Reminder: Sâmbăta asta- Grup de suport pentru alăptare

Toate detaliile le-am postat săptămâna trecută aici: Grup de suport pentru mamele care alăptează.

Voiam doar să vă amintesc că este sâmbăta asta, la 17.30, în strada Urechescu nr. 10, aveţi şi localizarea pe hartă aici:

http://maps.yahoo.com/#mvt=m&lat=44.46067&lon=26.101602&zoom=17

Sunt binevenite toate mămicile care au un sfat de dat sau de primit, cu tot cu (toţi) copiii din dotare ca şi viitoarele mămici.

Şi ca bonus voi aduce şi câteva slinguri şi mei-tai-uri cu mine pentru câteva din mămicile de acolo, aşa că e o şansă bună să testaţi ceva live :)

Poziţionarea nou-născutului în sling

Semi înclinat în sling fix sau reglabil

Am găsit un post excelent despre această poziţie, de obicei cea care ridică cele mai multe probleme. Până mă învrednicesc eu să scriu mai multe despre asta, aruncati un ochi la The Sling Lady, pozele sunt perfecte.

Slinguri noi

Repede, repede, un preview la colecţia nouă pentru bebeluşi.

Slinguri un pic elastice, moi moi şi colorate.


Mei-tai-uri cu bretele scurte, pentru mămici de 1,59 :)



Şi pentru cei direct interesaţi şi foarte atenţi, un wrap dungat. Pitit.


Revin cu detalii.

Aventuri cu mei-tai

Azi am ieşit un pic pe afară, să o luam pe prietena lui d de la autobuz, la 1 şi un pic, pe o căldură infiorătoare. Am mers mai pe la umbră, cu şepci şi unşi bine cu crema de protecţie, d n-avea nici o treabă, ba chiar am făcut un ocol să luăm îngheţată. Eu eram cel puţin leşinată, aşa ca la întorcere am hotărât să mai testăm mei-tai-ul.

Am încercat să îl pun în spate dar nu am reuşit. E drept, experienţa mea cu purtatul în spate e aproape zero, l-am testat de vreo 5 ori în total, dar de fiecare dat mi-a ieşit din prima. Acum dau vina pe căldura de afară şi pe stresul meu că eram în mijlocul drumului, leşinată de cald însă am descoperit, cu ocazia asta, ceva foarte fain. Şi anume purtatul în mei-tai în faţă.

De obicei îl port pe d în sling, pe şold. Însă azi în mei-tai, cu el în faţă, lipit de mine, l-am simţit dinnou puiul meu mic şi dulce. Şi deşi abia mai vedeam de capul lui, nu l-am mai simţit băieţel. Am retrăit pupicitul în mers, pe creştetul capului, ne-am umplut amăndoi de îngheţată, iar mei-tai-ul s-a comportat excelent. Cu toate că e un material nu foarte subţire, nu am transpirat deloc din cauza lui, şi, încă o data, la cele 18kg ale lui d s-a comportat perfect. Încă încerc să îmi explic cum se poate ca de la purtatul în braţe să mă doară inclusiv picioarele, iar de la purtatul in sling/mei-tai, nimic.

Deci, din weekend-ul următor, mei-tai-ul iese la rampă. Pe site adică. Enjoy!

Nu da slingul din mână pe clientul de pe gard.

Ieri am ajuns la Green Tea. Auzisem numai lucruri bune despre, însă am ales o zi nepotrivită. Era târgul vintage şi nu aveai loc să arunci un ac. De expozanţi. D a admirat câteva animăluţe pe post de cercei şi broşe, dar niciunul nu i-a plăcut suficient cât să mă pună să-l iau, aşa că am scăpat ieftin (cu două ice-tea-uri calde la 0,25l la 10 lei fiecare :)) ).

Şi pentru că am uitat complet că îi promisesem Oliviei că îi aduc un sling la probat, am hotărât să i-l las pe al meu. Maaare greşeală. Chit că nu mai stă în sling cu orele, în cele 10-15 minute, când chiar avea nevoie, sau nu mai puteam eu, slingul făcea minuni. Şi cum aveam de ales un cadou, plus un pic de plimbare prin Herăstrău, am reuşit să ajungem toţi trei acasă rupţi, cu promisiunea solemnă că niciodată, sub nici o formă, nu mai fac greşeala de a rămâne fără sling la mine. De azi umblu cu două în portbagaj!

Şi acum o înţeleg pe Diana care îmi povestea, acum câteva luni bune, că a oprit-o o mămică în mall şi a vrut să-i cumpere slingul. Cu mult mai mult decât o costase pe ea. Iar eu o întrebam, naivă:
-Păi de ce nu l-ai dat? Îţi trimiteam eu unul a doua zi pentru tine.
- Esti nebună? Să stau fără sling o zi?

Acum am înţeles. Iartă-mă, Diana :).

Poartă-mă, mami! Fiecare cu ce poate.

