Despre doule

Mai ştiţi bannerul cu venirea lui Michel Odent la Bucureşti? Ăla pe care l-am pus în septembrie şi, deşi Odent a venit la 1 octombrie, a stat pe blog până prin ianuarie? Bun, despre asta vorbim :).

_______________________________

Am fost la cursul de doula ţinut de Michel Odent şi Liliana Lammers. Şi, patetic vorbind, mi-a schimbat viaţa. Am fost acolo nu neapărat pentru că doream să devin doulă, ci pentru că, recunosc, m-am gândit că Odent are deja 80 şi ceva de ani şi nu vreau să păţesc ca la Jack Newman, unde am ratat cu graţie vizita sa în România. Că am plecat de acolo alt om... asta e altă poveste.



Ca să vedeţi cât de frumos s-au legat, pentru mine, lucrurile, trebuie să ştiţi că doulele 'au apărut' în urma unui studiu despre Kangaroo Mother Care.

În anii '80, după ce cadrele medicale au observat scăderea numărului de decese la prematuri de la 70% la 30% numai lăsând copilul pe pieptul mamei (1), au decis să studieze dacă acest lucru se întâmplă peste tot. Aşa că, în anumite maternităţi, au fost trimise tinere, de obicei studente, care să 'ţină contabilitatea'. Să noteze câte mame îşi primesc copiii pe piept după naştere, câte nu, şi cum evoluează aceştia. Dar, vedeţi voi, femeile care erau acolo numai ca să facă 'contabilitate', fără nici un fel de pregătire medicală, erau, spre deosebire de majoritatea cadrelor medicale de la noi :P (2), oameni. Şi nu puteau sta degeaba. Aşa că, dacă gravidele în travaliu le cereau ajutorul, ele ajutau. O vorbă bună, un pahar cu apă, o strângere de mână, un zâmbet. Lucrurile acelea mici şi extrem de importante pentru care cadrele medicale nu au timp.

Ei bine, într-una din aceste maternităţi, în Guatemala, după intervenţiile unei astfel de femei fără nici o cunoştinţă medicală, care era acolo doar pentru a completa fişe, s-a observat o scădere majoră a naşterilor cu complicaţii (3). Studii ulterioare (4) au confirmat faptul că prezenţa unei doule la naştere scurtează travaliul, scade riscul de cezariană şi de utilizare a forcepsului la naştere.

Deci ce e, de fapt, doula?

Daca întrebi un medic, cel puţin de la noi, cel mai probabil răspuns e: "nimic". Dacă întrebi o mamă care a avut alături de ea, la naştere, o doula, răspunsul va fi unul diferit.

Doula este o persoană fără pregătire medicală, care însoţeşte mama la naştere şi care, spre deosebire de cadrele medicale, nu este acolo pentru a monitoriza travaliul, ci e acolo pentru mamă şi familie.
Ce poate face o doula? Te ţine de mână, îţi umezeşte buzele, îţi pune comprese reci pe frunte, îţi face masaj. Îţi face întuneric, vă uitaţi împreună la film, te ţine de vorbă sau îl face pe soţ să tacă :), o sună pe mama sau pe bunica, îti oferă un umăr pe care poţi să plângi, sau nu face nimic. Te încurajează, te susţine, te ajută, empatizează cu tine şi îţi oferă respect, siguranţă, căldură şi confort.

Doula poate oferi ajutor şi post-partum. Poate să îţi gătească o masă în prima zi acasă, să arunce două rufe la spălat, sau doar să te asculte.

E un fel de mamă/ soacră/ soră/ bunică dar fără toate părţile nesuferite :). E o persoană cu tact, care a trecut prin tot ce vei trece tu şi care îţi e alături în acele momente. Aşa cum ai tu nevoie.

Ce nu e doula?

După cum am mai spus, şi vreau tare mult să repet, pentru că am impresia că, la noi, există o mare confuzie, doula nu e moaşă. Deşi este posibil ca o moaşă sau un medic să fie şi doula, doulele nu au nici un fel de competenţe medicale.

O doula îţi va putea spune când travaliul progresează (noţiuni de bază, poate cronometra contracţiile şi poate aprecia intensitatea lor după comportamentul tău) şi ar trebui să mergeţi la spital, însă nu îţi va măsura dilataţia, nu îţi va monitoriza bebeluşul şi nu are pregătirea necesară pentru a recunoaşte posibile complicaţii în timpul travaliului. În plus, doula nu îţi va prinde copilul :).

Doula poate veni cu tine la spital şi te poate ţine de mână (la figurat, la propriu numai dacă asta vrei :) ), şi la o naştere naturală şi la o cezariana la cald, dar nu are nimic de spus în faţa cadrelor medicale. Poate sta cu tine la naşterea acasă dar nu va şti să facă nici un fel de proceduri medicale şi nici nu este răspunzătoare pentru mamă sau copil.

Cum ar zice Artanu', doula e soru-mea, bă! :)




În această săptămână, între 22 şi 28 Martie, se sărbătoreşte World Doula Week. Acesta este motivul pentru care m-am mobilizat să scriu pe blog, după atât de mult timp de la curs. Pentru că lumea trebuie să ştie că doulele există. Şi că pot fi acolo, când ai nevoie. Şi că, dacă o femeie cu un clipboard a putut schimba atâtea naşteri, o femeie care e acolo pentru mamă şi care ştie ce să facă sau să nu facă, poate însemna o diferenţă majoră.

Cursul de paramana doula a fost unul extraordinar, celor care sunteţi în altă ţară şi aveţi ocazia să mergeţi la o conferinţă sau un curs al lui Michel Odent (pentru că la noi nu se mai întrevede nici unul într-un viitor apropiat), vă recomand să faceţi asta, indiferent ce planuri de viitor aveţi. Fie că vreţi să începeţi ceva nou, fie că aşteptaţi un copil, fie că aveţi deja unul.

Iar vouă, celor din ţară, vă recomand să vă uitaţi un pic, când aveţi timp, pe linkurile de mai jos. Postul meu de azi e o poveste de spus între prietene, datele de mai jos sunt însă uluitoare. Pentru că atât de puţin poate face atât de mult.


La mulţi ani, deci, nouă, doulelor de pretutindeni! (oh, how lame :D)



______________________________________
1. http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC527708/
2. http://www.rfi.ro/articol/emisiunile-rfi-ro/nasterea-maternitatile-romanesti-abuzuri-umilinta-situatii-degradante
3. http://www.blessedexpectations.com/birthdoula/doulastudies.html
4. http://doula.org.uk/content/research-doulas
http://childbirthconnection.org/article.asp?ck=10272
http://www.nurturingbirth.co.uk/medical_views.html

**********

Alături de mine, la cursul de doula, au participat câteva fete dragi pe care cel mai probabil le ştiţi şi voi din on-line şi care sper să scrie şi ele despre experienţa lor de doulă în această săptamână.

