Fetita, baietelul si patratelul. Sau cum am luat-o razna

Zilele trecute mi-am dat seama ca imi face foarte bine sa citesc oameni frumosi si lucruri vesele. Imi dau o putere incredibila, imi amintesc cat de frumoasa e viata si cat de multe lucruri in jurul meu o fac si mai frumoasa.

De fiecare data cand citesc ceva fain, toate imi merg mai bine. Ma incarc cu buna dispozitia celuilalt, zambesc, ma simt excelent, am o zi buna. Oricat de negru (sau telenovelist) ar fi totul, viata e mai frumoasa atunci cand primesti un zambet, o vorba buna, sau citesti un om fericit.

Pe de alta parte, imi fac fizic rau articolele grele, triste, incarcate de refulari, de sentimente negative. Si cu siguranta imi fac psihic rau.

Sunt constienta ca in jurul meu se intampla milioane de lucruri rele sau triste. Insa, in acest moment, aleg sa nu le vad, sa nu ma gandesc la ele, sa nu le citesc, sa nu ma implic. E cel mai bun lucru pe care il pot face pentru mine. Si automat, aleg sa nu le scriu. Ma consuma prea mult si nu imi ofera nimic, dar absolut nimic, bun. Poate o usoara senzatie de eliberare, care e oricum falsa si de scurta durata.


Nu va voi incarca cu nimic din nervending-ul meu story, nici macar nu voi mai aminti de el, insa va voi povesti toate lucrurile frumoase care mi se intampla. Daca va veti mira cum de sunt in continuare vesela si binedispusa, mai ales cei din voi care stiu despre ce e vorba in telenovela-mi proprie, sa stiti ca nu sunt asa by default. Insa aleg sa fiu si incerc sa fac asta cat de mult pot. Sa inchid ochii si sa traiesc in lumea mea.




Ei bine, parte din lucrurile astea frumoase sunt tampitele de paturici :). Imi place sa descopar chestii facandu-le cu mana mea, nu citind despre ele. Probabil de asta n-am frecventat niciodata bibliotecile :D si nici nu ma omor cu cititul. Iar paturicile astea...ah..un deliciu. Uitasem cum e sa descoperi singur roata. Uitasem cum fiecare centimetru in plus sau in minus te duce la cu totul altceva. Uitasem ca poti sa te si simti bine in masina de cusut, nu trebuie sa faci doar slinguri pe banda rulanta. Asa ca ... va prezint ... cei trei:

Fetita a iesit roza toata. Si oricat m-ar dispera obsesia rozului pentru fetite, pe asta o iubesc. Imi vine sa ma simt mica si sa ma cuibaresc la mama in brate. Imi da o stare de bine si imi e pur si simplu drag sa ma uit la ea. Patratelele uni sunt pe nuante de bleu, m-am gandit sa nu fie gretos de roz, insa acum imi dau seama ca putea sa fie toate roz si era la fel de bombonica si la fel de dulce. A iesit de 80x100 cm, destul de mare comparativ cu ce lucrasem pana acum. Spatele e si el un delicu si ma gandesc serios sa o si spal inainte sa isi gaseasca o casuta nou, pentru ca tare as vrea sa o vad cretulina.



Materialele sunt Wendy Slotboom (mare mea dragoste) si Kona solids de la Robert Kaufmann (a doua dragoste a mea in materie de materiale). Inauntru are un strat subtirel de vatelina din poliester. Si desi e departe (nu foarte :D) de a fi perfecta, costa 170 de lei. Facturabili, de la Sticluta cu clar de luna :).



Baietel a iesit, evident, bleu. Si e exact pentru baieteii care nu sunt obligati sa fie atrasi numai de tractoare si monstruleti. Pentru ca e la fel de moale si cere acelasi tip de cuibareala in bratele mamei ca si fetita. V-am zis ca paturicile mele nu merg ca si obiecte de atasament, ci stau bine numai in bratele parintilor? :)


Baietel are exact aceleasi materiale, Wendy si Kona, numai ca pe alte culori, tot 80x100 cm. Dosul e tot din colectia proprie, de data asta nu sunt buline, ci artificii :). La baietel am pus marginea cu d pe langa mine, si oricat mi-ar placea sa cred ca a fost de acord cu asta, tot am ridicat ochii din masina la fiecare minut, asa ca e un pic mai departe de perfectiune decat fetita. Asa ca baietel va pleca pentru 150 lei.


De patratel trebuie sa va spun ca am fost speriata. Mi-a fost ingrozitor de teama ca nu am sa ma descurc cu patratele asa mici si asa de multe. M-am inselat amarnic. A fost o placere sa o cos, la fel si matlasatul, iar pusul bentitei, desi cu d langa mine, a mers foarte bine datorita agrafelor. Trebuie sa recunosc ca daca as fi folosit altceva in loc de Kona (si, la pretul asta, am fost tentata), nu as fi reusit veci pururi sa iasa atat de bine.
Aceeasi tentatie maxima de a o spala inainte, imi doresc tare mult sa o vad incretita si necalcata si sa ma cuibaresc un pic sub ea, cu d cu tot.



Patratel are 90 x 95 cm, pe fata are Kona alb si o gramada de alte materiale, de la colectia poprie la Ikea, Wendy si Michael (Miller), de unde e si bentita de pe margine. Dosul e delicios, aproape mai fain decat fata, cu casutele de la Ikea pe care le ador si pe care le-am pus si pe paturica lui d. E umpluta cu o vatelina foarte subtire din bumbac. Pleaca pentru 190 lei. VANDUT


La fiecare din ele am lucrat cel putin 7 ore. Patratel a batut recordul cu mai mult de 12 h. Stiu ca in timp imi va lua mai putin, momentan a'ta e'te. Toate sunt facute cu mare drag iar pozele sunt cu mult sub realitate. (Imi iau aparat, imi iau aparat, imi iau aparat...)