Colecţie nouă, preţuri noi, frământări de mamă care lucrează acasă.

Citind postul Oliviei despre DM am decis să scriu un pic despre mărirea preţurilor pentru colecţia noua şi despre cum am ajuns la asta. Postul a ieşit mai mult decât un pic, e de fapt foarte lung, aşa că dacă vreţi să îl citiţi cap-coadă, luaţi-vă un pic de timp pentru asta.




Când am început 'biznisul', am făcut-o pentru că era (şi este) ceva în care credeam (şi încă o fac). Şi anume că orice mamă ar trebui să ştie cât de bine este să îţi ţii puiul aproape şi că există şi metode prin care poţi face asta, care să fie mai mult decât convenabile atât pentru mama cât şi pentru copil. Şi, evident, partea financiară nu ar trebui să fie un impediment.

1. Preţuri şi costuri

Aşa că, înainte de toate, când am calculat primul preţ pentru slingurile mele, m-am gândit la cât aş fi dispusă eu să plătesc pentru ceva destul de nou şi destul de simplu. Am calculat costurile primare şi am decis preţul care a rămas neschimbat până acum.

Suntem obişnuiţi să găsim pe toate drumurile lucruri ieftine şi foarte ieftine. Chinezisme, pe numele lor de scenă. Şi cumva plecăm de la premisa că se poate şi mai ieftin. Nu calitatea e cea care mă îngrijorează; asta, de cele mai multe ori, se vede cu ochiul liber. Ci faptul că pe acel produs, pe care în loc să îl cumperi dintr-un magazin la 100 lei, îl poţi înlocui cu un produs din Europa, să zicem, la 5 lei. Sau mai puţin. Şi încă o data, nu de calitate vorbesc. Care nu e neapărat de 10 ori mai proastă. Ci de munca pe care oamenii care fac efectiv respectivul produs o depun, şi de banii pe care îi primesc pentru asta.


2. Fair trade

La noi, conceptul de Fair-trade e puţin cunoscut. E vorba de a plăti corect munca unui om. Daca în Canada, venitul mediu, pe an, (calculat aproximativ de mine :)) e in jur de 55.000$, în România e cca 5400$, în China cca 2500$, iar într-o ţară a lumii a treia e de circa 72$. Pe an, da? (cifrele sunt orientative şi aproximative)

Ce înseamnă Fair-trade de fapt? Foarte pe scurt, este vorba (şi) de un preţ minim platit pe o anumită muncă, în orice zona a lumii ar fi ea făcută. Cum ar veni, e ok să produci păpusă Maricica cu 100 de lei în Canada sau cu 10 lei în România. Dar nu e ok să o faci în Ghana pe 0,001 lei.

Ca producător, ai această alegere: să produci cinstit sau nu. Dar ai aceasta alegere şi ca [] cumpărător. Poţi alege să nu încurajezi munca la negru, sau plătita necorespunzător. Şi dacă, în anumite cazuri, e evident când se întâmplă asta (şi calitatea e de multe ori un indiciu), în altele nu e.

3. Boicotul Nestle

Unul din motivele boicotului Nestle (pentru care mi-am luat tone de roşii că agresez consumatorii de lapte praf în loc să încurajez alaptarea) este faptul că nu îi interesează de unde provine marfa lor.( Mai multe posturi scrise excelent şi documentate până în pânzele albe, plus răspunsuri de la Nestle, găsiţi aici. Annie a fost foarte drăguţă şi mi-a permis să le traduc şi în română. Ştiţi voi, când oi avea timp...)

Mai exact, Nestle este unul din cei mai mari cumpărători de cacao, la nivel mondial. Şi tot Nestle, laolaltă cu ceilalţi importatori de cacao, a fost atenţionat că în multe din fermele de cacao, în special în cele din ţările subdezvoltate (majoritatea, adică), copiii sunt obligaţi să lucreze. Ok, vă las un pic să vă imaginaţi asta. Nu, nu copiii ăia simpatici care sar să o ajute pe mami când lucrează prin grădină. Nu, ăia care sunt treziţi şi trimişi la muncă. Şi care muncesc cot la cot cu cei mari. Sclavagism, cum ar veni. Copii.

