marți, 27 iulie 2010

Multumesc

Am avut o perioada extrem de ciudata, neplacuta si foarte consumanta. Nu s-a terminat, insa cumva am trecut la o alta etapa, una in care imi permit sa jelesc, lux pe care nu l-am avut pana acum.
Nu am stiut cata nevoie am de vorbe bune pana in momentul in care le-am primit. Si va multumesc din suflet tuturor celor care, chiar si nestiind despre ce vorba, mi-ati trimis un gand bun, o vorba de sustinere.

Este minunat sa primesti un gand bun atunci cand nu te astepti. Si, dupa ce am citit un articol fain, ma gandeam cat de frumos ar fi sa pot si eu face asta. Si cat de frumos este atat sa dai, cat si sa primesti. Daca, in loc sa promovam ceva anume, am incepe sa le aratam celor care o fac deja, ca ii apreciem.




Asa ca va propun ceva: de fiecare data cand vedeti o mama care alapteaza in public, mergeti la ea. Si spuneti-i multumesc. Pentru ca are grija de puiul ei dar si pentru ca alapteaza in public. Pentru ca, cu cat vor fi mai multe mame care alapteaza in public, cu atat mai normal va fi vazut alaptatul, oriunde ar fi el; iar acest lucru face mai mult decat 10 campanii on-line. Pentru ca tot mai multe mame se vor simti mai in largul lor vazand ca se poate. Pentru ca tot mai multi bebelusi nu vor mai fi conditionati de ora si locatie, iar mamele vor fi mai putin stresate.

Si daca vedeti o mama purtandu-si bebelusul, mergeti la ea. Si spuneti-i multumesc. Pentru ca isi poarta copilul, pentru ca e acolo pentru el, dar si pentru ca tot mai multe alte mame vor vedea ca exista alternative.

Si daca vedeti un parinte care gestioneaza cu dragoste o situatie dificila, un parinte care lasa de la el in loc sa ceara de la copil, mergeti la el. Si spuneti-i multumesc. Pentru ca ne arata tuturor ca se poate si altfel. Pentru ca ne ofera o lectie mai buna decat 10 carti si 2 campanii anti violenta. Pentru ca puterea exemplului e nemarginita si poate mai multi parinti vor gasi resurse sa reactioneze altfel, sa priveasca [] copiii cu mai multa intelegere dar si sa se simta apreciati pentru ca sunt normali, nu blamati pentru ca isi lasa copiii sa li se suie in cap.






Chiar ieri ma gandeam la un subiect vechi si foarte util de pe DC. Despre cum prevenim abuzul asupra copiilor. Si unul din tips-uri era sa iti inveti copilul ca, daca e luat de un necunoscut, sa strige, pe langa ajutor ş.a. , ca acest om nu e mama/tata. Si ma gandeam cum Dumnezeu am ajuns sa traim intr-o societate in care a vedea un copil zbatandu-se in bratele parintilor e ceva atat de normal incat oamenii nici macar nu reactioneaza. Cum e atat de normal ca cel care ar trebui sa protejeze, sa inteleaga si sa iubeasca neconditionat, sa faca , de fapt, rau.

Asa ca va propun sa faceti altceva. Ceva ce pe mine cu siguranta m-ar fi facut sa ma simt mai bine cand alaptam pe iarba in spatele unei bancute in Herastrau. Si m-ar fi facut sa ma simt bine dupa 10 cometarii idioate legate de d in sling. Si mi-ar fi confirmat ce simteam apropo de relatia cu d altfel decat in lumea in virtuala.

Va multumesc!

vineri, 16 iulie 2010

Viata ca o telenovela

De o luna traiesc intr-o telenovela foarte proasta. O fi pleonasm, n-o fi, insa sigur e proasta. Daca as avea un strop de gospodina telenovelista in mine, probabil v-as povesti si-am pune-o de un foileton blogaresc. N-am. Si deci nici nu va pot povesti. Cel putin nu acum, cand totul e mult prea proaspat. Oricum, daca incepeti sa va ganditi la intrigile unei telenovele si la biata personaja principala, ei bine, da, i've been there. Nu-i problema daca combinati mai multe telenovele in una, cu tot cu cacofonie, cu cat mai multe probleme, cu atat mai aproape de realitate. Si incercati, pentru un tablou realist, sa combinati mai multe soiuri de probleme. Si cat mai multe personaje negative, din toate categoriile posibile.

Partea buna in toata povestea asta e ca, la un moment dat, se va termina. Cate sute de episoade ar avea o telenovela tot trebuie sa se termine la un moment dat. Trebuie doar sa raman intreaga la cap pana la sfarsit.

Va multumesc din suflet pentru gandurile bune, m-au ajutat foarte mult sa ma mentin pe linia de plutire in perioada asta idioata. Si un mare Multumesc Laurei, care a reusit sa declanseze o criza de plans demna de cea mai proasta telenovela dar care a fost pasul care m-a scos din groapa.

Si intr-o nota mai optimista, ma gandeam ieri la echilibrul acela care ar trebui sa existe in absolut orice. Si ma gandeam oare ce-oi fi primit atat de mult incat e nevoie de asta ca sa se echilibreze lucrurile. Asa ca azi noapte am visat ca am castigat la loto :))) Dupa toate tampeniile din ultima luna, se pare ca asa se echilibrau lucrurile. Erau vreo 6 mil de euro, din care ramaneau 4 dupa ce plateam toate taxele si impozitele :))))).

Partea proasta e ca telenovela asta se va termina insa cu siguranta va incepe un soap dupa, un Dallas sau Tanar si Nelinistit, inca nu am reusit sa identific cu exactitate.

Singura sansa pe care o am e sa profit de mica pauza dintre ele. Cu o iesire la tara, departe de semnal la telefon sau la net, aproape de d, singurul care ma poate ajuta sa vad din nou viata asta altfel decat ca o telenovela foarte proasta.

miercuri, 14 iulie 2010

Site inchis 17-25 iulie

Intre 17 si 25 iulie 2010 inclusiv, sling.ro va fi inchis.

Toate comenzile primite in acesta perioada vor fi expediate incepand cu 26 iulie, dupa confirmarea telefonica.

Va multumesc pentru intelegere.