e mămică, dar care se ocupă cu asistarea mamicilor la naştere şi pregăteşte viitori părinţi pentru naştere prin cursuri Lamaze.

Citisem şi eu înainte un pic despre slinguri pe poartă-mă!, dar când l-am primit, am simţit că îl voi folosi, nu am avut nevoie de prea multă îndoctrinare. Nu m-am cramponat nicio clipă de veşnicele întrebări: „Nu va cădea de acolo? Oare stă bine? Oare respiră?”  Call it „intuiţie”, dar stiam că am nevoie de ceva să îl duc pe bebe în locuri unde cărucioarele nu ajung şi pentru noi asta era soluţia, dorindu-ne întotdeauna să integrăm copilul în viaţa noastră, nu să îl ferim de locurile pe undenoi ne petrecem timpul. Şi pe lângă toate astea, slingul mi se părea şi ultra cool. Dungi colorate, inel, bebe stă la piept, simţi un botic mic ce mustăceşte, adoarme instant, poţi să îl pupi fără să te apleci, ce poate fi mai „lovable” de atât? 

La 7 zile, in sling cu inele.

Tot la 7 zile, tot in sling cu inele, tot acasa :).

Prima oară Andrei a stat în sling la 1 săptămână de viaţă, tot Claudia ne-a ajutat şi l-a ataşat la piept la tati lui. Ne-a luat ceva până am învăţat să îl punem corect, dar cu puţină practică şi mai ales voinţă, reuşeam şi-n miez de noapte, cu ochii închişi.

La 3 săptămâni am fost într-un mini trip cu bebe, evident în sling. L-am dus „să vadă” Parcul Natural Comana (la jumătatea distanţei între Bucureşti şi Giurgiu). 

La 3 saptamani, la primbare prin Comana.

Tot 3 saptamani, aceeasi plimbare :).

Nouă intotdeauna ne-au priit plimbările şi ieşirile, aşă că ne-am gândit că şi lui i-ar plăcea la drum. Şi aşa a şi fostJ Pe la 2 luni iar l-am dus din nou în excursie, de data asta în munţii Siriului, jud Buzău. În sling fiind, a „vizitat” vulcanii Noroioşi şi Lacul Siriu. 

La 7 saptamani, in Muntii Siriu.

În sling cu inele a stat bine mersi până pe la 3 luni si jumate, după care a început să se opună cand încercam să îl puneam. Întâmplător (sau nu?) a coincis şi cu greva suptului (care din greu ne-a încercat răbdarea şi zilele şi care a ţinut aproximativ 3 luni.

Eu deja mă obişnuisem să mă plimb prin magazine, prin parcuri şi el să stea mulţumit acolo, să nu plângă că sunt prea departe de el (ca atunci când era în cărucior şi nu putea să adoarmă, de ex), să îmi adoarmă repede şi uşor în sling, să iau tramvaiul şi să mă duc rapid în zone mai îndepărtate de casă, unde cu căruciorul ar fi exclus să ajung, iar dacă aş fi luat taxi-ul de fiecare data, aş fi dat faliment în aceşti 2 ani de concediu de maternitate, aşa că nu m-am lăsat cu una cu două.

Am căutat soluţii, atunci am ajuns la Diana Herself să probăm mei tai, dar Andrei părea că nu se mai acomodează cu nimic. Cel mai probabil era într-o perioadă de mari achiziţii (învăţa să se rostogolească, să apuce jucării, să stea in fund, iar la 6 luni şi 3 săptămâni să se ridice singur in picioare.

L-am lăsat în pace, sperând să revină la sentimente mai bune privind BW. Tati lui mai încerca din când în când şi ciudat era că reuşea. Cine ştie, eram eu poate mai stresată (dar aşa dintr-odată?) 

La 6 luni, la prima intalnire LLL.

Între 6 şi 8 luni l-am mai purtat şi eu sporadic în sling, iar de la 8 luni a prins, într-un final glorios, drag de mei tai şi aşa l-am plimbat toată vara, inclusiv prin Thassos şi prin Deltă, în Sfântu Gheorghe. 

La 9 luni in MeiTai.

La 9 luni in sling cu inele.

La 9 luni in sling cu inele.

La 10 luni in MeiTai.

La 1 an in spate, in MeiTai.

Din când în când reveneam si la prima noastră dragoste, slingul.

Spre 11-12 luni, am simţit nevoia să îl ducem în spate, el să vadă mai multe, iar nouă fiindu-ne mai uşor aşa, vedeam pe unde mergem şi nu era mai dificil decât ai căra un rucscac la munteJ Mai întâi l-am montat la tati în spate, în mei tai. Eu singură, de ex. nu puteam să il folosesc astfel, asă că a apărut  o nouă nevoie: cea de soft structured carrier. Şi ne-am luat şi noi unul, când Andrei avea 1 an şi o lună. Şi din nou viaţa ni s-a schimbat. Montat în spate, a ajuns pe Vârful Ciucaş (1907 m) la începutul lui decembrie şi pentru că era destul de frig, era şi ferit de vânt cu un cover de polar. Jumătate din traseu a dormit, evident în spatele meu şi cu aerul proaspăt pe la năsuc.

La 1 an si 4 luni, nepurtat, dar cu cover :).

Acum avem si un sling fix (o acadea verde), măsura mea, mai mult ca accesoriu, că Andrei la un an si 9 luni, cât are acum, merge ff mult pe jos, dând şi o tură de IOR fără să ceară in braţe. Dar eu una mi l-am dorit extrem de mult, e prea cool :) şi e folositor, printre altele şi pentru alăptare discretă. 

