Un alt fel de campanie de testare

EDIT: Va multumesc mult tuturor. Fiecare persoana care a comentat a primit un mail cu mai multe informatii. Toate locurile pentru testare s-au ocupat. Voi anunta pe blog daca vom face o a doua campanie.


Dupa cum anuntam  pe Facebook acum putin timp, dupa o munca [nesustinuta :)] de mai bine de un an, un SSC Poarta-ma! e aproape gata.

SSC= soft structured carrier. Adica un port-bebe apropiat ca si imagine de port-bebe-ul clasic, insa care pastreaza o pozitie corecta a copilului din punct de vedere anatomic.
SSC-urile au fost, intr-o prima faza, gandite pentru copii care isi pot tine spatele singuri, in general pentru copii de peste 6 luni. Paranteza :): Exista un numar tot mai mare de SSC-uri cu diferite gadgeturi pentru copiii sub 6 luni, insa, dupa mine, nici unul nu poate oferi confortul si siguranta oferite de 'carpe', sling si wrap. Acest SSC de care vorbim astazi, al meu :), este destinat purtarii copiilor de peste 6 luni.  

In general, campaniile de testare sunt organizate pentru a promova produsul cu pricina. Se ofera fie produse gratuite [vezi recentul caz infantino], fie produse 'cu imprumut', pentru testare, in schimbul unui review pe blog/  forumuri.

Ei bine, cum spune si titlul, de data asta e altfel. Candva in luna ianuarie, cand prototipurile vor fi gata, voi avea nevoie de voi. Nu ca sa promovati produsul meu, ci ca sa va dati cu parerea. Subiectiv asumat, obiectiv, cum poate fiecare :), dar, cel mai important, sincer.


Cum se vor desfasura evenimentele:

1. vor fi puse la bataie 2 sau 3 tipuri de SSC, 2-3 bucati din fiecare. 
2. voi, cele alese :)), veti primi fiecare cate un SSC, pentru 2 saptamani.
3. in aceste doua saptamani il testati, cu copilul din dotare, care trebuie sa aiba cel putin 5 luni, de preferat 6.
4. dupa prima saptamana, imi scrieti.
5. dupa a doua saptamana, imi mai scrieti o data si il returnati. evident, nu platiti transportul.

Si acum detaliile:

1. Fiindca e vorba de un produs nou, la crearea caruia au participat 3 persoane, fiecare cu mai multe idei despre cum s-ar putea rezolva anumite probleme, a fost imposibil sa ajungem la o singura varianta. Din aceasta cauza, SSC-urile au cateva chestii usor diferite. Scopul meu e sa gasesc varianta cea mai buna, cu ajutorul vostru. Si nici una din voi nu va sti ce are diferit SSC-ul vostru fata de al celorlalte :).

2. Persoanele care vor testa vor fi selectate de mine. Nu trebuie neaparat sa mai fi incercat un SSC, sa fi purtat copilul in carpe, sau sa aiba un blog popular. Daca nu va cunosc, va voi pune mai multe intrebari inainte de a lua decizia sa va trimit un produs. Va rog de pe acum sa nu o luati personal, voi cauta ca impreuna, toate persoanele care isi dau cu parerea, sa acopere o gama cat mai larga de experiente si sa imi ofere un feedback cat mai real. 

3. Partea asta e simpla :), nu mai insist.

4. Nu este nevoie sa scrieti pe blogul propriu sau pe vreun forum. Pe mine ma intereseaza parerea voastra extrem de sincera. Eu nu import, produc, deci vreau sa stiu tot ce va place si nu va place la acest produs, nu sa ii fac reclama. Daca voi vreti sa scrieti pe blog, puteti sa o faceti, insa asta nu este o cerinta. Din contra, am observat ca oamenii tind sa scrie mai mult despre partile frumoase, ori pe mine nu ma intereseaza :). Adica, noh, normal ca mi-ar placea niste reclama moca :D, si normal ca sunt sigura ca are multe parti bune, altfel nu ar fi fost gata,  insa scopul acestei testari e cu totul altul si as vrea sa incercam sa ne concentram pe el.

5. Aici am o reala problema. Nu imi vor mai trebui carrierele, insa a le trimite inapoi la mine e, pentru mine, o asigurare ca veti participa la aceasta campanie pentru ca va doriti sa incercati ceva si pentru ca vreti sa ma ajutati. Ma repet, dar as vrea sa fie foarte clar. Nu vreau sa faceti aceasta testare pentru a primi un produs, nu vreau sa imi lasati un feedback nesincer doar pentru ca scrieti public undeva despre asta. Nu zic ca se intampla mereu asa, insa incerc sa imi iau toate masurile de siguranta :). Si sper din suflet ca ma intelegeti.

