Ei bine, dacă există cineva care poate face asta, atunci cu siguranţă e Irina mea. Căci viaţa ei e o luptă continuua, cu o forţă incredibila care, cu siguranţă, se trage de la cele doua fetiţe extraordinare.
Irina mea a reuşit ceva pentru care a luptat mult. Şi pe care nu l-a avut când ar fi avut nevoie. Nici ea, nici eu, nici ... multe. Şi care, cu siguranţă, ne-ar fi făcut mămicia măcar un pic mai uşoară. Un grup de suport pentru alăptare. Un loc în care să poţi intreba orice şi să gaseşti un raspuns. Unul neinfluenţat financiar şi, mai mult, pertinent. (Apropo de asta, dacă există cineva care va reuşi să aduca La Leche League în România, sunt sigură că tot Irina mea va fi.) Un loc în care să te poţi relaxa cu copilul la sân şi şa primeşti o vorbă bună. Şi un loc unde să poţi împărtăşi experienţele tale cu alaptatul, şi pe cele bune, şi pe cele mai puţin bune.
În sfârşit, draga mea Irina, ai reuşit. Îţi mulţumesc mult pentru tot. Vom fi acolo cu siguranţă.
ASOCIATIA PENTRU COMUNICARE NONVIOLENTA si AROUND BIRTH,
va invita la Grupul de Suport pentru Alaptare, in premiera nationala. Daca alaptezi si ai dificultati, te asteptam sa cautam solutii impreuna. Daca ai o experienta pozitiva in alaptare, vino sa imparti cu noi bucuria ta. Ne dorim sa fim alaturi de tine, sa te sustinem, oricare ar fi provocarea ta.
Suntem un grup de specialisti format din moase, educatori prenatali si consilieri pentru alaptare, iar la noi vei putea gasi intotdeauna informatii actualizate, sprijin competent si multa intelegere, empatie.
Grupul are loc sambata, 20 iunie, la ora 17,30, pe strada Urechescu nr. 10.
Contact: popescuirina@gmail.com
http://www.salutbucuresti.ro/planoras/swf_map.htm?-8011&-6526
Sa aiba succes cu caru' si sa fie un inceput bun!
RăspundețiȘtergereSi daca am avut o experienta neplacuta cu alaptarea pot sa vin? :)
RăspundețiȘtergereEu sunt din categoria adeptilor alaptarii, care au alaptat (cat s-a putut) si pentru care partea concreta a sportului asta a fost putin brrr. Adica aspecte pozitive: sanatatea copilului (cel mai important) si trairile emotionale ca mama care alapteaza. Aspecte negative: canale infundate la cateva zile, mastita dupa care la revedere lapte, si aspectul egoisto-tzopaitor al meu, care urasc sa stau in casa (parc, terasa sau alte locuri unde poate fi si copilul) ca sa-l pot hrani la intervale regulate si foarte dese. Adica nu excursii cu motorul, nu cluburi/dans/iesit cu prietenii, nu teatru, nu intalniri de afaceri, nu iesit cu fetele, asta pe termen lung = depresie. Nu ca n-as fi renuntat la toate daca aveam lapte mai mult de 3 luni jumate, numai ca ar fi foat un cosmar (a nu se arunca cu pietre in mine va rog).
Deci sa vin? :)
Da, vino!Orice experienta e binevenita!
RăspundețiȘtergereOau, ce initiativa minunata!Cat de mult mi-am dorit si eu sa existe asa ceva cand imi alaptam gemenutele premature:)Si le-am tot alaptat un an si 7 luni.Tare bine mi-ar fi prins un astfel de grup.Felicitari multe pentru reusita! O sa dau sfoara in tara pentru toate mamicile la inceput de drum:)
RăspundețiȘtergereOlivia, scrisesem ieri o grămadă şi eram sigură că am şi trimis dar...nop. Deci :)
RăspundețiȘtergereÎn primul rănd m-ar bucura mult să vii, cu toate aspectele negative pe care le-ai întâlnit în timpul alăptatului pentru că aşa am putea discuta mult mai realist despre toate problemele care apar, despre toate sentimentele contradictorii, despre graniţa dintre disponibilitatea pentru copil şi limitele personale ale mamei. Şi apoi am vedea şi cum se poate trece peste asta.