La 1 an si 8 luni, in sling fix.

Fără aceste sisteme de purtare, viaţa noastră clar nu ar fi fost la fel de palpitantă, la fel de interesantă, nu am fi văzut atâtea locuri cu un bebe aşa mic.

Povesti de purtat copiii - Corina

Dupa cum v-am povestit ieri, voi publica, in saptamanile urmatoare, mai multe povesti ale mai multor parinti, despre cum, de ce si cu ce si-au purtat copiii. Parerile sunt ale lor, fiecare cu a lui :), eu doar ma bucur sa le public aici. Veti gasi o lista cu toate povestile, sub un buton ce va aparea zilele astea in side-bar.


Astazi puteti citi povestea Corinei, mama de Maria, de aproape 2 ani. 
Pe Corina am cunoscut-o la Babyexpo, cand era inca insarcinata. De atunci, drumurile noastre s-au intersectat de mai multe ori, culminand cu faptul ca, de putin timp, Corina e noul meu ajutor. Bun venit, deci :)

_________________________________________________________

Salutare!

E o placere mare pentru mine sa scriu pe blogul poarta-ma!, pentru publicul mai “altfel” de aici :)

O sa ma prezint scurt - am o fetita de 2 ani, de perfectiunea careia ma minunez in fiecare zi. Cum suntem strans lipite inca de la nastere (alaptare, purtat mult in brate, dormit impreuna), babywearing-ul ni s-a potrivit pur si simplu ca stil de viata :)

Despre mijloacele de purtare a bebelusilor am aflat inca din sarcina, iar dupa ce am ajuns aici pe blog... n-am mai plecat :D Am citit de-a lungul si de-a latul, am petrecut zile intregi alegand slingul perfect (care perfect a fost, mi-e atat de drag ca probabil o sa il fac un fel de tablou pe perete, pana la urma :D). Apoi la un targ am cunoscut-o pe Diana si am simtit imediat ca rezonam si ne intelegem mai mult asa, din priviri :)

Trebuie sa recunosc ca am noroc de un copil foarte cooperant si mare fan sa fie purtata in “carpe” din a doua saptamana de viata. Dupa slingul cu inele a urmat un wrap elastic - Moby-ul meu frumos cu bufnite, care ne-a incalzit o toamna si o iarna. Cand acesta nu a mai fost confortabil (pe la 8-9 kg de copil), am achizitionat un Marsupi Plus si apoi un pouch (sling fix), asta din urma fiind cel mai folosit mijloc de purtare pana in ziua de azi. 

Primul SSC, folosit timp cateva luni, a fost un Ergo, la care insa am renuntat ulterior pentru ca nu ni se potriveau prea multe chestii, nu il simteam comod. Am mai incercat mei-tai si wrap-tai, dar ma incalceam in atatea cozi :D Ciudat este ca mi-a placut mult mult de tot wrap-ul neelastic (esarfa de 4 metri!!!), insa M avea peste 1 an cand l-am incercat prima data, vroia cand sus, cand jos – depasisem etapa de “infasurat”. 

Dar pentru mine senzatia de lipire si imbratisare, oferita de wrap, a fost cea mai iubita experianta de babywearing... Apoi au venit Boba si Manduca, pe care le-am purtat (si inca le mai purtam) mult, iar deosebirile intre ele nu le-am resimtit foarte tare – mai degraba cred ca e vorba de fineturi, detalii subtile, cum le “simte” fiecare purtator. Ambele sunt o solutie buna pentru purtatul bebelusilor care au atins varsta de 5-6 luni.

Din accesorii, am avut protectie impotriva frigului, pe care am folosit-o (si iubit-o) mult in primul sezon rece, cand M avea sub 1 an. Iarna urmatoare copila era deja plimbacioasa, trebuia sa o imbrac gros ca sa se poata distra in zapada, cover-ul era in plus. Protectiile pentru bretele nu aparusera cand ne trebuiau noua :D insa cred ca ne-ar fi prins bine.

Dupa cum vedeti, ne-am destrabalat cu aproape toate mijloacele de purtare :D Sa va zic ca acum suspin dupa Luna cea cu flori grena? :D Ati observat CAT de frumoasa este? Dar ce usoara?? Vedeti?! Sunt dependenta de babywearing si nu stiu daca pot sa ma las :)))

Trecand peste beneficiile directe ale purtarii bebelusilor, pe care le gasiti descrise pe larg aici pe blog si (spre marea mea bucurie deja) in multe alte locuri, mie treaba asta mi-a usurat incomparabil viata. V-am zis ca am avut si carucior? Pai cum sa nu, era pe lista obligatorie de cumparaturi pentru bebe, si l-am bifat, bineinteles! L-am urat din prima clipa, dar stiti cum?? Nu-l puteam suferi! Si era unul din ala fancy, 3in1, cu toate butoanele aferente. Ma enerva sa-l imping, ma impedicam de el, ma simteam mereu impovarata de faptul ca nu puteam sa merg pe unde vreau si cu o viteza confortabila (trebuia sa ma opresc mereu pentru a ocoli gropile din strada!!! La metrou sau autobuz nici n-am indraznit sa visez). Ca sa nu mai spun ca de cele cateva ori in care am iesit la plimbare cu M in carucior, m-am intors oricum cu ea in brate, impingand de zor hardughia... Ah, si dezasamblatul+pliatul ca sa intre in liftul mic de la bloc, toate astea cu bebelusul in brate – cosmar!!!