6, bonus :)). Dupa prima saptamana, in functie de informatiile primite de la voi, va voi trimite o lista cu intrebari, mai degraba o lista cu lucruri la care as vrea sa fiti atente si sa imi oferiti parerea voastra despre ele. Asta in cazul in care nu mi-ati raspuns la toate, din proprie initiativa, dupa prima saptamana. 

_________________________________________________

Acestea fiind zise, daca doriti sa participati, va rog lasati un comentariu la acest post, sau trimiteti-mi un mail la diana @ sling.ro. Va multumesc anticipat tuturor si va urez un an nou frumos frumos frumos!

Multumesc

De multe ori ma gandesc ca ceea ce se vede aici, pe blog, nu e totul. Si e normal. Mai ales fiindca mi-am impus sa nu aduc aici partile mai putin bune. Si pentru ca, dupa experiente multe cu on-line-ul, am decis ca mai putin e mai sanatos. Cel putin pentru mine.

Insa am ramas, iar!, surprinsa, de faptul ca se vede. Nu stiu, mi se pare ca, daca in viata reala, am simtit de multe ori ca sunt un pic indimidanta, si rareori am primit cadouri pe care sa le simt, anul acesta am primit, 'din virtual' cele mai frumoase si surprinzatoare cadouri. Si atat de 'eu' :).



E drept, a inceput anul trecut, cu cei mai frumosi fulgi de zapada pe care i-am avut vreodata in pom. Un om cu care nu m-am intalnit niciodata, o mama cu doi copii, a furat din timpul ei, din timpul copiilor ei, pentru o munca extrem de migaloasa [crosetat cu fir subtire? munca de sisif!], pentru mine. Un om pe care il cunosc numai de pe net a facut, cu mine in gand, o munca atat de greu de apreciat de cei care nu o fac. Am plans atunci de emotie, recunosc ca inca lacrimez cand imi amintesc. Si anul asta, fulgusorii au fost, din nou, in brad. Multumesc din suflet, Aurelia!

Anul asta, o fata extrem de draga, pe care am cunoscut-o pe un [singurul] forum la fel de drag, dar cu care nu am mai vorbit de cel putin un an, m-a adus iar la momentul de bocitoare. Pentru ca, din nou, a furat din timpul celor doi baietozauri pentru a face, cu manutele ei, ceva special pentru mine. I'm sold!

Si aici poate ar merita sa spun ceva despre cadourile handmade. Cele facute de mainutele cuiva, mesterite, gandite, chiar daca nu pentru cineva anume, insa cu o bucatica de suflet inauntru. 

La noi, handmadeul e vazut ca ceva inferior. Nu e, in primul rand, de firma. Apoi, e prea scump. Si nici nu vreau sa ma apuc sa vorbesc despre preturi, pentru ca ma apuca plansul. Dar inapoi la cadouri.

Eu am renuntat la a face astfel de cadouri tocmai pentru ca stiu ca sunt putini cei care le pot intelege. Dar nu m-as fi asteptat vreodata sa fiu eu cea care primeste.

Anul asta, de ziua mea [tot 29, multumesc :)], am primit cel mai tulburator cadou. Si asta in sensul cel mai bun posibil. Cateva mamici, dragi pana la cer si inapoi :), toate cu copiii lipiti de ele, s-au dat peste cap si mi-au trimis, cu microbuzul, ca sa ajunga la timp, cel mai frumos cadou primit de ziua mea. Cel care m-a atins cel mai mult, in cei 29 bis bis :)) ani.

La fiecare pas, am plans. Ca o gasca :). De bucurie, de surpriza, de emotie, de fericire. 

Pentru ca absolut fiecare detaliu a fost perfect. De la bentita mea preferata, cu cele mai dulci buline, la cele mai inspirante accesorii.

Cele mai buna prajiturele facute de o mamica ce tine post si nici macar nu le-a gustat! Pentru mine, da? [inserati omulet leeee-sii-naaat]

Toate langa cel mai emotonant mesaj ever, pe noua mea cana all-times-favorite.

Va multumesc! Tuturor, dar absolut tuturor celor care mi-ati adresat vorbe frumoase. 

Celor care mi-ati multumit. Eu va multumesc inzecit. Pentru ca m-ati vazut asa cum sunt si pentru ca mi-ati trimis inapoi o bucatica din voi. 

