Nici dupa tipa din ‚Felicity’ nu ma omor, dar mi-a placut mult poza asta. Si imi e din ce in ce mai clar ca in ultimi doi ani prioritatie mi s-au schimbat considerabil, la fel si criteriile dupa care plac sau nu pe cineva :)
miercuri, 31 decembrie 2008
De ce imi place Salma Hayek
sâmbătă, 27 decembrie 2008
Kangaroo Care
Prin anii ‚80, in Bogota, rata mortalitatii la bebelusii prematuri era undeva pe la 70%. Micutii mureau dintr-o gramada de cauze, de la neglijenta, la lipsa aparaturii medicale si a igienei precare din spitale. O incercare facuta in acest context a fost nesepararea copiilor de mama dupa nastere, acestia fiind lasati cat mai mult timp pe pieptul mamei. Inclusivi bebelusii conectati la aparate au fost lasati sa stea pe pieptul mamei in pozitia cangur, piele pe piele, cu urechea lipita in dreptul inimii mamei, cat mai mult timp.
Rata mortalitatii a scazut, in urma acestei masuri, de la 70% la 30%.
Termenul Kangaroo Care, (Kangaroo Mother Care / KMC) a devenit din ce in ce mai folosit pentru a descrie aceasta legatura dintre mama si copil, nereferindu-se doar la pozitie ci mai mult la un tip de parenting. Fundatia Canguro INK din Columbia, impreuna cu Organizatia Mondiala a Sanatatii, au facut in 2003 un ghid pentru parintii Kangaroo Mother Care, a practical guide, pe care il gasiti aici in format pdf.
Evident, cea mai comoda metoda de a purta copilul in pozitia cangur, este intr-un sling sau un wrap
foto: Fundacion Canguro INK
vineri, 26 decembrie 2008
Inceputul III
Ceea ce ma aduce unde am ajuns acum. Dupa ce mi-am purtat copilul in sling toata vara, dupa ce am facut slinguri pentru toate prietenele, dupa ce am reusit sa pun cap la cap tot ceea ce stiu despre purtatul copiilor si, sper eu, le am pus intr-o forma accesibila, am hotarat sa fac primul site de babywearing din romania. De unde, evident, sa iti poti si cumpara ceva. Ei, nu, nu e gata , dar e pe vine. M-am impotmolit undeva....pe prima pagina...chia acolo la inceput..la titlu :))
Ma gandeam la ce credeam eu ca inseamna purtatul copilului si ce este de fapt. Imi inchipuiam ca bucata aia de material are ca scop sa iti elibereze mainile, sa iti micsoreze durerea de spate. Ma gandeam ca te ajuta pe tine ca mama. Ceea ce face, indiscutabil. Numai ca mai face niste chestii mult mai tari. Pentru copil. Ceea ce m-a dus cu gandul la serendipity. La toate acele lucruri descoperite secundar, dar mult mai importante.
Asa ca, pana una alta, se vor chema serendipity slings. Daca va simtiti mai inspirati ... knock yourselves out :)
sâmbătă, 20 decembrie 2008
Inceputul II
In caz ca va intrebati, nu, in carucior nu e echivalent cu aproape. E mai degraba similar cu singur in mijlocul padurii :)
Asa ca am inceput sa caut alternative la carucior. Marsupii. Sunat toate cunostintele, cautat pe net, probat zeci. Dar pe cuvant ca nu-i placeau. Statea atarnat acolo si se simtea izolat. Si am spus stop marsupiilor in ziua in care, dupa ce l-am purtat asa doua ore, am dat pampersul jos si avea mititelul urme de la toate cutele posibile :((
Inapoi in brate. Aproape. Cald. Miros de mama/ tata/ bunica. Iam-iam :)
Ei, intr-o zi am dat de un subiect (pe un forum, evident :D) unde se vorbea despre wrap. Mi s-a parut ceva atat de simplu, de evident, de stupid de simplu, de parca mi-era si rusine ca nu m-am gandit singura dinainte. Nu, nu am gasit de cumparat, dar am improvizat rapid unul. Nu am sa uit fatuca lui...pentr el nu era NICI O DIFERENTA. El era in brate la mama. Punct. Dar eu nu, nu ajunsesen inca sa am deplina incredere in el, sa il ascult doar pe el si sa imi dau libertatea sa ascult ceea ce simt. Si toate acele remarci din jur despre cat de stramb/cocosat/chinuit sta bietul copil si-au pus amprenta undeva in capul meu. Privind acum in urma imi dau seama ca nu-l tineam foarte bine, adica el statea super comod dar eu nu tocmai.
Wrapul era unul facut de mine, materialul nu era cel mai bun, imi era teama sa nu il stranga, sa nu ii faca ceva, eu nu ma simteam foarte comod asa ca..am renuntat. Si l-am purtat pe micutul-nu-as-mic in brate cat a dorit inimioara lui (si are o inimioara foarte mare :) ).
La un an dupa experienta esuata cu wrapul am dat de o poza cu un pouch. Vazusem de mult slinguri cu inel dar mi se parea prea complicata treaba cu reglatul inelelor. Dar la pouch am ramas blocata. Nu se poate sa nu pot purta copilul asa. E si mai stupid de simplu decat la wrap :)). Asa ca am pus mana si mi-am facut. Si ca sa nu repet experienta nefericita cu wrapul, mi-am facut vreo 3, asa..din prima. Materiale diferite, texturi diferite, trebuie sa gasesc varianta optima! Si..surpriza. Toate erau perfecte. D a fost incredibil de incantat, mi-a explicat clar ca e un soricel care chitaie cand il pun in pouch, si cum avea chef de luat in brate incepea sa chitaie :).
A fost o descoperire revolutionara :) pentru amandoi. Si, evident, pentru toate prietenele mele proaspete mamici :).
Inceputul I
Era mic. Doamne cat era de mic. Statea ca un puiut, facut ghemotoc, exact ca in garsoniera :). Manca, dormea si, cateodata, ne privea. Si zambea. Zambea mult. Si in somn zambea non stop, facea zeci de fatuce, toate fericite.
Si cauta sanul ca o cartita mica, cu ochisorii inchisi si cu gurita deschisa. Si tot ce isi dorea de la noi era sa fim acolo. Sa stea cu nasul langa san chiar si cand doarme, sa ne auda inimile, sa ne auda vorbind si respirand langa el. Si asculta..doamne, asculta orice. Era asa o relaxare pentru el sa il tii in brate si sa ii vorbesti. Orice. Oricat. Cat mai mult.
Si ii mai placea mult sa il plimbam. Sa adoarma in bratele mele in timp ce eu mergeam dintr-o camera in alta. Si mereu ma lua prin surprindere caci intra asa intr-o stare de relaxare cand il plimbam si ii vorbeam ca adormea instantaneu.
Si nu mai era asa de mic. Caci crestea cu aproape doua kilograme in fiecare luna. Si desi parea mult mai mare, el era tot puiul meu mic, mic mic, sufletelul acela drag care nu isi dorea decat sa ne aiba aproape.