Asa ca mi-am luat inima in dinti si am legat copilul de 13 zile in sling – cea mai buna decizie ever, exceptand alaptarea :)

De atunci ne-am plimbat in locuri greu accesibile, am fost la munte si la mare, am gatit, aspirat, facut curat, pus rufe, descoperit obiecte, studiat plante si animale, mers la cumparaturi, la birdwatching, teatru, muzeu si flash mob-uri... Si am enumerat mai putin de jumatate din aventurile noastre impreuna!

Purtarea copiilor mi se pare o chestie atat de genial de fireasca si comoda, incat am acceptat cu cel mai mare drag propunerea Dianei de a intra in echipa poarta-ma! si mi-am luat un an de concediu de la serviciu (vin dintr-un departament de marketing al unei companii mari), an in care planific sa ma umplu de energie si admiratie pentru omuletul mic din bratele mele, iar in timpul “liber” sa pun umarul la cresterea numarului de bebelusi purtati si parinti fericiti :)

3 idei tari si o invitatie

Nu stiu voi cum sunteti, insa mie una, imi vine cate o idee noua si super faina, exact cand sunt mai ocupata.

Fix inainte de babyexpo-ul trecut [cel din primavara] mi-a venit ideea cu poarta-ma prin lume. Unde, apropo, parca toate lucrurile se potrivesc perfect. Cum termina cineva, vine altcineva, cum ramane un loc liber se ocupa fix ala. Am un tabel frumos de tot :).


Asa, cand eram prinsa cu lucratul produselor pentru babyexpo, de nu mai stiam de mine, mi-a venit ideea cu grupul de Facebook. In caz ca nu stiti, hai sa va explic si aici: am facut un grup pe FB, Poarta-ma, ajutor in BabyWearing. Daca aveti ceva, orice, sling, wrap, MT, SSC si va place sa aratati si altora, va e drag sa vorbiti despre purtat, puteti intra in grup sa va oferiti ajutorul. Daca, pe cealalta parte, ati vrea sa incercati ceva si nu stiti ce, puteti sa intrati in grup si sa cereti ajutor in orasul vostru. Avem deja totul destul de organizat, deci, in oricare din cele doua categorii v-ati incadra, sunteti bineveniti :). Si sper sa fie de un real ajutor mai ales in provincie.


Inainte de babyexpo asta, mi-a venit alta idee. Faina de tot, zic eu.
Ma gandeam ca oricat as spune eu, sau tu, sau x, ce port-bebe ii place mai mult, e tare greu sa sintetizezi toate informatiile si e tare greu sa alegi pentru tine. Asa ca m-am gandit la altceva: sa am, aici, pe blog, o serie de invitati, care sa scrie cate un guest post despre cum a fost, sau este, purtatul, la ei. Ce au folosit, la ce varsta, cum si de ce au renuntat, ce si-a mai luat fiecare si de ce. Ce i s-a potrivit si ce nu. La ce nu ar renunta niciodata sau pe ce nu ar mai da banii. Insa fiecare cu ale lui, si multe multe variante.

Pentru ca mamelor (si tatilor) le-ar fi, sper, mai usor sa inteleaga cum vine treaba asta cu purtatul, ca nu e un must, dar nu e nici ceva de ocolit, ca putem fi foarte diferiti, ca putem avea copii foarte diferiti, insa ca purtatul copilului poate fi doar o necesitate dar poate fi si ceva de suflet, ceva frumos de tot.


Pentru inceput, am scris deja catorva mamici despre care stiu ca au incercat foarte multe chestii de purtat :D, si am si primit povestile lor. Mai trebuie sa ma organizez cu postatul si cu gasitul unui nume, dar astea-s detalii.

Daca cumva va place sa vorbiti despre asta si ati fi interesate de un guest post aici, asta e invitatia despre care vorbeam in titlu :). Cu un mail pe diana@sling.ro, unde discutam si detaliile.

Poarta-ma prin lume - explicatii si inscrieri

Dupa cum am anuntat acum ceva timp, mi-a venit o idee mareata. Ca de obicei :))). Pornind de la ...

... piticul de gradina calator din Amelie. Trebuie sa-l stiti, refuz sa cred ca mai e cineva care nu a vazut filmul. Deci piticul era purtat [ ;) ] prin toata lumea iar tatalui ii erau trimise poze cu el, de prin toate colturile lumii.  Dar hai sa va explic mai pe larg unde am ajuns, plecand de la piticul de mai sus.

M-a gandit ca, in loc de pitic, mie una mi-ar placea la nebunie sa primesc poze cu Luna. Apoi, mi-am dat seama ca eu una, cel mai probabil, nu as fi luat niciodata un SSC sau MT cu mine in vacanta, de fapt nici nu am luat, ci as fi ales oricand un sling. Asa ca... de ce nu? Deci:

Ce se da 
Poti lua, in vacanta, orice port-bebe de pe poarta-ma.ro. De fapt, fiindca s-a cerut, poti lua absolut orice, nu doar un port-bebe. Deja avem o pereche de jambiere inscrise in cursa prin lume :).

La sfarsitul vacantei, il aduci inapoi. Nu platesti nimic, nici macar transportul.

Nu conteaza unde mergi in vacanta. Normal, visez si eu un sling in Moscova dar, sa fim seriosi, care sunt sansele sa plece cineva in vacanta de vara taman acolo? Poti pleca si pana la bunici, in afara orasului, si eu tot ma declar multumita.


