miercuri, 29 septembrie 2010

Slingul de dat pentru BCIA.

nu ma uit in jur, nu ma enervez, as putea sa cred ca e primavara, canta pasarelele ... nu ma enervez ...

Am promis ceva de pe site, la alegere, pentru unul din cei care fac o donatie pentru BCIA. SI v-am mai promis sanse mari. Avand in vedere ca sunt de 1 la 3, eu zic ca-s bunicele :)
Asadar, Larisa, Amy, Raluca, va multumesc. Doua din voi vor avea 20% reducere la ce vreti voi de pe site, alta 100%. Singura conditie e sa va hotarati saptamana aceasta.

Si fiindca azi nu am nici un chef de random, o sa facem altfel. Alegem ora 00.00, la noapte. Si impartim numarul de comentarii la acest post, la 3. Daca iese cu rest 1, alege Larisa ce vrea. La 2 - Amy la 0 - Raluca.

Astept sa va alegeti voi, apoi calculez si aceste produse la saptamana BCIA si apoi fac calculele si trimit banutii. Si va multumesc.

duminică, 26 septembrie 2010

Fetita, baietelul si patratelul. Sau cum am luat-o razna

Zilele trecute mi-am dat seama ca imi face foarte bine sa citesc oameni frumosi si lucruri vesele. Imi dau o putere incredibila, imi amintesc cat de frumoasa e viata si cat de multe lucruri in jurul meu o fac si mai frumoasa.

De fiecare data cand citesc ceva fain, toate imi merg mai bine. Ma incarc cu buna dispozitia celuilalt, zambesc, ma simt excelent, am o zi buna. Oricat de negru (sau telenovelist) ar fi totul, viata e mai frumoasa atunci cand primesti un zambet, o vorba buna, sau citesti un om fericit.

Pe de alta parte, imi fac fizic rau articolele grele, triste, incarcate de refulari, de sentimente negative. Si cu siguranta imi fac psihic rau.

Sunt constienta ca in jurul meu se intampla milioane de lucruri rele sau triste. Insa, in acest moment, aleg sa nu le vad, sa nu ma gandesc la ele, sa nu le citesc, sa nu ma implic. E cel mai bun lucru pe care il pot face pentru mine. Si automat, aleg sa nu le scriu. Ma consuma prea mult si nu imi ofera nimic, dar absolut nimic, bun. Poate o usoara senzatie de eliberare, care e oricum falsa si de scurta durata.


Nu va voi incarca cu nimic din nervending-ul meu story, nici macar nu voi mai aminti de el, insa va voi povesti toate lucrurile frumoase care mi se intampla. Daca va veti mira cum de sunt in continuare vesela si binedispusa, mai ales cei din voi care stiu despre ce e vorba in telenovela-mi proprie, sa stiti ca nu sunt asa by default. Insa aleg sa fiu si incerc sa fac asta cat de mult pot. Sa inchid ochii si sa traiesc in lumea mea.




Ei bine, parte din lucrurile astea frumoase sunt tampitele de paturici :). Imi place sa descopar chestii facandu-le cu mana mea, nu citind despre ele. Probabil de asta n-am frecventat niciodata bibliotecile :D si nici nu ma omor cu cititul. Iar paturicile astea...ah..un deliciu. Uitasem cum e sa descoperi singur roata. Uitasem cum fiecare centimetru in plus sau in minus te duce la cu totul altceva. Uitasem ca poti sa te si simti bine in masina de cusut, nu trebuie sa faci doar slinguri pe banda rulanta. Asa ca ... va prezint ... cei trei:

Fetita a iesit roza toata. Si oricat m-ar dispera obsesia rozului pentru fetite, pe asta o iubesc. Imi vine sa ma simt mica si sa ma cuibaresc la mama in brate. Imi da o stare de bine si imi e pur si simplu drag sa ma uit la ea. Patratelele uni sunt pe nuante de bleu, m-am gandit sa nu fie gretos de roz, insa acum imi dau seama ca putea sa fie toate roz si era la fel de bombonica si la fel de dulce. A iesit de 80x100 cm, destul de mare comparativ cu ce lucrasem pana acum. Spatele e si el un delicu si ma gandesc serios sa o si spal inainte sa isi gaseasca o casuta nou, pentru ca tare as vrea sa o vad cretulina.



Materialele sunt Wendy Slotboom (mare mea dragoste) si Kona solids de la Robert Kaufmann (a doua dragoste a mea in materie de materiale). Inauntru are un strat subtirel de vatelina din poliester. Si desi e departe (nu foarte :D) de a fi perfecta, costa 170 de lei. Facturabili, de la Sticluta cu clar de luna :).



Baietel a iesit, evident, bleu. Si e exact pentru baieteii care nu sunt obligati sa fie atrasi numai de tractoare si monstruleti. Pentru ca e la fel de moale si cere acelasi tip de cuibareala in bratele mamei ca si fetita. V-am zis ca paturicile mele nu merg ca si obiecte de atasament, ci stau bine numai in bratele parintilor? :)


Baietel are exact aceleasi materiale, Wendy si Kona, numai ca pe alte culori, tot 80x100 cm. Dosul e tot din colectia proprie, de data asta nu sunt buline, ci artificii :). La baietel am pus marginea cu d pe langa mine, si oricat mi-ar placea sa cred ca a fost de acord cu asta, tot am ridicat ochii din masina la fiecare minut, asa ca e un pic mai departe de perfectiune decat fetita. Asa ca baietel va pleca pentru 150 lei.