Irina Popescu - Naşte cum simţi
Raluca Bradea - Lucruri mărunte - http://mateicelmic.blogspot.ro/2013/03/sa-aducem-pacea.html
Ralu' Contiu - Ţara lui Habarnam

Am fost, în total, 40 de femei şi un bărbat :), din toate colţurile ţării.

Atelier de umplut burtici

De când ne-am mutat în căsuţa din Chesarie, mă chinui să-mi aduc materialele. Le ştiţi, ălea de păturici. Cândva, în jurul crăciunului, s-a întâmplat minunea şi le-am adus pe toate. Aşa că, de două luni, stau şi mă uit la ele. Între alte zeci de proiecte, toate materialele mele stau pe post de tablouri. Arajate frumos, inclusiv toate peticelele călcate şi sortate pe culori şi mărimi. Dar stau.

Acum vreo două săptămâni mi-am luat inima-n dinţi. Am început cu o întrebare pe Facebook şi am văzut că nu-s singura căreia i se pare o idee buna ca toate materialele ălea să prindă viaţă cu ajutorul copiilor. Într-o primă fază mi-am cumpărat 20 de kilograme de umplutură :D. Şi, cu d, am început să meşterim. Mai întâi un mostruleţ, design propriu, apoi un norişor de vise. Cu pisici, elefanţi, girafe, fluturi... Ştiţi voi, perfect pentru gânduri zburătoare. Acum facem un puf de stat cu picioarele în sus, plus încă două proiecte cu două fetiţe, în stadiu de concept, ce-i drept, pentru că le place atât de mult să tragă la maşină încât îmi pare că au uitat scopul final :D.



Aşa că m-am hotărât să facem un atelier de umplut burtici. De monştri. Sau de prinţese. Sau de pisici. Sau de vise. Sau de absolut orice vă sau le trece prin minte. Sau doar de peticit, dacă li se întâmplă să se ia cu treaba :D.

M-am tot gândit la vârsta copiilor şi la ce ar putea face fiecare şi mi-am dat seama că nu aş putea ţine un atelier pe care să nu-l simt 100%. Aşa că va fi un atelier pentru toate vârstele.

Pentru copiii mici tare, de până în doi ani. Care pot ieşi la 'socializare' (în ghilimele, pentru că urăsc cuvântul ăsta când vine vorba de 'educaţia' copiilor; da, tot în ghilimele), pot desena sau doar imagina obiecte, iar părinţii le pot face monstruleţul visat. Sunt sigură că se vor simţi bine alegând materiale cu desene simpatice, îndesând umplutura sau doar sorbindu-i din priviri pe cei mai mari.

Pentru copiii până în 4-6 ani, care pot face chestii tot cu ajutorul părinţilor şi al meu, inclusiv tras la maşină, dacă sunt interesaţi.

Şi pentru copiii şi mai mari, care pot face totul singuri şi care nu au neapărată nevoie de părinţi.

Evident, şi pentru părinţi. E un prilej de relaxare, de stat de vorbă şi de meşterit chestii simpatice.



M-am gândit şi la program şi am ajuns la concluzia că cel mai bine ar fi să avem un interval orar mai lejer, să zicem patru ore, în care puteţi veni oricând, în funcţie de somnul sau dispoziţia copilului. Cum nu se va face un singur lucru şi fiecare are ritmul şi imaginaţia proprie, puteţi veni oricând şi pleca la fel. (Nu mai târziu de 'ora închiderii', totuşi :) )Vă puteţi inspira de la ceilalţi sau puteţi veni ţintă :).


Aşadar vă învit sâmbătă, 2 martie, între 10.00 şi 14.00, la o gură de aer şi la lucru manual, la căsuţa noastră din str. Episcop Chesarie, nr.6. Pentru liniştea mea sufletească, vă rog să îmi trimiteţi un mail la diana@poarta-ma.ro ca să îmi confirmaţi înscrierea, să ştiu cu câte kilograme de petice şi umplutură să fiu pregătită :).

Costul atelierului este de 60 lei/ copil (exceptând cazul în care avem fraţi/surori, când fiecare va plăti 40 de lei.) Recomandarea mea este să existe un părinte/însoţitor pentru fiecare copil, fiindcă vor fi destule întrebări, la primul atelier, şi chiar şi cei mai îndemânatici s-ar putea să aibă nevoie de un pic de ajutor până se obişnuiesc. Dacă vreţi să veniţi şi la un al doilea atelier, s-ar putea fie să nu mai fie nevoie de prezenţa voastră, sau să puteţi veni în formula mama + 3 copii.

Veţi avea la dispoziţie tot ce vă trebuie, de la maşini de cusut la materiale, ustensile şi accesorii. Evident, veţi pleca acasă cu monstruleţi cu tot. Sau cu pisici. Sau cu pernuţe.

WrapTai-urile mici

Vă spun sincer că m-am gândit foarte mult dacă să fac wraptai-urile mici sau nu. Pentru că un bebeluş stă atât de bine într-un sling cu inele sau wrap, încât pur şi simplu nu vedeam necesitatea unui alt port-bebe. Dar Babyexpo e bun şi el la ceva. Pentru că acolo am văzut părinţi care, deşi recunoşteau imediat cât de bine stă copilul în sling sau wrap, tot nu treceau de bariera 'cârpei'.

O să ziceţi că şi WrapTai-ul tot cârpă e. E.. şi nu e. Arată mai comercial un pic şi are avantajul că e foarte uşor de pus. Ştiu, o să ziceţi că wrapul elastic e cel mai uşor de pus, dar probabil nu aţi întâlnit părinţii pe care i-am întâlnit eu. Pentru unii, faptul ca banda din talie se leagă prima, şi că ai scăpat de ea, e un avantaj major. Fiecare cu ale lui :), important e ca bebe să se simtă bine şi să fie în siguranţă.


Să vedem, deci, cum se simte bebe. Domnişoara G are aproape 3 luni, aproape 6 kg şi un pic peste 60 cm. 

Ăsta e unul din cele mai mişto lucruri la purtatul copiilor. Mulţi părinţi se gândesc că îi va ajuta pentru că poţi face chestii, că ai mâinile libere şi, de fapt, oricât de libere le-ai avea, tot îţi vine să le ţii numai pe bebe, să îl mângâi, să îl pupiceşti, să îi faci masaj la tălpi, sau pur şi simplu să îl ţii în braţe.



Asa, ne întoarcem la WrapTai-uri :).

Spatele bebeluşului e susţinut perfect, graţie materialului care se lasă în toate părţile şi se mulează perfect pe bebe. Va spun sincer că am încercat şi să fac un soi de port-bebe care să meargă la bebeluşi aşa mici şi să nu fie deloc cârpă. Adică să aiba un material obişnuit. Nu merge. Pur şi simplu.