Ada a scris un post mai detaliat despre wrap, sling, pouch şi mei-tai, din experienţa personală. Wrap, sling si mei-tai, din ciclul „părerea mea”.

În continuare, aştept părerile Kristinei. Şi ale oricui a încercat mai multe tipuri de babycarrier (uf, nu-mi vine nimic în română) şi doreşte să ne împărtăşească din experienţa-i.

Canadaaaaa

Acum două zile, de două ori în aceeaşi zi, era să fiu călcată pe aceeaşi trecere de pietoni. O dată de un idiot cu o ditamai duba care, în inteligenţa sa, a gândit că dacă ia o curbă roţile din spate vor trece fix pe unde au trecut şi ălea din faţă. Ceea ce nu, nu se întâmplă.

A doua oară de o, pardon, vacă, cu un jeep imens care era extrem de ocupată la volan şi a ratat semnul de trecere de pietoni. Nu, nu asta o defineşte ca vacă. Nici faptul că avea probleme de vedere, că la cei 10 km/h nu a reuşit să vadă marcajul de pe asfalt. Vaca este definită prin faptul că după ce ne-a văzut (eu, husband şi d) în mijlocul străzii (repet, pe trecere), a decis să accelereze, să fie sigură că nu trecem. Iar după ce ne-a luat faţa, pe trecere, s-a gândit să... oprească şi să ne claxoneze. Repetănd figura dupa ce husband îi striga finuţ (nu e glumă, chiar era finuţ) ca a ratat o trecere. Poartă numele de Vaca de Jeep, poate intra uşor în atlasul de mitocanie urbană.

Ei bine, ieri, pe aceeaşi trecere, husband era să şi-o ia tot la o Vaca de Jeep care era extrem de ocupată citind un pliant! La volan! În timp ce conducea. Wtf?!?

După cele 3 experienţe din ultimele 2 zile rămăsesem la varianta 6/49, încă mai aveam speranţe. Însă întâmplarea de azi a făcut diferenţa.


Stateam lângă maşină parcată, aşteptam husband să iasă de la Mall Vitan (nu mă stârniţi întrebând ce făceam acolo).Urmăream pe oricine şi orice se mişca prin zonă, moartă de plicitseală, aşteptându-mi băieţii. La un moment dat văd o tipă ce traversa parcarea pe trecerea de pietoni. Vorbea la telefon şi se auzea destul de tare aşa că instinctiv am rămas cu ochii pe ea. Făcuse cam 1,5 m pe trecere, cum ar veni era la mijlocul benzii când apare Boul de Jeep care nu încetineşte nici măcar cât să ridice piciorul de pe acceleraţie, privind fix în direcţie opusă. Am rămas mască. Tipa s-a speriat şi ea, de fapt bănuiesc că ceva mai mult decât mine ... Cănd şi-a revenit cu tremuratul vocii s-a dus înspre nea Boul, sa-i spună că era să dea peste ea.

Femeia, supercivilizată, ceva mai mult decăt aş fi fost eu în stare într-un moment similar. Cum Boul se învărtea uşurel că-şi găsise mult râvnitul loc, se apropie de maşină şi-i spune ceva de genul, Domn'le, n ai văzut că era să dai peste mine? Aici, pe trecere. Ce-a urmat ... e greu de reprodus. Boul a început să înjure ca la uşa cortului ( pe cuvânt că a spus toate vorbele 'din folclor), dacă eşti idioată şi vorbeşti la telefon (?!?!? deci o văzuse clar,doar că i se fâlfâia lui de trecere) asta rămăsese siderata, domn'le esti nebun? După ce Boul a mai scos din arsenal căteva injurături pe care nu le-am auzit niciodată, tipa s-a indepărtat de maşină şi i-a zis ceva de genul ba p-a ma-tii.

Ei, şi abia acum se vede diferenţa întree boul de jeep si vaca de jeep. Ce a făcut Boul? Da, a ieşit din maşină s-o bată. (Nu, nu era la intimidare, pot face diferenţa) În secunda doi a ieşit şi nevasta din spate (în faţa era un copil ca şi cei 2 de pe locurile din spate, fără scaune sau centuri) să-l ajute. Băi, e posibil aşa ceva? Femeia a început să strige la paznicii din parcare şi, sincer, a vaut noroc că erau doi şi destul de aproape (oricum nu se sinchiseau, ba chiar şi-ar fi găsit ceva treaba fix in momentul ăla) şi cănd i-a văzut boul s-a întors repede la maşină.

Tipa a ajuns lângă mine tremurând toată, i-am dat număul meu şi i-am spus că daca are nevoie am să povestesc ce s-a întâmplat. Moment în care apare dinnou Boul, deschide geamul, bagă o serie noua de înjurături, şi toată faza culminează cu nevastă-sa care deschide şi ea geamul, să nu se lase mai prejos: Curvelor, ce căutaţi aici, mergeţi pe centură!