De patratel trebuie sa va spun ca am fost speriata. Mi-a fost ingrozitor de teama ca nu am sa ma descurc cu patratele asa mici si asa de multe. M-am inselat amarnic. A fost o placere sa o cos, la fel si matlasatul, iar pusul bentitei, desi cu d langa mine, a mers foarte bine datorita agrafelor. Trebuie sa recunosc ca daca as fi folosit altceva in loc de Kona (si, la pretul asta, am fost tentata), nu as fi reusit veci pururi sa iasa atat de bine.
Aceeasi tentatie maxima de a o spala inainte, imi doresc tare mult sa o vad incretita si necalcata si sa ma cuibaresc un pic sub ea, cu d cu tot.



Patratel are 90 x 95 cm, pe fata are Kona alb si o gramada de alte materiale, de la colectia poprie la Ikea, Wendy si Michael (Miller), de unde e si bentita de pe margine. Dosul e delicios, aproape mai fain decat fata, cu casutele de la Ikea pe care le ador si pe care le-am pus si pe paturica lui d. E umpluta cu o vatelina foarte subtire din bumbac. Pleaca pentru 190 lei. VANDUT


La fiecare din ele am lucrat cel putin 7 ore. Patratel a batut recordul cu mai mult de 12 h. Stiu ca in timp imi va lua mai putin, momentan a'ta e'te. Toate sunt facute cu mare drag iar pozele sunt cu mult sub realitate. (Imi iau aparat, imi iau aparat, imi iau aparat...)

miercuri, 22 septembrie 2010

Fetita si baietel

Un nou episod din telenovela proprie. Am incercat din greu sa il ignor si sa ma uit in alta parte.

Am vazut un teanc albastru si unul roz. Si am zis ca e prea evident.


Le-am combinat de le-am ametit pana am ajuns tot cu una roz si una bleu.





Revin cu poze mai breze, dimensiuni si detalii.

joi, 16 septembrie 2010

Pe terminate

Ultimele slinguri NORD - 3 scurte - 160/180
Ultimele slinguri LILIAC - 3 medii 180/200, cateva lungi 200/220 si 1 scurt 160/180
Tot pe terminate TOPORAS si NUFAR

Nu o sa le mai fac, deci e last chance to buy, ultimii stropi de material :). Si nici nu mai fac materiale noi in viitorul apropiat (mai putin in cazul in care ma loveste inspiratia subit si fabrica are deja fire...slabe sanse...)

marți, 14 septembrie 2010

Sa tragem linie, zic

Odata pentru BCIA.
Larisa, Mama lu' Ilana :), Ana_bela si Ioana_T, va astept sa punem la punct pe mail tranzactiile. Alegeţi voi daca doriţi sa donaţi direct către BCIA sau mi-i trimiteţi mie şi eu îi pun mai departe, ca să scutim taxele pt paypal. Oricum ar fi, vă voi trimite pe mail confirmarea plăţii către BCIA si voi la fel. Cu tot cu bănuţii de la voi şi 20% din profitul săptămânii cu pricina, am strâns 481 lei. Vă mulţumesc tuturor!



Si mai trag odata linia, de data asta pentru mine.

Dacă aţi fost cât de cât cu ochii pe blog, ştiţi povestea cu telenovela-mi proprie. A fost un moment foarte greu pentru mine şi, adevărul e, încă este. Tot scriu şi sterg la acest post de foarte mult timp. Sunt atatea de spus, şi atat de personale şi dureroase încât nu ştiu dacă voi reuşi să-l scriu vreodata. Probabil peste mulţi ani.

Cert este că am nevoie de timp. Timp în primul rând cu copilul meu, apoi cu a, plus ca am nevoie şi de un timp al meu. Nu in care sa fiu singura neaparat, dar unul în care să mă pot redescoperi pe mine ca om, altfel decât femeia-buna-la-toate, in care sa reusesc sa privesc lucrurule in ansamblu dar sa ma vad si pe mine.


Asadar:
  • da, trimit comenzi, mailuri, dau sfaturi;
  • nu, nu misc un deget in plus pt firma: nu termin lucrul la siteul nou, nu fac materiale noi, nu fac pouchuri noi, nu fac mei-tai-uri noi, nu fac gentile;
  • da, scriu pe blog cand am chef sa ma laud :)
  • nu, nu mai comentez nimic pe alte bloguri sau pe forumuri, si daca nu arde probabil nici n-o sa vizitez;
  • da, fac cu mare drag paturici sau orice alte tampenii inutile, ba chiar si un MT dar numai daca o sa simt sa fac asta si o sa ma loveasca inspiratia;
  • nu, nu fac MT uri la comanda dupa cerintele clientului :P;
  • ma apuc de sport extraordinar de serios;
  • nu, nu pentru ca ar trebui (si vai cat ar trebui :D) ci pentru ca simt si vreau si o fac de placere;
  • da, cumpar materiale ca nebuna
  • nu, in.nici.un.caz nu ma apuc de siteul nou;
  • da, o sa vorbesc ore la telefon;
  • nu, nu o sa raspund la telefon.