Ca uriaş cumpărător de cacao, poţi schimba ceva. Poţi cere certificări prin care să te asiguri că nu a fost chinuit nici un copil pentru cerealele tale pline de zahăr , sare şi, evident, cacao. Sau, poţi să nu. Ceea ce se şi întâmplă.


Back to me

Unde încap eu în toată povestea asta? Păi în primul rând am făcut greşeala de la punctul unu. M-am lăsat păcălită de diferenţele de preţuri pe care le-am văzut, crezând că un preţ mai mare implică automat un profit mai mare. Nu e aşa. Şi încercând să am preţuri cât mai decente, mi-am evaluat timpul şi munca mai prost decât aş fi făcut-o pentru oricine altcineva.


Apoi am făcut-o pe cea de la doi.
Am uitat un om care merită şi el plătit pentru munca lui. Nu în termen de profit al afacerii, nu omul care conduce afacerea, care se gândeşte la dezvoltarea ei, ci omul ăla care aleargă de n ori pe lună la fabrică, care caută materiale, care taie, coase, calcă, împachetează, scrie plicuri, răspunde la mailuri. Am uitat să plătesc timpul ăla pe care îl fur copilului meu şi pe cel pe care i-l înjumătăţesc, participând doar cu jumătate de măsură la jocurile lui.


Evident, a urmat cea de la punctul 3. Asta măcar a fost din necesitate. Adică nu am putut porni la drum cu totul pe gustul meu, a fost nevoie de ţesături cumpărate 'de-a gata'. Dar am rezolvat-o şi pe asta.

Şi am spus stop. De acum mă gândesc şi la mine. La timpul meu, la cel al copilul meu.

Şi este un sfat pentru toate mamele care decid să lucreze acasă. Nu vă subestimaţi munca. Nu e cazul nici să vă supraapreciaţi, încercaţi însă să fiţi corecte. Mai întâi cu voi. Daca faceţi ceva pentru voi şi pentru prieteni e una, dar atunci când lucraţi pe bani pe timpul copilului, preţuiţi-l la adevarata valoare.

Să zicem teaser

Adică vin şi vă zic, dar nu va arăt. Am fost la fabrică, am văzut materialele. Şi mi-au dat lacrimile. De data asta de fericire. (Data trecută a ieşit cu totul altceva decât speram şi tot am ajuns să mă îndrăgostesc iremediabil de ele)

Sunt perfecte! 2 modele, 6 variante de culori. Roşu + portocaliu, portocaliu + galben, grena + verzuliu, dungi bleo, dungi movalii, dungi calde. Şi sunt culori vii, care te învesesc, care te fac să te bucuri că îţi porţi copilul, să te mândreşti cu el, să mori de drag :)

Am luat câteva mostre, am făcut poze, au ieşit oribil. Pozele, nu mostrele. Mai încerc la lumină naturală când va ieşi soarele. Le veţi vedea live la Babyexpo, intre 19 şi 22 noiembrie. Şi le veţi putea încerca pe perioada târgului, adică să luaţi copilul la plimbare în sling şi să veniţi cu ei peste 2 ore înapoi.

Nu mai e teaser că are şi câteva poze. Unele cu combinaţii pentru genţi. Pentru că am reuşit să prind câteva raze de soare.

1

1,2,3

2,3,4

3,4,5

4,5,6

3,4,5

4,5,6

Suedeza, colecţia nouă , mei-tai-uri şi accesorii.

Vă mulţumesc mult de tot, cu ajutorul vostru am găsit o mămică tare drăguţă care s-a oferit să mă ajute cu traducerea din suedeză.

Ca de obicei, luni e marţi, marţi e miercuri şi până la urmă vineri, când vine vorba de fabrică, însă până la Babyexpo (cu stand în sala mare, yeah baby!) vor fi gata noile ţesături. Şi unul din cei care au votat şi au şi comentat va primi un sling în culorile...mă rog...cele mai apropiate de ceea ce a ales. Sau mei-tai. Sau wrap, dacă vrea neapărat.

Partea cea mai bună e că vin şi genţile, am mai lucrat teoretic la ele, sper că practica nu o să mă omoare :)))) Şi partea şi mai bună e că pregătesc şi nişte accesori surpriză, cine ghiceşte, primeşte :)

Partea mai puţin bună e că există şanse să fiu nevoită să scumpesc un pic slingurile. O să încerc cât de mult să nu, dar nu pot să promit nimic. Cu siguranţă mei-tai-urile noi vor fi mai scumpe. Ultimele la preţul vechi sunt cele de mai jos, câte unul din fiecare.