Paranteza

La slingurile cu inele materialul nu e atât de important. Da, se aşează perfect o ţesătură dublu-diagonală şi îmbracă perfect copilul, dar nu o să îl nenoroceşti cu un sling cu inele din material normal, pentru simplul motiv că înelele îţi permit un reglaj extrem de fin. Da, într-un sling cu ţesătură dublu-diagonală îl vei simţi mai bine şi şi lui îi va fi mai bine pe perioade mai îndelungate de timp, în timp la cel cu ţesătură simplă va fi, probabil, nevoie, de mai multe ajustări. Dar, cum spuneam, nu e o diferenţă de la cer la pământ.

La SSC-uri iar se vede diferenţa. Luna are ţesătura diagonală (nu dublu-diagonală, dar nici normală, deci undeva la mijlocul drumului). Şi deşi nu mai vorbim de nou-născut aici, tot felul în care se mulează pe bebe e lucrul care o diferenţiază cel mai mult de alte SSCuri. (asta e prima observaţie pe care au facut-o majoritatea celor care au testat-o şi au avut cu ce să o compare)

Ei bine, daca la SSC sau la sling, diferenţa se vede dar nu e extrem de importantă, la wrapul ţesut sau la un WrapTai pentru nou-născuţi, pur şi simplu nu merge altfel.
Un wrap din material normal e ... cum să zic eu... frecţie la picior de lemn :).  Nu ai cum să faci toate reglajele altfel decât trăgând de material, iar dacă materialul nu se lasă cum trebuie...pur şi simplu nu merge. Nu se aşează pe copil, îl 'ţine' la picioruşe, la fel şi pe purtător pe spate. Recunosc, pe vremea când purtam copilul propriu în slinguri de toate felurile posibile, nu înţelegeam înversunarea celor cu wrapuri pentru ţesătură specială. Deci vorbeam fiecare pe limba lui, eu pe a slingurilor :).

Aşa, spuneam că la WrapTai-uri pentru bebe mic, iar nu merge altfel. Iniţial am încercat să fac un fel de MeiTai mai mic, pentru primele luni. Ar fi arătat mult mai main-stream, deci mai mulţi părinţi ar fi fost dispuşi să îl încerce şi să descopere cât de mişto e să stai mai toată ziua cu bebe în braţe. Să-i facem dependenţi (râs malefic :D). Dar, vedeţi voi, bebe creşte atât de mult în primele luni, încât nu ai cum să faci ceva fără un material care să se muleze perfect. Adica... exact ca ăsta :).

Inchidem paranteza :)



Iar m-am lungit cât o zi de post :). Deci:

• materialul stă super pe bebe, îl îmbracă perfect, efectiv se mulează pe el. Îi susţine picioruşele şi spatele, fără să îl îndrepte forţat şi fără să îl lase să alunece. 
• distribuie greutatea excelent pe părintele purtător. Pe umeri, pe tot spatele şi pe talie. 
• e uşurel, corpul are doar două straturi de material iar bretelele unu. 
• corpul e curbat, scobit pe laterale. Asta înseamnă că bebe va avea picioruşele susţinute de la genunchi la genunchi şi în prima luna şi în a zecea. 

Dacă bebe mic mic desface picioarele mai puţin decât lăţimea corpului, lăsând marginea exterioară a bretelelor mai jos pe umăr, lateralele corpului nu mai sunt tensionate şi nu îl vor deranja deloc la genunchi.
Dacă bebe mare mare desface picioarele mai mult decât lăţimea corpului, bretelele late de pe umeri susţin picioarele până la genunchi atunci când se întorc în x peste fundul copilului.

Tot datorită materialului super, atunci când bebe se îndreaptă, materialul se îndreaptă şi el. Vedeţi cum preia imediat curbura spatelui bebeluşului? Adică n-o să-l deranjeze nici un pic pic pic :)

În loc de încheiere, vă las o poză cu ambele WrapTai-uri, de la stânga la dreapta:
- Micul Mov cu bebe de 4,5 luni,
- Micul mov cu bebe de 3,5 luni,
- Marele Bleu cu acelaşi bebe de 4,5 luni.
Dacă vă uitaţi cu atenţie, o să vedeţi că bebe mai mare desface mai puţin picioruşele decât cel mic. Ceea ce nu e nici o problemă pentru sling sau wrap, şi nici pentru WrapTai.

Wrap-tai-uri noi. 1 - Marele mov. Sau turcoaz

Sigur sigur prin octombrie ziceam ca sunt gata cu wrap-tai-urile noi. Desi, in capul meu, erau gata demult. Iata-ne, dara, spre sfarsit de ianuarie :), cand in sfarsit sunt gata gata. Sa va explic, deci, ce e nou si, mai ales, de ce.

In primul rand, sunt doua modele diferite. Cel mare, si cel mic.
Dintre toate sistemele de purtat cu bretele, WrapTai-ulul avea cel mai mare potential pentru a fi potrivit de la nastere pana la adanci batraneti :). Stiti problema mea cu SSCurile sau MeiTai-urile la nou-nascuti (adica nu, nu, nu, sub nici o forma nu), asa ca WrapTai-ul, cu materialul lui perfect, parea cea mai buna sansa. N-a fost. Eu una tot nu am reusit sa gasesc un port-bebe cu bretele care sa fie la fel de bun si pentru un nou-nascut si pentru un copil de cca 2 ani si sa merite cumparat in locul slingului sau wrapului. Deci, sunt doua.



Astazi va povestesc de Cel mare, preferatul meu. SI e preferatul meu pentru ca, in general, WrapTai-urile sunt ok mai pe la inceput, si nu asa de ok dupa 1 an, tocmai pentru ca sunt gandite sa mearga foarte bine la nou-nascut. Ei bine, Cel mare nu-i asa.

Miss A, un an si 5 luni, cu un wrap-tai mare si mov,  legat 'apron style'. La masa :).

• Are acelasi material, 100% bumbac, tesut si fabricat in Romania, cu tesatura dublu-diagonala, ca si slingurile si wrapurile.. Asta inseamna ca se muleaza foarte foarte bine pe corpul copilului. Si cand zic foarte foarte, vorbesc foarte serios :). Si pe umerii mamei. 

Si ca, fiind asa maleabil si 'iertator', daca corpul WrapTai-ului e cumva un pic mai lat decat are copilul nevoie, intre picioare, nu il va deranja deloc.
Normal, daca e prea mic intre picioarele, bretelele super late se aranjeaza astfel incat sa ii sustina perfect piciorusele pana la genunchi.

• In plus, corpul e facut din 3 straturi de material, toate din aceeasi tesatura smechera, deci nu va deranja nici un pic nici macar un copil mai mare. Fara puncte de presiune, fara urme rosii pe picioruse. Datorita tesaturii speciale, desi grosut, WTul se poate purta si in zilele mai calduroase, materialul respirand foarte bine.