Ce se cere
Trebuie ca, dupa vacanta, sau in timpul, sa imi trimiti o poza. Sau 2, 3, 5, 7, 20, cate vrei, insa minim una. Si in acea poza, dragul de port-bebe, care poate sa fie orice, de la sling fix la Luna, trebuie pozat langa ceva caracteristic zonei in care esti. Nu e musai sa fie turnul Eiffel, daca esti in Paris, desi as lesina de drag :).

Normal ca as visa ca toata lumea sa trimita poze super misto, insa nu toti avem aparatele sau tehnica pentru asta, asa ca e ok oricum. Si, stiti ce? Nici macar nu e nevoie sa fie copilul in poza :D. Daca arunci Luna pe plaja langa o apa din aia ca-n filme, eu tot sunt multumita :).

Pe langa faptul ca trebuie sa faci o poza si sa mi-o trimiti, mai trebuie sa fi de acord ca aceasta poza sa fie facuta public. Cel mai probabil pe pagina de Facebook si intr-un loc unde se vor aduna, pe site, toate pozele cu poarta-ma prin lume. Asta e motivul pentru care am zis ca nu e musai sa se vada copilul in poza, poate sa stea cu spatele, sau poate sa fie o poza fara copil. Este decizia voastra cat vreti sa va expuneti si v-o voi respecta.


Cum functioneaza
Eu pun la bataie un numar limitat de produse, inca nu m-am hotarat, acum ma numar :D.
Tu, daca vrei sa iei ceva in vacanta, imi trimiti un mail, la diana@ poarta-ma.ro si pui, in CC, si adresa corina@poarta-ma.ro. [neaparat ambele adrese, astea si nu altele :)]. Imi spui:

1. ce vrei sa iei in vacanta
2. in ce perioada iti trebuie. Edit: asta inseamna ziua in care vrei sa primesti coletul - cu 1-2 zile inainte de a pleca - si ziua in care il poti trimite mai departe - care nu e neaparat ziua in care ajungi acasa, ci cea in care sigur poti trimite coletul.
3. numele complet
4. adresa de acasa, unde vrei sa primesti coletul
5. numarul de telefon

Daca ne stim, imi spui si de unde, moment in care eu, sper!, imi amintesc de tine, stiu ca esti o persoana reala, cu un copil real, care are reala nevoie de asta, si e suficient. (Reala nevoie e si atunci cand mai ai 5 chestii de purtat acasa dar o vrei pe a sasea :D.) Daca nu ne stim deloc, o sa primesti un contract, pentru semnat, sa fiu sigura ca nu pleci de tot in lume si nu te mai intorci :D.

In functie de numarul de cereri, de produs si de perioada, am sa iti spun, in timp util, daca se poate. Daca 100 de oameni vor, in aceeasi saptamana, numai Luna, cu tot dragul, nu cred ca voi putea. Asa ca fie iti ofer o alternativa, fie te pun sa iti muti vacanta :D.

Dupa ce ai primit promisiunea ca se rezolva, cu 2-3 zile inainte de plecare vei primi produsul. Si instructiuni pentru cum sa il returnezi. Nu vei plati nimic, nici la dus, nici la intors.


Bonus
Cele mai misto poze vor fi puse la panou. Glumesc, insa cei care au facut cele mai tari poze, dupa gusturile mele, vor pastra produsele. Si asta inseamna fie poze realizate super, fie poze cu idee super, fie pur si simplu cel mai tare loc vizitat. Extrem de subiectiv, sa nu aud comentarii :D.


Ce-mi iese mie
Ei, trebuie sa recunosc ca, pe langa salutari de peste tot :), pregatesc un nou Festivus. Unde as vrea sa vorbim, iar, de concedii. Asa ca recomandarile voastre vor fi mai mult decat binevenite. Importante, insa, raman salutarile :).

Foto Amelie

Acestea fiind zise, declar oficial inscrierile deschise :). Daca aveti intrebari, as prefera sa comentati aici ca sa vada toata lumea, in caz ca e ceva ce nu am acoperit si mai sunt si altii interesati.


COMPLETARE
Primiti portbebe-ul cu o zi inainte de plecare, curat, si aveti doua zile dupa ce v-ati intors sa il trimiteti, curat, mai departe. Adica sa il bagati la spalat.

Daca aveti copil sugacios :D, cereti si protectii. Daca aveti copil peste 2 ani, cereti si gluga.

Ne vedem la Babyexpo. Iar

In aceeasi locatie ca data trecuta. Daca va fi foarte cald afara, sa fiti pregatiti sa fie si mai cald inauntru, cel putin in sala asta.

Intrati, nu coborati pe scari si faceti stanga, pe langa uriasul stand Milupa. Dupa colt, in sala aceea lunga, undeva la mijloc.

Voi avea toate slingurile cu inele, acadele in multe culori si multe marimi, wrapuri elastice si Luna. Plus jambierele si cateva accesorii. Daca vreti ceva anume, ar fi bine sa-mi spuneti, sa fiu sigura ca am.

24-27 mai, Sala Polivalenta.

Mai multe despre Luna

In primul rand, va multumesc tuturor celor care mi-ati povestit experienta voastra cu Luna. Exista si acum10 Luna in plimbare prin tara, si vor ramane mereu disponibile pentru testare in mai multe locatii pe care le voi anunta la inceputul lunii iunie.
Revenind la multumiri, voiam sa va spun ca feedbackul vostru v-a ajutat foarte mult si, desi eram convinsa ca am gasit varianta ideala, datorita observatiilor voastre am mai facut doua mici schimbari. Si tot pentru cele care au testat sa cumparat Luna, postul asa e locul perfect daca vreti sa spuneti ceva despre experienta voastra :)


Dar hai sa va povestesc mai pe larg.