Cele cu bretele roşii au a doua faţă tot roşie. Ştiu, dacă găseam şi pozele eram mare. Nu sunt.

Mă poate ajuta cineva cu o traducere din suedeză?

Titlul spune tot, am nevoie de cineva care să faca puţină (ok, foarte puţină) muncă de documentaţie şi o mică traducere. Nu ar trebui să-i ia mai mult de 30 min cuiva care stăpâneşte limba foarte bine.

Nu o pot face printr-un traducător autorizat pentru că e nevoie şi de acele 5 minute de cercetare.

Evident, pe bani. Sau pe slinguri :)))

V-aş rămâne veşnic recunoscătoare daca aţi da mai departe.

Poze cu the geanta

De ieri din parc. Weekendul următor merg la atelier şi voi veni cu varianta finală. Dacă nu mă îngrop în noile mei-tai-uri.

The geanta era aproape goală, de abia plecasem de acasă, mergeau mai bine câteva poze de după cumpărături, însă cine să mai găsească aparatul în ce era în sărmana geantă ...

Grup de sprijin pentru alăptare – colecţia toamnă-iarnă 2009

Aceeaşi poveste, o locaţie nouă. Şi ceva mai prietenoasă. Sper să ne vedem acolo.

A 3-a ediţie a grupului de sprijin dă startul la sănătate!

Pentru colecţia de toamnă-iarnă am ales cele mai tari nuanţe: nutriţie echilibrată, imunitate de nota 10, dezvoltare psiho-afectivă la superlativ!

Îţi doreşti ca în acest sezon să ai un copil ferit de complicaţiile infecţiilor respiratorii?

Ai vrea să-i dai cel mai bun ingredient pentru dezvoltarea neuronală în primul an de viaţă?

Te întrebi cum îi poţi oferi copilului tău o bază afectivă solidă, cum poţi răspunde la nevoile lui esenţiale, acelea de contact cu tine, de căldură şi de siguranţă, de protecţie şi de respect?

Cauţi o soluţie simplă, firească, de a oferi tot ce este mai bun şi mai natural copilului tău?

Ai doi sâni?
Dacă îi foloseşti pentru a-ţi hrăni puiul, atunci ai şanse foarte mari să ai un copil sănătos, plin de vitalitate şi de energie!

În acest sezon se poartă copiii alăptaţi! Ai şi tu unul?
Vino împreună cu el la Grupul de sprijin pentru alăptare, duminică, 1 noiembrie, intre orele 17-19, la sediul Consiliului Tineretului din România, P-ţa Valter Mărăcineanu nr.1-3, intrarea 5, camera 139-141, sector 1, Bucureşti.

Echipa noastră îţi va răspunde la întrebări şi te va ajuta să fii la curent cu noile trenduri în alăptare!”

de Irina Popescu, Educator Prenatal Lamaze

Vă rugăm să confirmaţi participarea la:

contact@nastecumsimti.org

Dacă nu aţi confirmat nimic dar v-aţi trezit în ultimul momentul că ati vrea să veniţi sau doar aţi aflat foarte târziu, e ok. Confirmarea e recomandată pentru a ne ajuta pe noi să stim câte forţe să mobilizăm :). Decât să aveti nevoie să veniţi şi să nu o faceţi din cauză că n-aţi anunţat, mai bine veniţi oricum. Nu se va supăra nimeni. Şi dacă veniţi şi vă încurcaţi aproape de destinaţie daţi un telefon. Numărul meu e pe blog, sus, la contact, al Irinei aici. Deci ne vedem?

The geanta

Cea de care vorbeam mai devreme. Adică m-am învrednicit şi am reuşit să scot de pe aparat câteva poze făcute 'la cald'. După cum v-aţi obişnuit, pozele mele sunt mult mai nasoale decât the real thing. În poza cu ea plină era băgată înăuntru o geacă de iarnă din aia lungă până genunchi. Adică maaare.



Părţile bune şi super bune:

Încap o mie de chestii înauntru.

Dacă nu ai o mie de chestii (ştiu, e greu şi cere mult exerciţiu) atunci nu umbli cu geamantanul umflat după tine.