• Toate WrapTai-urile mari vin cu gluga. Bretelele sunt suficient de departate una de cealalta cat un copil mai maricel sa poata sta lejer cu mainile afara, sa nu se simta deloc incorsetat. Evident, daca doreste sa se simta lipit, sau sa stea la masa pitit bine, ca domn'soara A, in poze, e suficient loc si pentru asta. Dar, revenind, daca vrea cu mainile afara si adoarme, cum fac cei mai multi, veti avea nevoie de gluga sa ii sustineti capul. Deci gluga atasata permanent, cum am discutat.

• Cel mare e gandit sa fie super comod pentru parinti si atunci cand poarta copiii mai mari, asa ca bretelele sunt tot foarte late, ca la modelul vechi, dar sunt duble. Adica din doua straturi de material. Nu vor 'sapa', nu vor face niciodata puncte de presiune, nu va vor deranja in nici un fel nici la 22-23 kg. Si sunt mult mai comode decat bretelele oricarui SSC, e imposibil sa va doara spatele dupa 1-2h cu copilul in WrapTai. Nu zic ca n-o sa obositi, mai ales daca purtati un Greuceanu, dar va vor durea toate :))), nu doar spatele :))

• Banda din talie e ceva mai solida, nu ca la WrapTai-urile vechi, ci ca la MeiTai-uri. Are o umplutura suficienta pentru a fi comod cu un bebe mare, insa este tot dreapta (spre deosebire de Lune, unde e curbata), pentru a putea scurta corpul in cazul in care purtam un bebe mai mic. Sau daca vreti sa purtati WrapTai-ul apron-style. Stiti voi, ca un sort. Stiti, nu va mai povestesc :).

Tot la masa :)

Ca o concluzie, WrapTai-ul e, dupa mine, unul din cele mai comode port-bebe-uri. Eu l-as pune clar inaintea MeiTai-ului si inaintea SSC-urilor. E drept, centura Lunei e mai comoda, dar numai pentru ca trebuie sa compenseze cu bretelele mai putin comode, ca orice alt SSC. 

Bretelele il fac absolut genial pentru spatele purtatorului si pentru genunchii/ piciorusele copilului, iar corpul moale se muleaza superb pe spatele copilului.

L-as recomanda oricui a trecut de faza de wrap elastic sau a ajuns la momentul in care slingul singur nu ii mai e suficient. (Cu vesnica observatie: nu va grabiti sa renuntati la sling ca ajungeti sa cumparati altul dupa ce bebe face un an si ajunge la faza sus/jos de 100 de ori pe zi :). )

Nu l-as recomanda neaparat celor care au deja un wrap tesut, bretelele late si groase fiind la fel de comode ca un wrap tesut pus in doua pe umeri. Decat daca vor sa mai varieze, normal. Sau se indragostesc de culoare :). Sau pur si simplu :D. Dar nu ca necesitate.

SSC-urile raman prima recomandare pentru cei care nu se vad infasurandu-se cu mult material, desi le-as recomanda, daca pot, sa incerce totusi si altceva inainte sa se arunce direct la SSC. S-ar putea sa descopere ca merita :).

Tot Miss A, cu o mana afara, ceva treburi cu o pisica.

Si acum va spun si marele SECRET :))). Si cel mare poate fi folosit cu un bebe mic mic. N-as zice chiar in primele zile, insa dupa prima luna, daca stiti sa il puneti bine, poate gazdui linistit si confortabil si un bebelus. Nu il recomand pentru copii asa mici pentru simplul motiv ca sunt variante mult mai bune: slingul cu inele, wrapul elastic, wrapul tesut. Si sunt asa misto, toate trei, incat e pacat sa va chinuiti cu WrapTai-ul cel mare. 

Dar daca aveti un WT acasa, de la primul copil, si a aparut si al doilea, puteti sa il incercati, ocazional, dupa prima luna a lui bebe. Pus bine, va fi bine :). (Toata smecheria sta in cum aranjati bretelele, e ca si cum ai pune un wrap tesut in FWCC cu partea orizontala nearanjata bine, dar ati aranja totul din X.)

Hot Sexy Mama - the sequel - Love your body

Sigur va amintiti de Hot Sexy Mama. Trebuie sa va amintiti de Hot Sexy Mama. Am vrut demult sa scriu despre ce s-a intamplat, cand si de ce m-am oprit, ma simteam cel putin datoare fata de voi, cele care ati fost alaturi de mine atunci. Insa nici mie nu imi era foarte clar. Stiam, de la bun inceput, ca nu asta e calea. Ca exista alte lucruri pe care trebuie sa le rezolv inainte. Insa erau atat de multe, pe atat de multe planuri, incat, pentru mine, HSM a fost o incercare disperata de a incepe de undeva. 

Din pacate, cel putin pentru mine, lucrurile nu functioneaza asa. Nu poti sa incepi sa rezolvi efectele, lasand cauzele in acelasi loc si sperand ca se vor rezolva fie de la sine, fie dupa ce au fost contracarate efectele. 

Am inceput HSM intr-o perioada foarte grea, in care ma simteam depasita si debusolata. Cele 20 kg in plus erau doar un efect, unul greu de suportat. Problemele erau insa cu totul altele. Alea reale, de la care pornea totul.

Scrisesem mai demult pe blog, cand am facut o pauza si v-am cerut ganduri bune, ca trec printr-o perioada grea. Multe lucruri din jurul meu depindeau de mine. Toate, de fapt. Copilul, relatia de cuplu, sotul, parintii, relatia parintilor (don't ask), firma - aka sursa de venit, Iar eu eram oricum mult prea obosita. Prin urmare, m-am ingrasat constant, timp de 4 ani, cate un pic cate un pic, dar foarte sigur.  Erau pur si simplu prea multe si nu stiam de unde sa incep.

Daca va amimtiti, am inceput sa renunt la dulciuri, fainoase, cred ca m-am apucat si de ceva sport, eram cat pe ce sa renunt si la Cola (asta chiar efort :D). Si totusi, rezultatele erau minime. Sa zic ca am slabit 3-4 kg, va trebui sa recitesc postarile pentru cifre exacte, insa, de fapt, nu se schimba nimic. Si lupta asta devenea mult prea obositoare. 

Asa ca am renuntat. Mai intai cu jumatate de gura, apoi am reusit sa recunosc fata de mine asta si abia acum, dupa un an, o recunosc si fata de voi. 

Dar nu, nu e nimic trist. De fapt, e excelent.