Mai intai, despre materiale

Acum cateva luni, cand am anuntat venirea Luna, imi amintesc foarte clar ca una dintre voi mi-a spus ca, daca as reusi sa fac ceva la fel de comod pentru parinte ca un SSC si la fel de mulat pe bebe ca un sling, atunci as face produsul perfect. Nu am facut intocmai, insa va explic imediat ce si cum.

Spre deosebire de alte SSCuri, Luna este facut din bumbac tesut diagonal. In general, canvasul este tesatura preferata pentru rucsacuri si alte produse care trebuie sa fie foarte rezistente, si am intalnit-o foarte des si la port-bebe-uri clasice si la multe SSCuri. Insa materialul Luna seamana mai mult cu cel al wrapurilor. Corpul Luna se muleaza bine pe copil, il 'imbraca' altfel, lucru la care am tinut foarte mult avand in vedere faptul ca un SSC, prin constructia sa, permite reglaje mai putine decat o esarfa.

Twill

[comparatia intre poze nu e foarte graitoare pentru ca sunt poze la scara diferita, insa diferenta e vizibila oricum]

De fapt, prima oara cand am observat asta a fost la MeiTai-uri, motiv pentru care Luna este facuta din exact acelasi material ca ultima generatie de MeiTai-uri. Daca cumva va intrebati de ce nu are acelasi material ca wrapurile, adica dublu diagonal, va voi povesti mai pe larg atunci cand va arat noile WrapTai-uri, undeva spre sfarsitul verii.

Canvas

Pana atunci, pot sa va spun ca m-am bucurat tare mult ca 9 din 10 (asa, ca la reclamele TV :D) mamici care au testat pana acum au observat diferenta fata de alte SSCuri sau MeiTai-uri, din punct de vedere al modului in care materialul imbraca copilul.

La ce varsta poti purta Luna

Am mai spus asta si cu alte ocazii, insa o spun si aici: Luna e gandita pentru copiii mai mari. Desi materialul de muleaza bine pe copil, Luna nu va sustine spatele unui bebelus la fel ca un sling sau wrap. Din contra! Luna e gandita sa ofere, unui copil mai mare, locul de care are nevoie. Sa se poata misca, sa se uite dupa cai verzi pe pereti sau dupa prima pisica, si sa poata face toate astea pastrand centrul de greutate cat mai aproape de cel al mamei.

Luna cu bebe de 1 an si 8 luni

Poate fi purtata si cu un copil de 5-6 luni, insa cel mai comod se va simti in ea un bebe de 7-8 luni. Bineinteles, nimic nu e batut in cuie, pentru ca un bebe de 5 luni poate arata ca unul de 8 si invers, iar graficele de crestere sunt foarte generoase intre prima si ultima percentila. Cel mai important este ca el sa isi poate sustine singur spatele, deoarece Luna nu ofera acelasi suport, pe jumatatea superioara a spatelui, ca un sling sau wrap.

Desi, teoretic, copilul ar trebui sa aiba minim 60 cm inaltime, pentru ca baza Luna sa ii sustina piciorusele de la genunchi la genunchi fara sa il forteze sa departeze piciorusele mai mult decat e necesar, practic lucrurile iar nu sunt batute in cuie. Zona care intra in contact cu pulpitele copilului este matlasata si se pliaza foarte usor, deci baza corpului se ingusteaza singura cu cativa centimetri, fara ca sugarul sa fie deranjat de asta. Cu toate astea, 60 cm ar fi o inaltime minima deoarece corpul Luna este destul de inalt..

La extrema cealalta, Luna poate fi purtata pana la cca. 20 kg. Greutatea in sine nu e problema, putini copii sub 2 ani ajung la 20 kg, insa ca si limita superioara as tine cont mai degraba de varsta copilului. Undeva in jurul varstei de 2,5-3 ani, copiii mai inalti nu se prea mai simt confortabili purtati si nici mamele, problema fiind lungimea picioruselor.

Cine poate purta Luna

Am incercat sa fac un SSC pentru mame, care sa se potriveasca pentru cat mai multe conformatii. Exista insa o limitare: mamicile cu mai putin de 1,50 cm inaltime si mai putin de 45 kg ar trebui sa ma contacteze inainte, pentru a vedea daca centura din talie le este potrivita sau e prea larga.

Normal, Luna poate fi purtata si de tati, insa tatii solizi, in general de peste 95 -100 kg, pot avea nevoie de curelusa extra pentru a mentine bretelele distantate atunci cand poarta Luna cu bretelele paralele.

Bunicii sunt si ei la liber, atat timp cat se incadreaza in cele de mai sus :). La fel si frati, surori, bone si cine mai doreste :D

Cum poti purta Luna

Luna se poate purta si in fata, si in spate. Ca de obicei, eu recomand purtatul in spate mai incolo, dupa varsta de 1 an. Asta nu va opreste sa va purtati copilul in spate si mai devreme, insa e exclusiv alegerea voastra. Din toate modalitatile de a purta copilul in spate, daca ar fi s-o fac inainte de 1 an (dar dupa 6 luni) as alege Luna. Pentru ca e cel mai usor de pus, cu spatele suficient de inalt pentru a impiedica copilul sa se lase prea mult, si cu cele mai mici riscuri de a gresi ceva.