E incredibil de uşoară, mai uşoară decât un sling (cum prind un cântar dau de ştire, cana mea gradată pentru măsurători nu m-a ajutat de data asta).

Are o gentuţa mică extra, fix cât să încapă-n ea un sling pe care nu vrei să-l pătezi de alte chestii.

Poate să aibă şi mai multe, de orice dimensiuni:
cât două/trei/cinci scutece;
cât un pachet de biscuiţi pe care i-ai prefera vărsaţi într-un singur loc, nu prin toată geanta;
cât să ţină nişte girl stuff (ceea ce înceamnă că bebe are peste 1 an, dacă ai nevoie de girl stuff înainte de asta you rock);
cât să-ti pui fix orice îţi trece prin cap (şi-i musai să spui şi la alţii, cine ştie ce idei salvatoare ai).

Buzunar cu fermoar pe interior, dacă între atâtea genuţe extra reuşeşti să-ti ratăceşti portofelul.

Are bretele foarte late şi o să aibă unele şi mai late, mie una 17 cm nu mi-au fost de ajuns.

Poţi s-o porţi pe un umăr, pe doi ca rucsac, sau poţi să-i faci o mega fundă dacă te simţi stylish.

Are două feţe la fel de funcţionale (impossible at it may seem, se poate)

Una din feţe e musai din acelaşi material cu slingul. Evident, pentru slingurile noi, pentru cele vechi tre' să daţi şpagă să mă caut de materail :)

Dacă te prinde ploaia cu ea pe faţa potrivită nu se uda nimic. Mai puţin în cazul în care ai vărsat sticla cu apă înăuntru.

Buzunar larg pe bretea să ţii totuşi sticla aia cu apă la verticală, poate scapi de partea cu dopul /capacul de la biberon pus strâmb.




În lucru/ opţionale:
Bretelele foarte late şi superlate care vor veni exact ca un sling pe umăr, pentru slingoholici. La primul drum la atelier.
Fundul întărit cu ceva f uşor în caz că nu îţi plac genţile plate când sunt goale.
Fermoare din plastic (sunt mai uşoare decât cele de metal) sau scai, cum îţi place inimioara, la toate închiderile.

Priceless. Serios! După ce rezolv cu pozele mai acătării şi cu încă una făcută cap-coadă cu calcul de material şi timp, revin şi cu preţul.


Şi dacă aţi rezistat să citiţi până acum tre' să mă şi plâng. Pentru că patentul meu pentru the geanta e deja luat undeva în USA. Bine, nu e the exact same thing, principiul e acelaşi, sistemul e altul. Şi patentele se iau numai pentru o ţară, deci degeaba îl patentez în Ro dacă îl fac pe bandă în orice altă ţară. Aşa că mă gândesc serios dacă mai merită bătaia de cap sau pun mână şi fac the geanta cu the ideea şi fără the patentul şi gata. Opinii? (deci patentul nu e pentru ce aţi văzut aici că doar îl ţin secret :))) )

O clipă de relaxare

Pentru a treia oară anul ăsta amreuşit să plecăm undeva fără să trebuiască să rezolvăm ceva. Un week end la mama :). Bun, zis şi făcut, copilul super încântat, calare pe bunici, husband sforăind şi recuperând la greu nopţile jumătate albe din ultimele săptămâni, iar eu... liberă! Fără slinguri de făcut (le-am terminat super rapid în câteva ore numai să nu le mai văd :)) ) fără vase de spălat (bine, erau o tonă, dar acasă) fără mâncare de făcut, ce să mai, liberă.

Contrar obiceiului recent nu am luat telefonul să mă relaxez cu vreo prietenă dragă măcar juma' de oră ci m-am tolănit pe un scaun în atelier şi am început să mă uit. Pe pereţi, cum ar veni. Numai că toţi pereţii sunt plini de rafturi cu materiale, adică fix o sursă nemărginită de inspiraţie. Şi m-a lovit.

Geanta! The geanta la care visez de luni de zile. Uşoară, impermeabilă, cu două feţe, cu bretele late de tot care să îmbrace umărul exact ca un sling, care să se asorteze cu slingul, cu multe buzunare utile şi fără porcării extra. Da, geanta!