O vorba, 

un sms,

un mail, 

un telefon, 

o poza, 

o scrisoare,

o cutie de bomboane,

sau un pachet storcator de lacrimi. 

Va multumesc din suflet pentru ca m-ati primit in vietile voastre si, mai mult, mi-ati oferit ceva inapoi. Ceva neasteptat si nesperat.

Va doresc din suflet ca, in noul an, toate gandurile bune sa vi se intoarca inzecit. Sa traiti in prezent, acum si aici, alaturi de cei pe care ii aveti aproape, on line si off line :). Si va doresc ca, cel putin o data in viata, sa primiti cadouri care sa va surprinda si sa va bucure asa cum povesteam mai sus. Si sa nu uitati, nici o secunda, sa fiti buni cu copiii vostri. Sa fiti parinti buni.

Inca o data, mii de multumiri Aurelia, Cris, Adriana, Corina, Dana, Raluca Kiddy, Raluca U. Si bineinteles, Monicai, pentru 'slogan' :). Si multumiri Ilincai, Falviei, lui Filip si Vladimir, lui Andrei, Mariei, Crinutei si lui Raducu, lui Alex, Stefan si Adinei, pentru ca timpul lor a fost furat pentru mine. Desi imi place sa ma gandesc ca si eu au participat cu drag :).

[edit: tocmai am primit una din cele frumoase urari de an nou :) :may your 2012 be filled with yards of Echino in every colour! Asa sa fie :)]

Sa cumparam!

De cateva zile mesteresc in cap o postare despre marketing. De fapt, despre tehnici de marketing. Si mai bine zis, despre cum sa ocolesti adevarul, despre cum sa pui stelute mici pentru detalii mari, despre cum sa vinzi cuiva care nu are nevoie sa cumpere. Asta in cel mai bun caz.


Ma uit in jur si, absolut peste tot, sunt inconjurata de tehnici mai subtile sau mai evidente si penibile de marketing. Lupt in fiecare zi cu mine pentru a nu ma lasa dusa de valul consumerismului. Si ii vad pe multi in jurul meu plutind.





De la tigaia minune care o face pe Mirabela Dauer mai iubita, la laptele praf care a fost creat de specialistii ce au studiat laptele matern si l-au imbogatit cu adaos de ingrediente minune.

De la produsele Nestle, pardon, L'oreal, de care 9 din 10 femei sunt multumite, in conditiile in care a fost testat, cu steluta mica, [pe un esantion reprezentativ =))] de 11 femei, la ele acasa, pana la vopseaua de par cu ulei de argan bio, ala care poate fi gasit printre ultimele ingrediente si numai in amaratul de balsam de dupa.

De la produsele pentru copii fara conservanti si coloranti artificiali, pline de sare si zahar, ca doar astea-s naturale, pana la fara arome identic naturale, care, pana la urma, nici nu mai vrei sa stii ce inseamna.

1. Reclamele la TV reprezinta cel mai pasnic si corect marketing. Ma rog, pentru cei cu cap. Stii ca e reclama, daca ai putin cap iti dai seama ca e, in cel mai bun caz, jumatate de adevar. Asta in cazul in care nu vorbim de reclamele de pe posturile pentru copii. Care prin insasi existenta lor sunt josnice pana-n maduva oaselor. [Puteti sa cititi un pic in engleza pe tema asta, aici]
2. Apoi urmeaza cele din presa scrisa [si aici includ si on-line-ul]. Articolele scrise chiar de producatori insa fara steluta mica si nesuferita din povestea de mai sus. Sau articole scrise in schimbul banilor sau al produselor. De care [schimb], de cele mai multe ori, cititorul nu are habar.[exemplu]
3. Apoi, micile lucruri gratis. Raman uimita de cat de multi oameni chiar isi imagineaza ca au primit ceva gratis. Oameni buni, daca e pe degeaba, e ori ceva ce ai platit deja, ori e ceva pe care urmeaza sa il platesti, ori e ceva pe care il vor plati/ l-au platit altii pentru tine. Nu exista alta varianta! [mai pe larg]

Iar reclama asta, mincinoasa sau doar manipulativa, are, pentru fiecare din categoriile de mai sus, incredibil de multe fete.