Luna se poate purta si pe sold. Eu una, insa, nu as alege varianta asta. A purta un SSC pe sold mi se pare una din cele mai incomode variante din cauza bretelelor subtiri si a faptului ca, din cauza pozitiei, si sub greutatea copilului, ele se ridica destul de mult spre gat, exact ca la un sling purtat incorect. Normal, intre un sling pus prost si o Luna pusa bine, a doua varianta e mai comoda :) 

Ce are Luna asa special

In afara de faptul ca e frumoasa rau, oricare ar fi ea :D (cioara, puii... stiti povestea), Luna are cateva lucruri care o fac speciala.

* Luna are pense generoase ascunse intre panouri, cel colorat si cele uni. Acest pense gandite si ras-gandite de foarte multe ori :) ofera un loc perfect funduletului copilului. De la 6 luni la 2 ani, orice copil va avea genunchii un pic mai sus decat fundul, pastrand astfel pozitia picioruselor in forma unui M, la fel ca si un sling sau MeiTai. Cu toate acestea, M-ul este mult mai putin adanc decat la un sling, de exemplu, pentru simplul motiv ca, odata ce creste, mai ales dupa varsta de 1 an, bebe nu mai e atat de interesat in a sta foarte ghemuit. Pozitia lui preferata ramane cu genunchii mai sus decat fundul, de fapt si adultii se simt mai bine asa, insa cu o diferenta de inaltime nu atat de mare.

*Luna are o centura, in talie, groasa, mai groasa decat ati crede, insa foarte usoara si nici prea rigida, nici prea moale. Centura, care mi-a pus cele mai mari probleme, se aseaza perfect si pe mamele mai slabe si pe cele mai putin slabe :D si preia excelent greutatea copilului.

*In functie de greutatea copilului si de locul necesar lui (cei mai zvapaiati au nevoie de mai mult loc sa se foiasca :D), puteti prinde bretelele incrucisate sau paralele atunci cand purtati copilul in fata. In cazul in care prindeti bretelele paralele, Luna e mai putin comoda insa copilul sta mai apropiat de mama. Asta e necesar in general pentru un copil mai mic, iar atunci nu aveti nevoie, in general, de bretelele incrucisate.

*Bretelele sunt moi si foarte grase :), extrem de comode.

*Toate cataramele au dubla ajustabilitate. Adica, atunci cand purtati copilul in fata, e mult mai usor sa trageti de curelusa care este prinsa de corp, si puteti face asta lejer. Atunci cand purtati copilul in spate, trageti de curelusa care este prinsa de bretea, din nou, o operatie foarte usoara.

*Capetele de la absolut toata curelusele se pot strange si prinde cu un elastic pentru a nu atarna.

*Este foarte foarte usoara. La 560 g, Luna e mai usoara decat un MeiTai si mai usoara decat majoritatea wrapurilor.

*In Luna se poate alapta. E suficient sa largiti un pic bretelele de pe umeri, pentru un copil mai mic, sau si centura din talie, pentru un copil mai mare.

 

   

 Ce accesorii are Luna

Luna vine in varianta simpla: un SSC si atat. Nu am gasit nici un motiv pentru a include in pret o serie de accesorii care poate va trebuie, poate nu. Asa ca, daca va hotarati, faceti o investitie mai mica la inceput si, numai daca aveti nevoie, va cumparati, atunci cand aveti nevoie, diverse accesorii. 

Protectii pentru bretele

Dintre toate accesoriile, dupa parerea mea, acestea sunt cele mai utile. Luna se poate spala la masina fara probleme, insa, ca orice produs realizat din materiale naturale, cu cat va fi spalata mai des, cu atat va imbatrani mai repede. Normal, nu e cazul sa spalati Luna o data la 3 luni, ca sa arate bine cat mai mult timp :D, insa daca bebelusul suge bretelele zilnic, nu e cel mai indicat sa spalati Luna in fiecare zi.

Exista insa si alternative mai ieftine decat protectiile gata facute:
-puteti folosi o batista sau un material innodat de bretele, pe care sa il scoateti seara si sa il bagati la masina
-puteti folosi o pereche de jambiere
-puteti folosi partea superioara de la o pereche de sosete (noi :D)

Gluga

Se prinde foarte simplu de o bucatica de velcro pitita in corpul Luna, iar de bretele se agata cu catarame. Ceea ce inseamna ca o puteti regla foarte simplu, la fel ca toate celelalte catarame.

Curelusa pentru impachetat

Am incercat mult timp sa gasesc o solutie la impachetat, cautand saculetul perfect. Insa intotdeauna, in saculet, Luna se desfacea si era mai greu de scos. Sau nu o puteam impacheta suficient de bine cat sa intre inauntru. Asa ca solutia cea mai simpla si la indemana pe care am gasit-o a fost o curelusa. Vedeti mai jos cum se impacheteaza super usor o Luna. Si da, se poate folosi pentru orice MT sau SSC.

Buzunare extra

Se prind cu arici, foarte usor, de baza Luna. Vin in 3 marimi, mini (cat baza de inalt, incap chei, bani si card), midi (mai adaugati un telefon) sau maxi (intra chiar si un scutec textil si un mic pachet de servetele).

Suport pentru picioare

Desi Luna sustine foarte bine si piciorusele unui copil de 1,5-2 ani, e posibil ca, daca bebe e mai inaltut, sa aiba nevoie de acesti suporti. Se ataseaza foarte rapid de bretele si se regleaza la inaltimea dorita si se si scot usor.