Acestea fiind zise, sa nu va suparati pe mine daca o sa par nesimtita. Probabil chiar voi fi. Pentru ca am incredibil de multa nevoie de timpul asta, pentru d, pentru mine, pentru a, pentru noi. Am nevoie sa fiu egoista si self-centered, si selful asta inseamna noi 3. Si o sa fiu. Si o sa-mi fie mai bine.

Si dupa aia facem un party pe blog :)





P.S. Nu m-am hotarat daca misc un deget pentru IBW. Initial am zis ca da, acum am renuntat si la babyexpo si ma gandesc serios sa renunt si la International babywearing week. Daca totusi aveti vreo sugestie la capitolul asta, o astept cu drag.

marți, 7 septembrie 2010

Al doilea MT la licitatie




Stiu ca in Romania criza e in floare. Si mai stiu ca ideea de a dona nu e atat de populara la noi. Si mai stiu si ca mii si mii de oameni si organizatii care au nevoie de o donatie. Nu am cuvinte sa va multumesc voua, cele care ati facut ceva pentru BCIA. Pentru unii va parea putin, va asigur ca pentru mine este foarte mult. Larisa, Amy, Raluca, va multumesc din suflet pentru ca va pasa.

Astazi ma pregateam sa fac toate calculele si sa va spun exact suma totala care va merge la BCIA in urma saptamanii cu pricina. Apoi Raluca mi-a amintit ca am mai promis un mei-tai.

Asa ca, dupa ce va fi gata licitatia (luni la ora 24.00), voi calcula exact si va voi anunta suma totala depusa in contul BCIA. Tot atunci voi trage la sorti din cei 3 donatori, pentru ceva de pe site. Si stiti ce? Cel desemnat de random isi poate alege orice de pe site, dar si din paturicile care nu sunt la vanzare.


Asadar, licitatia e deschisa pentru al doilea mei tai. Va asigur ca pozele sunt incredibil de nereusite si ca, de-adevaratelea, MTul arata muult mai bine. E potrivit pentru copii ceva mai mici (are corpul mai ingust), de la 4 luni pana pe la 1 an jumate, in functie de cat de mare e bebe si e...de ocazie :P. Dar se poate purta si pe fata doi, care e din denim negru.










Regula noua pentru licitatie mai amuzanta:
puteti licita cu maxim 5 lei mai mult decat cel dinainte! Licitatie incepe de la 1 leu.
Distractie placuta :)

Buline (si povesti despre quilt)

In mijlocul concediului am primit veste ca mi-au sosit materialele pentru quilt. Bineinteles ca m-am perpelit si m-am gandit la ele in o mie de feluri. Daca pe cele de la Wendy Slotboom le stiam, pentru ca tot de la ea era si seria cu animalute si broscute, de Kona solids nu aveam nici o idee, stiam doar ca sunt foarte apreciate ca si uni-uri pentru quilturi. Cum le-am desfacut...n-am inteles de ce :)). Mi s-au parut destul de tari, cu dosul de-a dreptul aspru si chiar m-am felicitat un pic ca nu am luat mai multe.

Lucru care s-a schimbat complet cand m-am apucat de lucru. Se lucreaza incredibil de usor, cand am ajuns la matlasatul in linii drepte totul era o joaca. Asa ca, dupa pasteluri, am mai facut una in buline. Si pentru ca oricat de usor s-ar fi lucrat, tot iesea un pic mai putin fina decat perfectul meu, am zis sa iasa macar frumoasa foc, sa compenseze :). Asa ca am pus dosul dintr-un raiat foarte subtire la care ma uitam demult si caruia nu-i gaseam utilitate. A iesit o paturica, evident, lesin :), 70 x 75 cm.







Nu am nici o idee la as putea-o folosi, probabil va sta alaturi de muulte alte lucruri inutile dar tare dragi. Poate la bebedoi, vreodata...:)

Si daca tot suntem la buline, trebuie sa va spun ca, in sfarsit, dupa vreo 3 luni, ne-am pus perdele. Nu oricum, ci cusute de mana, caci inspiratia ne-a lovit nu la atelier, ci acasa. Asa ca aseara am fost o Penelopa mica si am cusut de mana ditamai perdelele. In buline. Nu, chef sa le calc n-am mai avut :)

duminică, 5 septembrie 2010

Pastel

pentru ca am terminat lucrul la stocul de slinguri. o s.u.t.a.

pentru ca cineva foarte drag mi-a dat un imbold cum nici nu speram.

si pentru ca ador materialele de la wendy slotboom.






60x65 cm, un pic mai mult de 100 de cusaturi, 62 de bucati, cateva ore bune la masina si la calcat. momentan nepretuita :D