Si in calitate de consumator, si in cea de vanzator, incerc sa dorm bine. Si atunci cand ma trezesc, sa stau dreapta. Nu imi place sa ma zgarcesc, dar in nici un caz nu imi cade bine cand dorintele si nevoile nu sunt, de fapt, ale mele.
Urasc cand imi dau seama ca sunt prostita. Cu lucruri care nu imi trebuie, pe care, de fapt, nici nu mi le doresc. Cand ma las amagita de pretul foarte ridicat, semn al calitatii superioare, sau de pretul foarte mic, de oferta exceptionala, semn de must-have-now! Si cel mai tare urasc cand simt ca imi vine sa o iau pe acelasi drum, caci oamenii par drogati de ambele miraje.
Dar incerc, incerc sa merg mereu cu spatele drept. In ambele posturi, de consumator si de vanzator.




As indrazni sa va intreb, pe voi, cei credinciosi, caci plec de la premisa ca voi ati avea un motiv mai mult sau mai putin intemeiat sa sarbatoriti Craciunul: cumparati cadouri? Folositi momentul sa cumparati acum produsul acela scump pe care vi-l doreati demult? Sau va incanta mai mult reducerile? Primiti lucruri gratis?
Si, cel mai important, cate din cele pe care le veti cumpara va trebuie, sau va vor face cu adevarat sa va simtiti bine?





P.S. In spatele campaniilor de marketing si in spatele firmelor, sunt, evident, oameni. Cam ce fel de oameni? Pai unul din ei este Peter Brabeck, CEO la Nestle.



Filmul e in germana, cu subtitrare in engleza. Merita sa il vedeti!

Apa este, normal, cea mai important materie bruta pe care o avem acum in lume [...] sunt doua opinii diferite pe acesta tema: una pe care eu o consider extrema, este cea a ONG-urilor, care declara sus si tare ca apa e un drept comun. Aceasta e o solutie extrema. Celalalt punct de vedere este ca apa e un bun de consum alimentar si ca orice alt bun din industria alimentara ar trebui sa aiba o valoare de piata.

Despre 'parentingul' inconfortabil

Nu am mai scris de foarte mult despre mine ca mama. O data pentru ca, fata de acum 5 ani [doamne ce batrana ma simt :)) si cum nu le intelegeam pe fetele care foloseau aceeasi expresie acum 5 ani] resursele in limba romana sunt mult mai multe, si inca o data pentru ca, la un moment dat, mi-am spus ca nu mai pot sa ma incarc cu energie negativa de pe propriu-mi blog.  Insa astazi scriu exclusiv despre mine. Nu dau nici o lectie, nici un sfat, nimic in plus fata de ce e in sufletul meu, in mintea mea, in viata mea. Si nici nu doresc analize :).




O fata extrem de draga [da, asa le zic eu la mamici drage, fete :)] mi-a pus o intrebare la ultimul targ. As fi vrut sa spun mai multe, si raspunzandu-i virtual [aka la mine-n cap, in timp ce calcam], in timp, gandurile mi s-au asezat mai clar.

Dani ma intreba ce faci cand simti ca nu mai poti. Si despre asta o sa povestesc azi. Ce fac eu cand simt ca nu mai pot. Cum imi e mie bine sa imi rezolv problemele.Cum cresc eu. Si insist pe eu tocmai pentru ca vad tot mai multe retete, cum sa faci cand..., cum sa reactionezi, cum sa pui limite bland, cum sa educi [eventual altfel decat prin forta]. Ori eu nu educ. Eu nu impun limite. Nici cu forta, nici fara. Eu cresc. Si copilul meu creste si, cu putin noroc, si ceilalti membrii ai familiei noastre cresc si ei :)).




Nu mi-am propus niciodata sa ii ofer lui d o educatie. Intr-un fel sau altul. Sa il pregatesc pentru viata, sa ii gasesc un scop... stiti voi. Pentru ca am pornit de la ideea ca acest copil s-a nascut perfect. Acest copil cu toate instinctele lui pure, cu toata dorinta lui de viata si de cunoastere, e cel care ma creste pe mine in fiecare zi.

Nu e mereu usor. Pentru ca si eu m-am nascut perfecta. Si toti cei din jurul meu. Insa, cumva, cred eu, toti am fost stricati, intr-o mai mare sau mai mica masura. Si aici intervine partea aceea inconfortabila. Cand inainte de orice, trebuie gandit. Cand inainte de orice gest reflex, trebuie sa-mi pun o intrebare. Si daca nu o pun atunci, trebuie sa am urechile, mintea si sufletul suficient de deschise incat sa-mi aud copilul cand se opune. Si in momentul ala sa ma opresc si sa ma intreb: chiar aveam dreptate?