Cam asta ar fi totul despre Luna :). Dupa cum spuneam, daca ati testat sau cumparat Luna si credeti ca ceva din ce am spus mai sus nu e corect sau complet, va astept comentariile. La fel si daca aveti orice intrebari. 

Pentru cei care nu stiu despre ce e vorba, Luna se gaseste pe Poarta-ma, la KiddyShop, si la Pravalia Parintilor. Si din iunie, in Bucuresti, Cluj, Timisoara si Brasov, pentru testat oricand va doreste inimioara :).

Luna la plimbare

Acum cateva luni va ceream ajutorul cu pareri despre Luna. Planuisem, atunci, un alt fel de campanie de testare. Lucrurile, dupa cum stiti, nu au mers tocmai cum speram eu. Din cauza intarzierilor groznice ale furnizoriile de diverse materii prime, majoritatea testelor au fost facute 'loco', cu ajutorul cateorva mamici apropiate. Si ceva tati :).

Insa am reusit, cumva, sa las o gramada de oameni cu ochii in soare. Adica pe voi, majoritatea celor care v-ati oferit sa ma ajutati.

Asa ca am facut o schimbare de planuri. Daca vreti sa o incercati, sa stiti daca merita cumparata sau nu, pe langa faptul ca o puteti gasi, in Bucuresti, la Pravalia Parintilor, am sa trimit cate o Luna in toate orasele in care este ceruta.

O Luna e inca in Brasov, daca doreste cineva din Brasov sa o incerce, va rog trimiteti-mi un mail pana maine seara.

Marti, o Luna ajunge in Cluj. Sunt 4 familii care vor sa o incerce, deci va sta cel putin o luna. Altfel de luna :). Daca sunteti din Cluj si vreti sa o incercati si voi, astept mail.

Tot marti, inca doua Luna pleaca spre Bucuresti. Aici e deja o lista lunga, daca mai sunt doritori, cel mai probabil voi mai trimite 1-2 in plus.

Candva saptamana viitoare vor ajunge cate o Luna in Timisoara si Iasi.

UPDATE: Una la Giurgiu, una la Constanta si una la Baia Mare.

Deci, daca va tenteaza ideea unui SSC si vreti sa tineti o Luna o saptamana la voi, astept un mail pe diana la sling.ro. Nu trebuie sa scrieti review dupa, nici sa veniti cu poze, insa sigur mi-ar placea sa stiu parerea voastra despre ea :).

Poarta-ma prin lume :)

Asa as vrea sa plec in lume.Serios, chiar as vrea. Nu e cazul fix in momentul asta, si, cel mai probabil, nici macar vara asta, insa nu ma pot abtine sa fac planuri. Sau sa visez.
Asa ca am venit cu o idee. Una super, zic eu. Daca nu ma pot plimba eu, atunci macar slingurile mele sa se bucure de o vacanta super.

Ma gandesc, deci, la ceva fain. Sa luati, anul acesta, un produs de-al meu in vacanta cu voi.

Voi vreti sa plecati undeva cu copil cu tot si va gandeati ca ce aveti acum poate nu e suficient? Nu-i problema, se rezolva! Intrati pe site, va alegeti exact ce credeti ca va trebuie, si-l cereti. Eu, ca o draguta ce sunt, ma conformez. Singurul lucru pe care ar trebui sa-l faceti, in afara de a inapoia produsul dupa vacanta, daca va mai lasa inima :)), ar fi sa imi trimiteti poze. Poze frumoase, de pe unde ati plimbat slingul. Sau wrapul. Sau MeiTai-ul. Sau Luna. Stiti ce? Puteti sa plimbati si jambierele daca vreti, eu nu ma supar :).

Mai stiti pozele cu piticul din Amelie? Asa visez si eu la o Luna cu buline langa turnul Eiffel. Sau la un MeiTai Echino in Londra. Sau la o acadea roz roz intr-o insula greceasca. Asta apropo de Amelie. Insa pe cuvant ca m-as bucura la fel de mult sa vad o Luna cu flori roz intr-un camp cu rapita. Sau un sling Iasomie la plimbare pe un drum de tara. Sau un bebe mic in wrap elastic pe munte.

Va dati seama? Cu pozele voastre o sa-mi fac vacante peste tot :))

Inca ma gandesc cum sa fac in cazul in care prea mult lume considera ideea asta foarte buna. Care este :D. Insa as aprecia tare mult sa imi spuneti cam cand isi incep oamenii concediile. Adica sa fiu gata pana atunci cu planul.

Ta-na-na-nam! Marsupiu/ port bebe/ SSC/ MeiTai cu catarame Luna

Nu-mi vine sa cred ca (aproape) am ajuns aici. A fost, de departe, unul din cele mai grele lucruri pe care le-am facut. O data pentru ca nu am mai avut copilul propriu, deci a trebuit sa folosesc altii :)) si inca o data pentru ca tot procesul s-a intins pe ceva mai mult de un an. Mult!

Va spun cu mana pe inima ca am plans :D. De mai multe ori.
O data din cauza furnizorilor. Bine, poate de doua ori.
Pentru ca mi-am dorit enorm sa folosesc pe cat posibil numai materiale si accesorii facute in Romania. Si, e drept, am avut parte si de profesionisti, inclusiv din cei din intreprinderile de stat. Dar am avut parte si de ceilalti. Si de saptamani intregi de intarzieri. Evident, nu toate odata, ci pe rand.

De cateva ori din cauza spumei.
Desi asta intra partial si in prima categorie, per total, am incercat nu mai putin de 26 de feluri de spuma.

