Povesti de purtat copiii - Corina

Dupa cum v-am povestit ieri, voi publica, in saptamanile urmatoare, mai multe povesti ale mai multor parinti, despre cum, de ce si cu ce si-au purtat copiii. Parerile sunt ale lor, fiecare cu a lui :), eu doar ma bucur sa le public aici. Veti gasi o lista cu toate povestile, sub un buton ce va aparea zilele astea in side-bar.


Astazi puteti citi povestea Corinei, mama de Maria, de aproape 2 ani. 
Pe Corina am cunoscut-o la Babyexpo, cand era inca insarcinata. De atunci, drumurile noastre s-au intersectat de mai multe ori, culminand cu faptul ca, de putin timp, Corina e noul meu ajutor. Bun venit, deci :)

_________________________________________________________

Salutare!

E o placere mare pentru mine sa scriu pe blogul poarta-ma!, pentru publicul mai “altfel” de aici :)

O sa ma prezint scurt - am o fetita de 2 ani, de perfectiunea careia ma minunez in fiecare zi. Cum suntem strans lipite inca de la nastere (alaptare, purtat mult in brate, dormit impreuna), babywearing-ul ni s-a potrivit pur si simplu ca stil de viata :)

Despre mijloacele de purtare a bebelusilor am aflat inca din sarcina, iar dupa ce am ajuns aici pe blog... n-am mai plecat :D Am citit de-a lungul si de-a latul, am petrecut zile intregi alegand slingul perfect (care perfect a fost, mi-e atat de drag ca probabil o sa il fac un fel de tablou pe perete, pana la urma :D). Apoi la un targ am cunoscut-o pe Diana si am simtit imediat ca rezonam si ne intelegem mai mult asa, din priviri :)

Trebuie sa recunosc ca am noroc de un copil foarte cooperant si mare fan sa fie purtata in “carpe” din a doua saptamana de viata. Dupa slingul cu inele a urmat un wrap elastic - Moby-ul meu frumos cu bufnite, care ne-a incalzit o toamna si o iarna. Cand acesta nu a mai fost confortabil (pe la 8-9 kg de copil), am achizitionat un Marsupi Plus si apoi un pouch (sling fix), asta din urma fiind cel mai folosit mijloc de purtare pana in ziua de azi. 

Primul SSC, folosit timp cateva luni, a fost un Ergo, la care insa am renuntat ulterior pentru ca nu ni se potriveau prea multe chestii, nu il simteam comod. Am mai incercat mei-tai si wrap-tai, dar ma incalceam in atatea cozi :D Ciudat este ca mi-a placut mult mult de tot wrap-ul neelastic (esarfa de 4 metri!!!), insa M avea peste 1 an cand l-am incercat prima data, vroia cand sus, cand jos – depasisem etapa de “infasurat”. 

Dar pentru mine senzatia de lipire si imbratisare, oferita de wrap, a fost cea mai iubita experianta de babywearing... Apoi au venit Boba si Manduca, pe care le-am purtat (si inca le mai purtam) mult, iar deosebirile intre ele nu le-am resimtit foarte tare – mai degraba cred ca e vorba de fineturi, detalii subtile, cum le “simte” fiecare purtator. Ambele sunt o solutie buna pentru purtatul bebelusilor care au atins varsta de 5-6 luni.

Din accesorii, am avut protectie impotriva frigului, pe care am folosit-o (si iubit-o) mult in primul sezon rece, cand M avea sub 1 an. Iarna urmatoare copila era deja plimbacioasa, trebuia sa o imbrac gros ca sa se poata distra in zapada, cover-ul era in plus. Protectiile pentru bretele nu aparusera cand ne trebuiau noua :D insa cred ca ne-ar fi prins bine.

Dupa cum vedeti, ne-am destrabalat cu aproape toate mijloacele de purtare :D Sa va zic ca acum suspin dupa Luna cea cu flori grena? :D Ati observat CAT de frumoasa este? Dar ce usoara?? Vedeti?! Sunt dependenta de babywearing si nu stiu daca pot sa ma las :)))

Trecand peste beneficiile directe ale purtarii bebelusilor, pe care le gasiti descrise pe larg aici pe blog si (spre marea mea bucurie deja) in multe alte locuri, mie treaba asta mi-a usurat incomparabil viata. V-am zis ca am avut si carucior? Pai cum sa nu, era pe lista obligatorie de cumparaturi pentru bebe, si l-am bifat, bineinteles! L-am urat din prima clipa, dar stiti cum?? Nu-l puteam suferi! Si era unul din ala fancy, 3in1, cu toate butoanele aferente. Ma enerva sa-l imping, ma impedicam de el, ma simteam mereu impovarata de faptul ca nu puteam sa merg pe unde vreau si cu o viteza confortabila (trebuia sa ma opresc mereu pentru a ocoli gropile din strada!!! La metrou sau autobuz nici n-am indraznit sa visez). Ca sa nu mai spun ca de cele cateva ori in care am iesit la plimbare cu M in carucior, m-am intors oricum cu ea in brate, impingand de zor hardughia... Ah, si dezasamblatul+pliatul ca sa intre in liftul mic de la bloc, toate astea cu bebelusul in brate – cosmar!!!

Asa ca mi-am luat inima in dinti si am legat copilul de 13 zile in sling – cea mai buna decizie ever, exceptand alaptarea :)

De atunci ne-am plimbat in locuri greu accesibile, am fost la munte si la mare, am gatit, aspirat, facut curat, pus rufe, descoperit obiecte, studiat plante si animale, mers la cumparaturi, la birdwatching, teatru, muzeu si flash mob-uri... Si am enumerat mai putin de jumatate din aventurile noastre impreuna!

Purtarea copiilor mi se pare o chestie atat de genial de fireasca si comoda, incat am acceptat cu cel mai mare drag propunerea Dianei de a intra in echipa poarta-ma! si mi-am luat un an de concediu de la serviciu (vin dintr-un departament de marketing al unei companii mari), an in care planific sa ma umplu de energie si admiratie pentru omuletul mic din bratele mele, iar in timpul “liber” sa pun umarul la cresterea numarului de bebelusi purtati si parinti fericiti :)