In ultimele 6 luni lucrurile au inceput sa se schimbe pentru mine. Daca as crede intr-un Dumnezeu, as zice ca si-a intors fata spre mine. Nu cred, nici macar in soarta, dar cumva, nu plecand de la mine, ci printr-un soi de imprejurari favorabile, probabil norocul acela care mi-a lipsit cu desavarsire o viata (exceptand subiectele de la BAC la istorie :))) ), am reusit sa ma trezesc. Si, deodata, fara sa imi dau seama, am inceput sa slabesc. 1 kg. 2, 3. In fiecare luna. Timp de 6 luni. Constant. 15 kg la ultima (si prima?) cantarire, de Craciun. 

Stiam ca mi se intampla lucruri bune. Ma simteam bine. Vie. Eu cu mine. Dormeam bine noptile. Ma trezeam zambind. Eram optimista. Eu! Realista de cand ma stiu. Cu accente pesimiste, caci e mai bine sa te astepti la ce e mai rau si sa fii surprins, decat invers. Apoi am observat ca mi se largesc hainele. Fara dieta, fara retineri impuse, fara sport. Da, dupa cel putin 15 kg pierdute, nu am strop de piele lasata, urme, vergeturi, orice. Stiu, e si mostenirea, dar... nimic. 

Cand undeva, deep down inside :), lucrurile s-au schimbat, efectele au fost pe masura. Nu stiu daca chiar aveam nevoie de esecul HSM ca sa ajung aici, probabil nu, insa a fost un moment din viata mea din care am invatat multe. Cum ar fi ca nu pot sa ma pacalesc pe mine oricat as vrea, si ca, oricat as incerca, cu oricata disperare, corpul nu poate pacali capul. Despre asta credeam eu ca e vorba.

************************************

Acum cateva luni am primit un mesaj pe Facebook de la Cristina. Pe Crsitina o stiu, la fel ca si o parte din voi, cei care imi cititi blogul mai de la inceputuri, de cand facea niste papusi adorabile, pe Little Angel Dolls. Bine, ea ma stia pe mine de la slinguri, dar tot acolo am ajuns. Si cu ea am avut ... stiti voi... un feeling. Din ala bun, din primul moment. 

De data asta, vazuse ce chestii misto vrem sa facem in casuta noua, si a ramas sa ne intalnim sa imi povesteasca ce a facut ea de cand a renuntat la jobul corporatist, despre formarea ei in consiliere bigrafica (foooarte fain), despre NIA (youtube it :) ), despre studiile ei in nutritie. Chestii foarte misto, de altfel, pe care o sa le si punem in practica, insa, cumva, toata discutia noastra a inghetat in momentul in care am inceput sa vorbim de altele si ea a spus ca viseaza, undeva intr-un viitor indepartat, la un grup de suport 'LOVE YOUR BODY'. Pur si simplu, undeva in mintea mea, m-am blocat. Am amutit acolo, un an intr-o secunda. In secunda in care totul, absolut totul, s-a legat. 

Cand am realizat ca toate lucrurile alea care mi s-au intamplat, prin puterea sortii, a karmei, a unui Dumnezeu inexistent, erau, de fapt, ale mele. O eu impacata cu mine. Nu doar cu corpul meu dizgratios, si nu doar cu capul meu, care accepta asta. Era vorba de, cum zice ea, Mind, Soul and Body. Pe suflet il uitasem complet, il scosesem din peisaj. Dar era la fel de bine legat de celelate doua. 

De atunci, am vorbit mult. Despre cum chestia asta cu mancarea este o oglinda atat de curata a tot ceea ce se intampla cu noi. Despre cum nu putem merge mai departe ignorand problemele din spatele efectelor. Despre plimbari, despre relatii, despre noi cu altii si noi cu noi. Despre mancatul compulsiv. Despre foamea care nu iti da pace. Despre gusturile care nu mai conteaza, sau conteaza prea mult. Despre tot.

Pe 31 ianuarie am stabilit, la noi, in Casuta din Chesarie, primul grup de suport LOVE YOUR BODY. In primul rand pentru noi, pentru mine si pentru ea. Apoi, pentru voi. Eu vreau sa va vad, sa va ascult, sa va cunosc. Pe voi, si pe mine. Si sa pot merge in continuare, mai departe. Fara sa ma simt presata, doar sa merg. Pe drumul meu. 

Mai jos, aveti textul scris de Cristina, cea care va conduce, de fapt, grupul. In aceeasi masura in care il vom conduce, de fapt, fiecare dintre noi. Eu va astept. Cu drag.

*********************************

Love your Body

O calatorie spre regasirea de sine

A pierde in greutate, a merge la sala, a arata mai bine sunt, probabil, cele mai intalnite rezolutii de inceput de an. Pentru cei care fac asta, adeseori acest obiectiv reapare an de an pe lista.

Anul care a trecut am facut un calcul: in ultimii 5 ani am pierdut in medie 200 de kilograme (buuum!!!) si am pus la loc vreo 180. Calculul asta mi-a zdruncinat realitatea in care traiam. Am realizat ca mi-am tratat corpul ca pe un cos de gunoi. Ca l-am traumatizat cu fiecare ocazie pe care am avut-o. Ca am asteptat fie sa slabesc, sa arat mai bine, sa ….., ca sa: imi cumpar rochia pe care o doream, ca sa port un costum de baie din doua piese, ca sa …(fiu fericita???). 

Conditionarea asta m-a facut prizoniera in propriul viitor. Am ajuns sa nu imi mai traiesc viata, ci sa traiesc intr-o proiectie a mea, intr-un viitor de care nici macar nu sunt sigura ca exista.

Am intalnit persoane care, dupa ce au ajuns la greutatea dorita, sau la un corp de invidiat, au realizat ca tot nefericite sunt. Asa am aflat ca toata povestea asta este de fapt o poarta. Si ceea ce se afla de cealalta parte a portii va invit sa aflam impreuna in aceasta calatorie. 

Fie ca te lupti cu kilogramele care nu vor sa mai plece, cu diete pe care le tii si apoi mananci de parca nu ar mai exista ziua de maine, fie ca atunci cand esti ranita si te doare mananci ciocolata aia dintr-o inghititura si te trezesti ca tot nefericita esti, fie ca esti nemultumita de felul in care arati, sau poate iti ineci amarul si nemultumirea mancand/fumand sau pur si simplu facand altceva, toate sunt mesaje care vin sa iti spuna ceva. Trebuie doar sa inveti limbajul. 

Te invit sa descoperim impreuna mesajele din spatele acestei realitati, sa invatam impreuna limbajul ascuns din viata noastra. Pe parcursul mai multor intalniri vom explora interior, intr-un mod artistic, relatia pe care o avem cu noi, cu cei din jurul nostru, cu mancarea, cu imaginea de sine. Vom ajunge mai apoi sa discutam despre mancatul intuitiv si vom experimenta in moduri placute mancatul constient. Imbinand arta biografica cu exercitiile de introspective, desen si mai apoi folosind o forma de miscare (in premiera in Romania!) menita sa ne puna inapoi in acord cu propriul corp, vom descoperi ceea ce insemna sa iti iubesti corpul, sa celebrezi viata! 