O data din cauza benzii din talie.
Care se modifica cu fiecare tip de spuma pana n-am mai stiut de mine. Pana a venit mama si am facut de la capat tiparul si l-am am modificat a suta oara, incercand sa se potriveasca pe cat mai multe conformatii si pe tipul de spuma ales.

Inca o data dupa ce mi-am dat seama ca 3 luni am muncit degeaba. Prinsa cumva de valul SSC-urilor universal valabile, am uitat de unde plecasem. De fapt, de la un MeiTai cu catarame. Asa ca am reusit sa pierd mult timp incercand sa gasesc varianta cea mai buna pentru un SSC care sa se potriveasca unui nou-nascut. Mare greseala! Oricum as da-o, nu am cum sa fac un SSC care sa muleze pe un nou-nascut la fel ca un sling sau wrap. Si care sa nu aiba 140 de optiuni si reglaje in care sa te pierzi mai rau ca-ntr-un wrap tesut de 5,2 :))))). Asa ca am sters cu buretele tot si am luat-o de la capat. Incercand sa-l optimizez pentru varsta lui, adica pentru copiii mai mari, care nu mai pot fi purtati confortabil si pe durate lungi, in sling sau wrap.

Si inca o data de bucurie, la sfarsit. Ca totul e pus la punct, chiar daca nu e gata.

Asadar, v-o prezint pe Luna.

[bravo. johnny bravo]

Sa va spun ce are si ce n-are :)

Ce are:

• nume :D. Sincer, n-am vrut sa-i dau, dar cum lumea a tot insistat, iar Alex a venit cu ideea [pe care am iubit-o din prima] luna, de la Sticluta cu clar de luna, ei bine... luna este :)
• are o banda din talie care trebuia sa iasa bine, dupa toate cele patimite. Are inauntru o spuma perfecta, nici prea-prea nici foarte-foarte, moale si totusi foarte stabila, groasa dar placuta si nederanjanta. 
• are pensele corpului gandite pentru un copil mai maricel. nu zic nu, sta foarte bine inauntru un bebe de 6 luni, dar intre 9 luni si 1 an jumate e absolut perfect :)
• are o zona moale pe marginea corpului, acolo unde vin piciorusele copilului. 
• are catarame dublu ajustabile pe laterale. Adica poti trage si de curelusa dinspre corp, cel mai comod cand porti copilul in fata, dar si de cea dinspre bretele, atunci cand porti copilul in spate.
• are bretele moi moi si foarte comode.

O mai avea ea chestii, pe astea mi le amintesc acum :D.

[asta e modelul meu preferat, numai ca 'copilul' are numa' 

vreo 4 luni si 3,5 kg, deci nu se aseaza tocmai bine :)]

Ce nu are, dar poate avea :)):

• nu are gluga. cel putin nu by default. Luna e un SSC inalt, gandit special pentru copiii mai maricei. Pana la 10-11, chiar 12 luni, in functie de copil, sansele sa ai nevoie de gluga sunt minime. Asa ca am decis ca gluga va fi optionala. Vrei s-o iei de la inceput? Perfect. Nu vrei sa investesti prea multi bani deodata, mai ales ca luni bune n-o vei purta? Iar perfect! O cumperi mai incolo, cand/ daca ai nevoie.

[o fi el neasortat, insa copilul adevarat se aseaza cu totul altfel ;)]

Ce mai poate avea:

• poate avea protectii pentru bretele. Da, se pot folosi si cele pe care le-am facut pana acum, insa pentru Luna am facut unele speciale, din materiale care sa se asorteze perfect si care sa se aseze frumos pe bretelele ei. Cum, nu v-am zis ca foarte important la SSC-uri a fost sa fie si foarte frumoase? :) Fancy schmancy, cum zice d.
• pentru ca am gandit-o special pentru mame, Luna poate avea curelusa care tine bretelele pe umeri, pentru tatii mai inalti/ solizi care poarta copilul in spate, un pic cam sus. Asa ca, tot separat, se va putea cumpara o curelusa extra pentru tati. Super usor de montat, super usor de dat jos.
• pentru copiii ceva mai mari, luna va avea, complet detasabili, suporti pentru picioare. Se ataseaza super usor la bretele si se dau la fel de usor jos. Exact ca si curelusa.

Daca imi mai amintesc chestii, le voi updata pe parcurs.
Mai sunt in plan, dar ceva mai incolo, probabil in cca 2 luni:

• saculet pentru carat usor, cand nu e folosita si
• un buzunar extra, tot complet detasabil.

In acest moment Luna este pe site. Intr-o parte e Luna simpla, intr-o parte accesoriile. Si in alta parte un preview mic la instructiuni, in caz ca am uitat sa va spun ceva definitoriu aici. Inca nu am facut poze faine, o sa va innebunesc cu ele cand sunt gata. Si nici nu se pot cumpara inca, primele vor fi disponibile la Babyexpo. Dar nu mai puteam :D


P.S. Daca v-ati uitat la emisunea Bebe Magia, sambata (nu foarte)dimineata, pe TVR, stiti ca aveti sansa sa castigati unul din cele doua Luna puse la bataie, cu tot cu jambiere asortate. Tot ce trebuie sa faceti e sa trimiteti un e-mail pe adresa emisiunii si sa raspundeti la intrebare. In emisiunea de joi, la 12 fara 10, aflati castigatorul. Daca nu v-ati uitat, sa vedem pe cine mituiti sa va spuna intrebarea :))