Şi eu m-am simţit foarte izolată când d era mic dar cumva pun asta pe lipsa de informare. Nici prin cap nu-mi trecea că puiul meu s-ar simţi de o mie de ori mai bine atârnat de mine cu o cârpă :), o 'mine' fericită, relaxată, împăcată, decât în patul lui, în camera lui ... Fugeam ca nebuna pe stradă împingând de zor la cărucior, sau, ulterior, cu copilul în braţe şi căruciorul împins, căci se trezea şi trebuia să ajung acasă să îl alăptez. Mi-a luat vreo 4 luni până am dat de o prietenă care în mijlocul Herăstrăului s-a aşezat pe o bancă, a scos sânul şi a hrănit copilul. Şi apoi am mai stat la palavre vreo 2 ore... De-abia atunci ceva a făcut click pentru mine. Şi de-abia atunci am realizat că copilul se simte extraordinar oriunde mă simt şi eu bine, că necesităţile fizice sunt minime (burta plină şi scutec curat), dar că cele afective sunt cele mai importante. Şi m-a ajutat enorm atunci faptul că reuşeam să ma vad o dată la 2 saptămâni cu nişte mămici cu copii de aceeaşi vârstă cu care mai stăteam de vorbă.
Deci cumva alăptatul nu e singur în povestea asta. Dacă aş fi avut un grup ca cel pe care vrea Irina să îl facă acum sunt sigură că mi-ar fi fost de zeci de ori mai uşor.
Şi ziceam mai devreme ceva despre informare. Este incredibil câţi medici recomandă înţărcarea în caz de mastită :(, e una din cele mai inepţii.
Şi încă ceva legat de alăptat şi de propriile limite. Mie tocmai alăptatul mi le-a schimbat. De câteva ori bune m-am trezit efectiv când el a cerut sânul. Mi-am dat seama de cât de mult avea nevoie de liniştire în momentul ăla şi eu pur şi simplu nu vedeam. Nu îmi dădeam seama cât m-am depărtat de el şi câtă nevoie avea el de mine în momentul cu pricina. Şi cred că nu aş fi reuşit să văd asta dacă nu aveam amândoi relaţia asta deosebită dată de alăptat.
Ceea ce vreau eu să spun şi sigur nu se întelege din ce vorbesc aici :) e că, cred eu, te subestimezi. Dacă ai fi întâlnit un medic competent care să nu-ţi spună că mastita înseamna sfârşitul alâptatului (eu am făcut vreo 3 sau 4 până acum:) ), dacă ai fi avut un grup de suport, o mână de mame care să-ţi fie dragi şi să-ţi fie alături, poate nu ai mai fi gândit despre tine că nu poţi alăpta fără să simţi că te sacrifici. Poate, în loc să te facă să te simţi uşor vinovată şi să te oblige să te resemnezi cu asta, poate te-ar fi ajutat să creşteţi împreună, să apuci să te bucuri de alăptat din altă perspectivă decât a 'fabricii de lapte'.
Sper că nu am spus nimic care să te deranjeze, tot scriu şi sterg pentru că nu vreau deloc să pară că eu consider experienţa voastră o nereuşită. Aş vrea însă tare mult să putem discuta despre cum ai putea, a doua oară, să nu mai treci prin asta . Pe foarte scurt, m-aş bucura să poţi veni :)
Daiana, da, te rog, dă sfoară-n ţară :). Şi eu am simţit tare mult lipsa unui astfel de grup şi, sincer, câteodată încă o mai simt. Uau, şi gemene şi premature şi un an şi 7 luni...păi e musai să vii şi tu, te punem la panou :))))
RăspundețiȘtergerePai nu am intrerupt alaptatul la mastita, asa am scapat de ea, tinand copilul la san, dar in mai putin de o luna dupa asta a tot scazut cantitatea de lapte pana a disparut (eu nu schimbasem nimic, il tineam pe Matei sa goleasca sanii, mancam la fel, pur si simplu a secat).
RăspundețiȘtergereO sa vin si eu pe 20, dupa care ma duc in Comandante la tzopait :D