Ma numesc Cristina Barascu si m-as putea considera experta in diete. De la cele mai periculoase (si da, cu rezultate spectaculoase!!), pana la cele mai sanatoase si la moda diete. Din adolescenta, drumul meu a fost pavat cu ele. 

Am facut apoi cursuri de nutrititie si am citit zeci de carti si sute de studii si articole in domeniu. Dar nici una, nici cealalta nu mi-au adus nici fericirea, nici multumirea de sine. Pentru ca le-am cautat in locul gresit! 

Va invit joi, 31 Ianuarie 2013, intre 18.30-21.30 in Casuta din Episcop Chesarie Nr.6, sa discutam despre o altfel de rezolutie pentru 2013. Una care are legatura cu iubirea si regasirea de sine.

Costul workshopului: 60 lei/persoana

Detalii si inscrieri: viatacaarta@yahoo.com

0747 033 966 Cristina Barascu
Viata ca arta si pe FB

Ce chestii misto avem in showroom

Pe cand scriam postul asta, Alex imi citea peste umar :). Si m-a intrebat: tu ce faci, vinzi produse sau faci reviewuri? 

________________________________

Pana acum ceva timp ma plangeam ca sunt singura si nu apuc sa le fac pe toate. De cateva luni nu mai sunt singura, pe langa Alex, care, de fapt si de drept, ma ajuta si inainte, mai e mana mea dreapta, Corina, si un extra creier la toata treaba, Irina. Plus o extra mana cand e nevoie, Adriana. Si totusi, a trecut mai bine de o luna de cand am inceput treaba cu showroom-ul si eu tot nu v-am spus ce produse gasiti acolo si de ce :). Asa ca ma mobilizez acum si va povestesc.


In primul si in primul rand, trebuie sa stiti ca absolut orice gasiti in showroom este 'garantat de mine' :D. Nu exista nici macar un produs in care sa nu cred 1000%. Nu, n-am gresit zero-urile :). Dar hai sa le luam pe rand, in ordine aleatoare :):



1. Slinguri & stuff
Evident, ale mele, cel in care cred. Cu materialele noi care sunt absolut geniale, cele mai moi slinguri pe care le-ati vazut vreodata, fine si super rezistente. O sa vedeti. Si Lune, jambiere, protectii... stiti voi. De toate.



2. Detergenti
Am ramas absolut socata sa vad diferenta intre o Luna spalata cu detergenti blanzi [eco] si una spalata cu Ariel. Ok, noi folosim detergenti bio de cativa ani, si nu doar pentru hainele lui d, dar tot nu-mi imaginam ca diferenta poate sa fie atat de mare. Si am ramas si mai uimita de faptul ca foarte putini parinti si viitori parinti, din cei care ne viziteaza showroom-ul, folosesc detergenti 'altfel'.

Asadar, la showroom gasiti detergenti. Ecos. Va spun sincer ca eu sunt la fel de multumita si de Sonet si Sodasan, si am in plan sa incerc si Almacabio, mai putin de nucile de sapun. Si m-am tot gandit de ce am ramas la Ecos, pentru ca asta am folosit in 90% din cazuri de cand i-am descoperit. Nu stiu ce sa spun. Pur si simplu am ramas cu ei. Si pasul normal era ca tot asta sa aducem in showroom.

In afara de detergentii de haine ii avem si pe cei de vase, pentru simplul motiv ca eu una nu m-as mai intoarce la Fairy&stuff nici de-ar trebui sa le spal cu apa chioara :D. Ocazional avem si solutia pentru curatat lemn [pentru piticii care o iau la picior si mananca toate scamele de pe jos :D] si pe cel universal pentru toate suprafetele [marefan]. Daca vreti musai ceva, dati de veste cu o zi-doua inainte sa veniti la showroom si aducem orice de la Ecos.



3. Carti

Dupa cum v-a spus Adriana in postul trecut, dupa conferinta lui Michel Odent, am luat-o si mai razna. Nu ca nu eram inainte. Omul asta e absolut fantastic! Asa ca, tot la showroom gasiti si doua dintre cartile lui, Cezariana [linkul va duce la reviewul Ralucai, unul foarte detaliat, in 4 parti] si Functiile Orgasmelor. Pe ambele le-as recomanda inainte de orice fel de nastere [deci da, poti citi linistita Cezariana si daca planuiesti sau ai avut o nastere naturala] iar cu a doua am avut, eu una, o mare problema. N-as fi citit-o niciodata daca ma luam dupa titlu. Nu mai zic ca subtitlul e 'Cai spre transcedenta' [omulet care isi roteste tare de tot ochiii peste cap si isi inchipuie aura roza, apoi cea bleu...]. Si totusi, e o carte foarte misto, pe care as recomanda-o oricand inainte de mai orice 'baby book'.

A treia carte este Continuum Concept. In romana :D. Inainte de a o putea cumpara, vom face lansarea oficiala in Bucuresti, tot la noi, candva la inceputul lui noiembrie, dar cu vesti despre asta voi reveni cat de curand. Exact cum zice si pe coperta :D, daca exista o carte care ar putea salva lumea, asta e :). Iar eu sunt mandra de mor ca o stiu si pe Claudia, cea care a facut traducerea, si pe Alexandra, cea care apare pe coperta :)

Si da, o sa fie o lansare super, foarta calda, exact asa cum isi doreste Claudia si cum o visez si eu.



4. Cosmetice
Fiindca Irina e extrem de incantata si recomanda mereu produsele Weleda, le gasiti si la noi. Bineinteles, si pentru ca si eu le-am incercat. Exceptand faptul ca au termen generos de valabilitate [la cat se da d cu crema e extrem de important, ca altfel aruncam cu bani pe fereastra :D] sunt chiar foarte ok. Creme si uleiuri de corp si de fund :D, pentru mame si copii, si sigur mai sunt cateva care nu-mi vin acum in minte. Plus cele mai misto sapunuri de la Rampal Latour pentru ca pe ele le folosim noi aici, si, evident, garantam pentru ele :D.

Bineinteles, avem si produse de la Lia-delicii [marefan]. De fapt, momentan, avem doar mostre :D, dar vin si produsele a.s.a.p. :)

Pe langa asta avem, cum era de asteptat, mostre de la cam toate produsele Puretouch. Sunt absolut geniale, daca aveti cea mai mica urma de indoiala, dati un telefon, sa fiu aici cand veniti, si promit ca zâne va fac :))).



5. Perne de alaptat
Va spun din start ca eu nu sunt marefan. Nu in sensul 'ăla'. Nu as recomanda nimanui sa puna pe lista, acea lista, o perna de alaptat. Bine, daca ma intrebati pe mine, acea lista nici nu ar trebui sa existe, dar asta e alta  discutie. Si atunci de ce le-am adus?