CANADAAAAAAAAA

Grup de suport pentru alăptare

De cănd am cunoscut-o pe Irina mea, ea face planuri. Unele frumoase. Şi visează. La mame informate, la cadre medicale care să le respecte, la decizii luate în cunoştinţă de cauză, la multă înţelegere, la grupuri de suport, la ajutor disponibil mamelor atât în timpul sarcinii cât şi la naştere, în alăptare şi mai incolo, în relaţia cu copilul, în cea cu partenerul... Iniţial mi s-a părut nerealistă. Erau niste vise frumoase, cu siguranţă, dar cum ar putea să ajungi acolo?

Ei bine, dacă există cineva care poate face asta, atunci cu siguranţă e Irina mea. Căci viaţa ei e o luptă continuua, cu o forţă incredibila care, cu siguranţă, se trage de la cele doua fetiţe extraordinare.

Irina mea a reuşit ceva pentru care a luptat mult. Şi pe care nu l-a avut când ar fi avut nevoie. Nici ea, nici eu, nici ... multe. Şi care, cu siguranţă, ne-ar fi făcut mămicia măcar un pic mai uşoară. Un grup de suport pentru alăptare. Un loc în care să poţi intreba orice şi să gaseşti un raspuns. Unul neinfluenţat financiar şi, mai mult, pertinent. (Apropo de asta, dacă există cineva care va reuşi să aduca La Leche League în România, sunt sigură că tot Irina mea va fi.) Un loc în care să te poţi relaxa cu copilul la sân şi şa primeşti o vorbă bună. Şi un loc unde să poţi împărtăşi experienţele tale cu alaptatul, şi pe cele bune, şi pe cele mai puţin bune.

În sfârşit, draga mea Irina, ai reuşit. Îţi mulţumesc mult pentru tot. Vom fi acolo cu siguranţă.

ASOCIATIA PENTRU COMUNICARE NONVIOLENTA si AROUND BIRTH,

va invita la Grupul de Suport pentru Alaptare, in premiera nationala. Daca alaptezi si ai dificultati, te asteptam sa cautam solutii impreuna. Daca ai o experienta pozitiva in alaptare, vino sa imparti cu noi bucuria ta. Ne dorim sa fim alaturi de tine, sa te sustinem, oricare ar fi provocarea ta.

Suntem un grup de specialisti format din moase, educatori prenatali si consilieri pentru alaptare, iar la noi vei putea gasi intotdeauna informatii actualizate, sprijin competent si multa intelegere, empatie.

Grupul are loc sambata, 20 iunie, la ora 17,30, pe strada Urechescu nr. 10.

Contact: popescuirina@gmail.com

http://www.salutbucuresti.ro/planoras/swf_map.htm?-8011&-6526

Poveşti în sling

Astăzi s-a trezit din somnul de prânz şi s-a dus tacticos în sufragerie unde şi-a scos lego-urile şi s-a pus la meşterit un garaj. Cu două butoaie de apa suspendate, să aiba mecanicii unde să se spele pe mâini. Ulterior s-a razgandit şi le-a adus doua chiuvete. L-am rugat sa ma lase să fac poze atelierului dar a fost de neînduplecat: mecanicilor nu le place sa le facă lumea poze la service.

Era foarte concentrat pe treburile din service, se tot învârtea semiadormit printre lego-urile ălea şi nu ştiu cum a făcut dar a calcat pe unu din ele. Atât de rau încât a început să-i curgă sânge din talpă. Nu va spun cât am îmbatrânit la prima lui picatură de sânge vărsată în service, sau cât de supărat era el că s-a rupt muşchiuleţul (?), cert e că după un drum la baie şi o sesiune de vreo jumătate de oră de relaxare pe canapea îi era teama să mai calce pe piciorul cu pricina.

Şi mă gândeam la Kristina şi la povestea ei din spital. Şi la Noe cu Bia mica bolnavioară, făcută pachet în pouch. Şi la d al meu astăzi, lipit de mine în mei-tai sau de husband în pouch.

Ştiu, puteam să nu ieşim deloc şi nu era nici o nenorocire. Dar mă bucur atât de mult că decizia de a călca dinnou pe piciorul accidentat a fost luată de el când lucrurile din jur au fost mult prea interesante pentru a mai sta în braţe, că eu am reuşit să îi ofer condiţiile optime, iar decizia i-a aparţinut lui. Poate pare un lucru prea mic să fie gândit cu aşa seriozitate dar, dupa mine, nu e. E un lucru ca oricare altul, iar cel ce ia deciziile în privinţa lui d ar trebui să fie doar el însuşi.

Închiriez garsonieră

Ştiu, ştiu, nu are nici o legătură cu ce se discută aici, dar, vedeţi voi, disperarea e maximă şi blogosfera mare, deci merită încercat.

Aşa că, dacă ştiţi un om sănătos la cap care îşi doreşte 22mp de vis :))) vizavi de Billa Titan, daţi vă rog un semn unui proprietar epuizat.