Ma uit la mine, ma uit la cei apropiati, ma uit la alti parinti, pe care-i cunosc in viata reala sau cea virtuala. Dupa mine, asta e diferenta intre mult discutatele mamebune si mamerele: momentul acela inconfortabil.

Cel mai usor e sa fii rau. Sa spui nu. Sa fii egoist. Sa pui nevoile tale primele.
E mai greu sa empatizezi, e mai greu sa lasi de la tine, e mai greu sa pui in balanta, e mai greu sa schimbi.

Ca sa ajung la partea mai grea, cea in care gandesc, trebuie mai intai sa trec peste momentul inconfortabil. Cel in care ceva in mine imi spune ca nu am facut bine. Ca celalt ar putea avea dreptate. Momentul ala, e dupa mine, definitoriu. Daca sunt dispusa sa il aud, sa il las sa existe, atunci el scoate la suprafata lucuri mult mai frumoase decat m-as fi asteptat. Si intotdeauna o schimbare.

Copilul are argumente, atatea cate sunt, la varsta lui. De multe ori aceste argumente trebuie dezvoltate de mine, pentru ca, cel putin pana pe la 3-4 ani, capacitatea lui de a purta o discutie in contradictoriu, cu argumente, e minima. [Acum, la 5 ani, d ne cam bate la fund cu argumentele :))).]
Si da, nu e usor. E al naibii de greu sa faci pe avocatul pentru cineva care te contrazice. Dar e un exercitiu mai bun decat 18 ani de scoala la un loc. Si, pentru mine, e unica solutie valabila.




Ce nu fac atunci cand nu mai pot? Nu fug! Niciodata! Primul sfat pe care il primesc atunci cand zic ca nu mai pot, e sa fug. Du-te un pic singura, fa o plimbare in oras, du-te la cumparaturi, pleaca cateva zile intr-o excursie. Nu, multumesc! Sunt mama, am un copil, il voi avea o viata si toata viata asta voi fi mama lui. Daca vreau sa rezolv ceva, vreau s-o rezolv pentru noi, intre noi, nu eu cu mine.

O prietena tare draga imi povestea odata ca, pentru ea, viata e ca un balansoar. Te nasti balansandu-te cu parintii, si ala e echilibrul tau. Mai incolo inveti sa ti-l tii singur, apoi cu cineva, apoi cu propriii copii.. De fiecare data cand o persoana urca sau coboara din balansoar, ai nevoie de timp sa inveti ce si cum sa faci in noua formula. 

Deci ce fac atunci cand nu mai pot? Caut momentul acela inconfortabil. Cel pe care, cumva, l-am ratat. Si ma intorc la el. Imi impun sa ma intorc la el.
Nu vreau sa-i dau jos din balansoar, ca sa reinvat sa ma dau singura, nu vreau sa-mi cumpar unul nou, numai pentru mine. Vreau sa ma intorc la momentul in care ceva n-a mai mers bine, si sa vad cum pot face sa ne leganam linistiti, cu totii :).

Ultimele paturici ale anului :)

Le-am pus pe breslo, impreuna cu cateva pernute. Anul acesta imi mai rezerv cateva zile pentru comenzi, insa si astea sunt reduse la minim, mi-am promis vacanta adevarata de sarbatorile astea.

Daca totusi aveti clasica problema cu fonduri insuficiente :)), puteti participa la concursul de pe AC.

Ideea Anielei e super simpatica, trebuie sa faceti o paturica din hartie [taiat, lipit sau... altfel :)], si fix de ziua mea alegem un castigator. Sunt multe idei simpatice, le gasiti pe toate pe forumul AC, aici.

Bem o cola impreuna?

Mai sunt fix 10 zile pana la ziua mea. 29 din nou. Si pana la aniversarea blogului, face si el 3 anisori. Deh, suntem nascuti in aceeasi zi :).
Asa ca ma gandeam sa va invit in avans la o Cola.

Ma gandisem sa va ofer sugestii de cadouri :))), draga de mine, numai cu gandul la voi, sa nu va osteniti :)))). Dar am zis ca hai, lasa, va iert anul asta. Cadouri numai cand m-oi hotari sa trec la 30 :))

Ce, cum? Nu beti Cola? Hai, ma, stiu ca nu e buna, dar uite, la asa ocazie speciala? Ok, atunci facem altfel. In loc de cola aia pe care mi-ati fi adus-o la intalnire, sau ceaiul, briosele, mierea si toate bunatatile cu care m-ati surprins data trecuta, nu dati un SMS? Si in loc sa mi-l dati mie, i-l dati lui Bibi? Nu de alta, dar sansa lui cu SMS-urile se termina un pic inainte de ziua mea, adica tine fix saptamana asta.