In primele zile cand am deschis showroom-ul am avut in vizita mai multe mamici cu nou-nascuti. Care, normal, si-au luat o portie de mancare si la noi, ca doar nu era sa stea atat amar de timp pe uscat :). Si am ramas uimita [da, iar!] sa vad cat de tare se chinuiau mamicile. Asa ca, de atunci, avem si perne pentru alaptat. Si da, nu a fost suficient sa le sustina Irina, a trebuit sa le incerc cu mana mea [deh, altceva nu mai am :D] si da, sunt super faine. De fapt cele mai faine. De la Maria.



6. Sutiene pentru alaptare La Leche League
Eu una am folosit numai foarte putin, la inceput, in primele saptamani, sutiene speciale pentru alaptare. De fapt sutiene punct :). Pe de alta parte, e drept, nici nu prea aveam ce sa sustin cu ele, aia era pe vremea merelor, nu a topoganelor :)))).

Pentru altii, insa, sutienele sunt un must. Iar acestea sunt de la LLL, da? Adica alegand un sutien LLL in loc de un sutien de la alta firma, sprijiniti LLL, nu H&M :D. Ele au ajuns la noi prin bunavointa Ralucai de la Kiddy, careia ii suntem recunoscatoare ca le-a adus in Romania.


7. Scutece refolosibile
Nici de astea n-am folosit, insa avem :D. Si nici Irina n-a folosit, deci creierii sunt varza :))). Insa amandoua credem in ele, si cum Raluca ne e tare draga, si oamenii tot vor sa vada, gasiti la noi scutecele Charlie Banana. Veniti, pipaiti, incercati. Si nu mai plecati :D.

8. Hainute beton Minirock
V-am povestit cum mi-am tarat zilele la Targul Mami iarna trecuta. Si cum o luam razna daca nu erau acolo Nicole, de la Lilu Tesa, si oamenii astia faini de la Minirock. Mi-a placut mult de ei, mi-a placut ideea, mi-au placut imprimeurile. Am facut si wrapurile elastice impreuna, avem si Lune pe drum, dar mai mult decat atat, le-am cumparat produsele.

I-am luat lui d doua treninguri. Atunci, in iarna. D care are toti pantalonii rupti in genunchi de la jucat cu lego pe jos toata ziua. t.o.a.t.a. Asa, ghici ghicitoarea mea care sunt singurii pantaloni nerupti? Din iarna! Mai au un pic si fac anul si au rezistat mai mult decat blugi, treninguri, bermude [da, si alea se rup in genunchi, impossible as it may seem].

____________

Stiu, pe de-o parte e aiurea pentru ca plecasem de la ideea de un fel de rai al chestiilor de purtat copiii. Pe de alta parte, absolut tot ce avem e misto. Rau :). Si o sa mai tot avem, chestii care ne plac, in care credem, si pe care vrem sa le facem auzite/ vazute.

Deci, veniti pe la noi? :)

Mergeti de faceti o poza!

Hello people, Adriana is writing:) Nice to meet you.

Nota bene: Diana cu care sunteti obisnuiti si familiarizati a fost la Conferinta lui Michel Odent. 
O sa spuneti "So what?"
Pai Odent e "medicul care a inspirat milioane de femei in ceea ce priveste nasterea".
Diana a mai nascut, stim cu totii, si anume pe D. Dar cu toate asta acum a gasit inspiratia si a ramas cu inima si cu gandul la "facut copii". Ai altora. Adica vrea sa asiste la nasteri. Asa ca nu-i mai sta capu' la IBWW.

Dar noi suntem in plin festival al purtarii bebelusilor, International BabyWearing Week se sarbatoreste a3a oara in Bucuresti.
Evenimente sunt o multime.
Iata programul: http://bebelusipurtati.blogspot.ro/2012/10/program.html


Mai aveti timp sa ajungeti sambata la conferinte sau duminica la poza speciala de grup - aici detalii: http://bebelusipurtati.blogspot.ro/2012/10/facem-o-poza-cu-copiii-si-plecam.html!


Si nu uitati de concursuri, inclusiv pt gravidute:)
http://bebelusipurtati.blogspot.ro/2012/10/concurs-babywearing-kids.html
http://bebelusipurtati.blogspot.ro/2012/10/concurs-pentru-burtici-future-of.html
http://bebelusipurtati.blogspot.ro/2012/10/concurs-aventurile-copilariei-premiu.html

Va asteptam cu drag :)

Un week-end plin

Mai intai cu cursurile Otiliei. La noi.

Apoi cu cursul de doula al lui Michel Odent.

Apoi cu Quintessence of Breastfeeding. La noi.

Urmat de intalnirea lunara La Leche League. Tot la noi.

Apoi conferinta lui Michel Odent.



Nu stiu voi cum sunteti, insa eu una ţopăi de bucurie. Voi la care veniti?


P.S. Daca ati stii cate lucruri cel putin la fel de faine sunt planuite si saptamanile viitoare, ati topai si voi :D
P.P.S. Ati vazut ce teasere super pun pe FB?

Prima intalnire: Rasfat pentru mame

V-am spus ca am pregatit multe multe chestii noi la noul sediu. Cursuri, intalniri, ceaiuri, mojito... Ok, fara mojito, ala e pentru noi, dupa ce terminam curatenia de dupa :D.

Ei bine, una din intalniri va fi chiar sambata asta. Si va fi una de rasfat.

Pe langa limonada, suc de mere, ceai bun si struguri de Vrancea, vom avea doua fete foarte dragi mie, care sa va rasfete:
Prima e Ioana, de la Puretouch. Pe Ioana am 'cunoscut-o' acum mult timp, sa tot fie ceva mai mult de 6 ani, pe un forum de copii. Am iubit-o cam de la primul mesaj :) si, cu timpul, am devenit mare fan. Aveam in comun 1000 de lucruri si unul singur nu. Insa acel unu nu m-a facut sa o admir si mai mult. Sa va explic: Ioana e slaba, blonda si frumoasa de pici. Si mai e si o mama perfecta, in acceptiunea mea, pentru 3 copii. Exact, e din aia enervant de misto :D.

Ioana va veni, sambata, cu o gramada de produse de machiaj, toate minerale. Ale ei :). Singurele pe care eu una nu doar ca le tolerez, dar sunt de-a dreptul indragostita de ele. Fondul de ten cu care ma dau pentru ca asa am chef, si pentru ca imi place de mor [si de la care nu ma irit pe fata nici cand uit sa ma demachiez. ups!] si care arata perfect si dupa ore bune. Blushurile dementiale, pe care iar le ador, dar si chestii despre care habar n-am, cum ar fi veilurile si rujurile, tot minerale, dar pentru care bineinteles ca voi fi acolo.