Cu fâşul a fost simplu. Gri, să meargă cu cizmele, cu blugii şi cu obsesia mea pentru gri :). Bun, dar cu ce sling? Şi cum căutam de zor printre resturile rămase am dat de....tana-na-nam.... o bucăţică din materialul bleo! Da, slingul acela sublim! Ala la care am plâns când am văzut prima oară materialul pentru că nu era ce voiam. Şi de care m-am îndrăgostit iremediabil după, tardiv de altfel pentru că la babyexpo le-am vândut pe toate. Cam scurtuţ dar oricum nu-mi place coada...Ah, şi cu inele roz! Făcut, probat, perfect.

Am folosi toate resturile posibile şi am făcut o geantă ...măi...o geantă...Nu vă pot explica în cuvinte. Perfectă! Suficient de mare încât să pot băga în ea inclusiv gecile, a mea şi a lui d, dar subţirică şi finuţă când e goală. Perfectă, am mai zis, nu?


Şi cum mă uitam la ea şi la gentuţa mică dinauntru (ok, asta e extra, n-am avut niciodată, mi-ar fi plăcut când căram scutece. acum chiar nu am ce face cu ea dar... îmi trebui€ :)))) ) mi-am dat seama că îmi mai lipseşte ceva. Una cu alb şi negru :) Aşa că am pus mâna şi am mai făcut una. Tot perfectă, evident :)) O faţă din inul alb cu flori negre, o faţă din fâş negru cu un pic de tentă de maro, să acopere toată gama de geci şi încâlţări posibile :).


Ştiu, vă întrebaţi cum arată, vreţi poze, action pics, orice. Ei bine, relaxarea a fost atât de mare încât am reuşit să uit la Slatina cablul de la aparat. Acelaşi aparat care deţine şi pozele cu cele câteva slinguri în carouri făcute să mă 'ţină' până sunt gata materialele noi.

Dar pe cuvânt că m-am relaxat atât de tare încât o să vedeţi genţile şi pe site. La un moment dat...

S-a schimbat ora.

Nu, nu ştiam. A fost exact ca data trecută. Identic şi la fel. Acelaşi trezit mai devreme, acelaşi orbecăit printre ceasuri şi pepsi (aka cafeaua de dimineaţă), aceleaşi întrebări existenţiale apropo de telefon, calculator şi ceasul din perete.

Şi aceeaşi concluzie târzie: s-a schimbat ora. Parol! Şi de data asta am găsit şi pe hotnews, deci măcar Irina n-a mai fost prinsă cu garda jos :)

Unde arunci medicamentele sau Cum să sperii o farmacista

Când am reuşit în sfârşit să facem curăţenia de primăvară, adică acum :), am dat de cutia cu medicamente. Plină ochi. Şi cum eram croită să fac curat şi să scap şi copilul de eventuale accidente cu pastile, am decis să o golim împreună.

El a fost foarte încântat, a văzut tot felul de pilule, colorate şi ne, mari, mici, capsule, în folie şi la tub. Eu am profitat de moment să îi povestesc cum că nici un soi de pastilă nu se poate lua la întâmplare, cum funcţionăm, de ce, când, cum.

Şi cu ocazia asta am descoperit că majoritatea medicamentelor expirasera prin 2007/2008 (trăiască copilul, de când cu el am renunţat la medicamente pentru orice durere/ jenă/ junghi) şi unele chiar în 2002! Bun, le-am pus pe toate la un loc, aruncat ambalajele din carton la hârtii şi când să pun pilulele mi-am amintit de un comentariu al Teodorei. Cum că 'acolo', 'la ei', în Franţa adică, medicamentele se duc înapoi la farmacie şi se ocupă ei de distrugerea lor.

Bon, eu, optimistă, aştept să treaca weekendul şi azi dimineaţă mă prezint la prima farmacie cu întrebarea: Colectaţi medicamente expirate? Sau ştiţi un centru care face asta? Nu vă pot explica în cuvinte, e ceva ce trebuie să încercaţi pentru a înţelege. 6 farmaciste mute! De la 3 farmacii. După ce îşi revin din şoc se întreabă una pe alta, cheamă diriginta (cele mai drăguţe), schimbă priviri nedumerite. Nimic. N-a auzit nimeni, nu se ştie, nu se cunoaşte.

Deci vin cu întrebarea: ce fac cu o pungă de medicamente expirate? La gunoi nu, la wc nu. Se pare că nici la farmacie nu. Unde?