 

Deci, bem o cola sau dam un SMS? :)

Fete, filme, flori...

De cand am primit comentariul Elizei in care se intreba cum am fost eu inainte de d, mi-am dat seama ca pe blogul meu eu nu prea vorbesc de ... mine. Si cum niste oameni tare frumosi [intr-o ordine complet aleatoare Moni, Adra, Razvan, Raluca, Raluca, Stefan] au tot povestit, tot frumos, despre filme, mi s-a facut si mie pofta.

Nu sunt mare consumatoare de filme, din contra. Si exclud voit cei cativa ani de liceu la cinema Lumina, pe vremea lui Con Air, pentru ca nu filmele in sine erau cele care contau. [nu, nu ne giuguleam prin sala :)), era plictisul dupa Snack, inside joke, doamne ce ma lungesc, sarim peste :)))]


In fine, inapoi la filme. Care mi-au placut.

Daca e sa o incep cu inceputul, cu filme violente intr-un fel sau altul, as pune pe lista unul din putinele filme dure pe care le-am vazut in viata mea de neiubitor de filme :D. Care mi-a placut mult, mult de tot, l-am vazut de cel putin 3 ori, dar pe care nu cred ca l-as mai putea revedea acum.
Daca puteti sa treceti peste scene de violenta sexuala destul de foarte explicite [una din actritele principale e vedeta de filme x], sau daca ati vazut filme dure si nu va fac pe voi :)), eu va recomand Baise-moi.

Din oarescum acelasi registru, a fost un film care, pe langa scenele de groaza [caci asa ii era felul], m-a impresionat si inspirat mult la capitolul potriviri. Cum in fiecare scena, imprimeul de pe cearceaf se asorteaza perfect cu camasa de noapte si se completeaza genial cu backgroundul parchetului si cu interiorul dulapului. De exemplu :D. Sunt sigura ca e 'a feature' a multor filme asiatice, cum eu una n-am vazut multe, asta mi-a ramas in minte. Si daca n-ar avea bucatile horror de care cu siguranta nu mai am chef acum, l-as revedea cu placere. A tale of two sisters

Tot cu final neasteptat, insa departe de horror, am vazut acum putin timp, pe tvr2, un film care m-a rascolit un pic. Mai mult. Din cu totul alte puncte de vedere, si numai pentru ca momentul la care l-am vazut a fost unul perfect pentru mine. S-a asezat fix unde trebuia, insa nu garantez ca, pentru altcineva, filmul va face aceleasi minuni. Din contra, vazut in alt context, sunt sigura ca e un film mediocru. Dar, hei, vorbim despre mine, da? Si despre Broken.

Dupa cum ziceam l ainceput, nu-s mare consumatoare de filme. Vedeti voi, consumatorii pot avea pretentii. Eu n-am :). Stiu cand un film vrea sa ma duca undeva, insa nu ma deranjeaza intotdeauna. Nu ma astept mereu la surprize, la final de Al saselea simt, la decoruri exceptionale, muzica beton, scenariu lesinator. Unele sunt doar filme, not that there's anything wrong with it. 
Ei bine, un film despre care stiu din primele minute ca trebuie sa ma faca sa plang, si il las sa ma faca, si plang ca-n filmele americane cu inghetata-n brate, si plang de lesin desi stiu ca nu se poate, si pe care am in plan sa il revad maine, e P.S. I love you.

si ce-o sa mai plang :)

Pauza publicitara :). Special pentru Kiddy Shop

Stiu ca azi era zi de tutorial dar, dupa cum anuntam pe Facebook, zilele astea sunt prinsa cu o suta de proiecte, in acelasi timp, normal, si nu mai am timp pentru nimic.
Daca vreti musai un tutorial simpatic, si legat de Craciun ca, nah, se apropie, aruncati un ochi pe How about Orange. Am omis sa cer voie pt poza asa ca trebuie sa ma credeti pe cuvant si sa aruncati un ochi. Astept :)


Asa, revenind la Kiddy. Ocazie cu care am sa raspund si la intrebare destul de des primita in ultimul timp, ce legatura am eu cu Boba :). Pe scurt, nici una.
Pe lung, Raluca imi e teribil de draga. Mi-a fost asa cu mult inainte de a avea magazinul, de cand a povestit despre mijloacele de purtare, desi nu-i placuse deloc slingul cu inele, cel cu care eu sunt asociata cel mai des :). Mi s-a parut ca a facut un review asa fain si obiectiv si subiectiv-asumat in acelasi timp :), incat a intrat rapid pe lista mea de persoane tare dragi.