Si, mai mult decat atat, va va arata cum se folosesc, exact, fardurile minerale. Eu una am sunat-o de cateva ori pana sa ma obisnuiesc cu pensulele si cu modul de aplicare. Ca dupa ce m-am obisnuit nu am mai renuntat la ele... asta e alta poveste :).




Nu va ganditi ca va fi o prezentare scortoasa. Nu lasati copilul acasa si stati frumos pe scaunel cat o doamna mult prea fardata va prezinta produsele, eventual cum puteti castiga un comision din recomandari. Din contra! Scoatem pernele, ne asezam pe jos, aducem jucarii pentru copii, in caz ca ii aduceti cu voi [se poate si cu, si fara, cum va simtiti voi mai bine], ne asezam toate la o limonada, punem oglinda magica in mijloc si ne rasfatam. Ca un fel de petrecere in pijamale :).



Inca o data zic, sa fie clar: puteti veni cu copiii. Nu e musai, ideal ar fi sa alegeti varianta cea mai buna pentru voi. Daca simtiti ca aveti nevoie sa stati doua ore singure si sa va rasfatati, e perfect, veniti singure. Daca stiti ca nu v-ati simti bine si ca ati avea remuscari pentru ca ati lasat copilul acasa ca sa va prostiti cu fetele, atunci aduceti si copiii. Daca-s prea multi, babysitter ma fac :), numai sa va relaxati asa cum mi-ar fi placut si mie sa o fac acum cativa ani, cand copilul era lpit de mine si nu-mi aminteam nici cum arata un gloss.



Dar fiindca nici un produs de make-up nu merg pe pielea goala :), avem si mai multe rasfaturi: de la Alexandra, aka Lia-delicii pentru piele. Sigur o sa puteti incerca preferatul meu, uleiul pentru zona T [Da, am tenul gras spre foarte gras si ma dau cu ulei. Cam cat de tare tre' sa fie? ;)], dar si ceva prietenos cu tenul uscat, din povestile prietenelor mele, Printesa Levantica. Adica daca e sa fie rasfat, apăi sa fie pana a capat :). Incercam creme, poate chiar parfumate, masti, uleiuri... de toate. [tocmai mi-am amintit de ciocolata de casa pe care nu am mai folosit-o de mai bine de un an. trebuie sa repar asta!]

Asadar, va astept sambata asta, pe 8 septembrie, intre 10 si 13, la o sesiune de rasfat. Viitoarele mame sau doar aspirante :D sunt si ele binevenite, cu rugamintea sa tina cont ca pot fi si o gramada de copii prin zona :). Adresa e Str. Episcop Chesarie, nr. 6. Ajungeti foarte usor din Piata Unirii, daca nu va descurcati, dati un telefon si va lamuresc eu :).

V-as ramane recunoscatoare daca ati confirma prezenta la diana@poarta-ma.ro, insa puteti veni si fara mail. Ma intereseaza mai mult ca sa stiu cata limonada fac :D.

Veniti la party?

Deci da, e gata. Si da, evident, facem party. Party de mamici si de copii, nu va ganditi la destrabalare. Desi, daca insistati, o rezolvam si pe asta mai pe seara ;).




Ce sarbatorim? Muuulte de tot.


In primul rand, bem o limonada pentru ca am deschis, oficial, primul showroom poarta-ma!. Unde o sa gasiti mai toate produsele. Adica tot ce avem in stoc plus mai multe produse deja reduse, cele folosite in demonstratii si care nu mai exista in stoc in varianta 'brand new'. Plus o reducere de 15% la orice produs cumparat direct din showroom de azi, cand am deschis oficial, pana sambata la party, inclusiv. Plus o pereche de jambiere cadou (ma scuzati, nu pot sa ma abtin :))))  in valoare de 24 de lei), la orice produs cumparat din showroom (de minim 50 lei). Tot de aici puteti lua orice port-bebe in testare pentru 2 pana la 5 zile, in cazul in care nu reusiti sa va hotarati pe loc. Dar despre asta o sa mai tot povestim, asa ca acum va spun de restul.

Mai bem un pic de apa cu gheata pentru ca, asa cum va spuneam in postul trecut, poarta-ma!+nastecumsimti=love :). Si pentru ca, la aceeasi locatie, va puteti intalni cu Irinamea, cunoscuta publicului larg :) ca Irina Popescu de la Naste cum simti. Deci tot aici se vor tine si cam cele tari cursuri Lamaze ever :).

Apoi mai bem un suc de mere de la Valea Mare si pentru ca, atunci cand vremea o cere, tot aici se vor tine si intalnirile La Leche League Bucuresti, ale dragei mele Rox. Intalnirea de luna asta se tine inca in Izvor, aveti aici toate detaliile, insa de luna viitoare va asteptam la noi.

Dupa atatea chestii de baut, luam o pauza dar sarbatorim in continuare, pentru ca, in aceeasi locatie se vor tine si cursurile Otiliei Mantelers, de playfull parenting si rivalitati intre frati. Da, domn'le, avem loc mult si inca nu am terminat.

Mai avem si cursurile intensive ale Monicai Reu, cele de comunicare non-violenta. Da, da, acele cursuri.

Acelasi spatiu va gazdui si prima clinica de alaptare, tot a Irinei, impreuna cu dr. Ilinca Tudose Tranulis. Daca tot suntem aici, nu uitati ca 07ALAPTARE e numarul cu tarif normal la care puteti trimite pe oricine, la orice ora, daca are nevoie de ajutor in alaptare.

Tot Ilinca a tinut deja aici primul curs de prim ajutor, care se va repeta si el, la intervale regulate.


In plus fata de tot ce v-am spus, de parca n-ar fi fost suficiente :), voi anunta, cat de curand, si multele intalniri pe care le vom desfasura in aceeasi locatie, bilunar. Va spun doar ca vor fi o gramada, cu si pentru mamici (nu vi le insir pentru simplul motiv ca sunt foarte multe si merita un intreg post separat, dar sunt absolut dementiale, promit :) ) si va las doar cateva indicii. Printre colaboratorii nostri la aceste intalniri vor fi PureTouch, Lia si Fabrix. Cam cat de bine suna? :)


Cand sarbatorim?
Sambata asta, pe 1 Septembrie. De la 10 la 13, teoretic. Practic, noi vom fi pe acolo mai toata ziua, deci nu e nicio nenorocire daca intarziati.

Unde?
In str. Episcop Chesarie, nr.6. Se ajunge foarte foarte usor din Piata Unirii, pe Bd. Regina Maria. Si se vor tine tot aici muuult timp de acum incolo.


Eu una va astept cu mult drag, cu copii, catel, purcel. As prefera pisica in loc de catel, ca mai avem una prin curte, dar nu-i bai nici asa :)