Asa ca, atunci cand si-a deschis magazinul si mi-a spus ca ar vrea produse de la mine, am spus da fara sa clipesc. Nici n-aveam de ce. Sa clipesc, adica :)).
Iar atunci cand a adus Boba, va spun sincer ca m-am bucurat. Pentru ca e bine ca lumea sa stie ca exista n feluri de SSC-uri [soft structured carrier: Beco, Boba, Ergo, Kinderpack, Manduca, O&A, Oh Snap, etc. ], fiecare cu avantajele si dezavantajele lui. De asta le-ati si vazut/ incercat/ pipait la Targul Mami. E clar acum? :))

Revenind, iar :)). Mie una mi-au placut culorile de la o Boba atat de mult, [daca ati fost la targ ati vazut-o chiar langa paturici, ziceai ca-s surori :)) ] incat imediat am vizualizat niste protectii de bretele perfecte pentru ea. Gand la gand cu bucurie, Raluca voia protectii asa ca... am facut cateva special pentru Bobe.

Eu am gandit pentru fiecare Boba 3G adusa de KiddyShop, cate un set de protectii pentru bretele. Bineinteles, ele se pot folosi si la alt sistem de purtare pe doi umeri, MeiTai sau alt SSC, insa asa au fost gandite, impreuna cu Bobele :). Si vedeti toate pozele lor aici.

Bineinteles, daca vreti protectii care sa se asorteze cu un MeiTai de-al meu, e suficient sa spuneti si facem ceva demential impreuna.

Si, daca tot sunteti in vizita la Kiddy, trebuie sa vedeti niste body-uri dementiale. Bon, acum fug sa pregatesc pauza mea publicitara :)))

Trezeste in mine altfel de amintiri. Din alea simtite.

Imi spune ca am lasat un punct negru pe cartoful proaspat curatat. Si imi amintesc frustrarea pe care mi-o dadea indiferenta mamei, cum putea sa nesocoteasca acel infernal punct negru, stricat, de pe viitorul cartof prajit.

Imi aminteste de toate discutiile de cand invatasem sa ragai. Sa nu te ineci, nu mai fa asa, e urat, cand eu ma simteam atat de bine ca am invatat sa controlez o chestie asa ciudata. Deci ragaie. Mult.

Imi amintesc cand i-am tras scaunul mamei. Cel pe care trebuia sa se aseze. Pentru ca lucra super stresata si tot imi spunea ca termina imediat. Si m-am gandit ca e o gluma buna, ar relaxa-o. N-a fost. Dar toate 'obrazniciunile' lui sunt. Merita sa fie.

Imi amintesc multe. Poate ar trebui sa le scriu. Dar nu acum. Astazi sarbatorim.
5 ani de amintiri noi. Care rascolesc frumos. Si care scot la lumina doi copii frumosi.
Unul mai frumos ca altul, totusi :). Un inger de copil.

In continuare pletos. Si iar imi amintesc, de data asta frustrarea acelui 1 cm de par care invariabil era taiat atunci cand mergeam in vizita la bunica. De fiecare data. Si care-mi rascolea de neputinta mama, cum rar am vazut. 

Si totusi, sarbatorim, da? :) Va invit la o joaca cu lego, in cinstea evenimentului :)

Cel mai tare experiment, pentru copii si nu numai

Pe scurt, lichid non newtonian. Adica arata ca un lichid, asa cum le stim, dar se comporta cand ca un lichid, cand ca un solid. E super ciudat pentru un adult, iti vine sa tot incerci, ca parca nu se poate :)), la fel si pentru un copil. Radeau baietii mei in bucatarie si habar n-aveam eu de ce :D.

Se amesteca o masura de apa cu doua masuri de amidon de porumb. Noi l-am luat de la Kaufland, am mai luat demult de la Carrefour, sigur tre' sa fie in orice supermarket. Undeva pe langa budinci.

Lasat singur, se comporta ca un lichid, adica , scuzati, curge.

Insa in momentul in care ii aplici o forta, sa zicem ca vrei sa-l mesteci, sau il strangi in palme, se comporta ca un solid. Adica poti sa faci bulgari/ cocoloase din el. E absolut demential, trebuie sa-l incercati!

 [solid]

[lichid]

Pozele sunt varza :D, le-am facut super rapid si cu aparatul nesetat, promit ca updatez cu poze la urmatoarea distractie.

Cum sa faci [sau de unde sa cumperi :)] mini gentute

Na ca n-am stiut cum sa le zic. Port-fard e o varianta, la fel si portofel, dar tot eglezescul pouch il prinde mai bine. Buzunaras?

In fine, e vorba de ceva de genul:

Eu mi-am facut pentru targ, pentru ca stiu cat de varza sunt cu tinutul telefonului/banilor/cardurilor atunci cand nu am buzunare. Si cum 'tinutele' pentru cele 3 zile de targ includeau pantaloni fara buzunare sau cu unele din care cade orice, oricand, mi-am facut repede doua. Si cand am venit acasa, am mai facut 10. Pentru ca-mi plac de mor. Si, pentru ca am primit numai priviri fixate pe ale mele :)), daca va plac mult dar nu va tine masina de cusut [aka indemanarea :)], o sa gasiti cateva pe breslo. Daca aveti chef sa faceti si voi, mai jos e tutorialul.


Pasul 0 - Ce va trebuie:
1 fermoar
max 1/4 m material exterior, grosime medie
max 1/4 m material interior, subtire sau mediu
optional, un pic de bentita, gata cumparata sau facuta de voi, pentru a putea purta ... buzunarasul? pe mana.
foarfeca, ata, etc.

Pasul 1 - Croit
luati fermoarul si taiati o bucatica de material de lungimea fermoarului.

eu am vrut musai cu materialul asta demential, insa din cauza pretului lesinator :)), am fost super atenta la incadrare. deci latimea mi-a fost data de desen, cam 13 cm.

taiati inca o bucata din materialul pentru fata si 2 identice pentru dos, in total 4 bucatele de aceleasi dimensiuni.

Pasul 2 - Fermoar
Sunt zeci [sute?] de variante de a prinde fermoarul. Eu o prefer pe asta,dar voi puteti sa-l prindeti in orice alta varianta.
Daca aveti un piciorus special pentru fermoare, ar fi un moment bun sa il folositi. Asa arata al meu.

Calcati toate cele 4 bucatele si intoarceti cca 1 cm in partea superioara.

Faceti un sandwich cu material ext [fata in sus], fermoar, material int [fata in jos], si coaseti fermoarul. Daca sunteti incepatoare, un insailat inainte nu strica. Deloc :)

Verificati la fiecare 2-3 cm sa nu vi se deplaseze materialele.

Dupa ce ati cusut fermoarul pe ambele laturi, o sa aveti asa ceva pe fata:

si asa pe dos

Pasul 3 - Inchis
Intoarceti materialele astfel incat sa aveti exteriorul - fata la fata, interiorul - la fel. Materialul o sa stea un pic umflat la mijloc, nu-i problema, nu calcati.

Va trebui sa coaseti perimetral, lasand o gaura pentru intors undeva pe materialul interior.

Inainte de a prinde in bolduri [daca e nevoie, eu am sarit pasul asta], aveti grija ca fermoarul sa fie deschis. Nu vreti sa injurati doua zile :)
Marginile fermoarului se duc inspre materialul de interior

Daca vreti sa bagati si bentita, acum e momentul :). Eu am ales sa o fac circulara, sa o pot pune pe mana. Am facut un zig-zag baban la capat, si am introdus-o cand inchideam toata nebunia.

Pasul 4 - Finisaje
Prin gaura ramasa in materialul interior, am intors toata nebunia. De doua ori. Nu ma intrebati, o sa vedeti voi atunci.

Dupa ce am intors, am inchis si gaura din interior, cu un tighel in varf. Se poate si de mana, invizibil, eu am ales la masina pentru ca rezista mai bine.

Si gata. Step back and admire, cum ar zice americanu' :)

Daca aveti nelamuriri, va astept :). Daca nu, si nici nu va ganditi sa faceti, am facut eu multe :D

Acum trebuie doar sa ma hotarasc ce ma lasa inima sa dau. Oare am ce face cu 12 buzunarele din astea? :D Ups, 14, ca mai am doua de targ :))




P.S. Calutii mei au iesit de 11 x 18 cm. Am facut de la 9 x 14 pana la 12 x 22 si toate arata super. Asta ca am primit plangeri despre nementionarea dimensiunilor :D

Paturici noi pe breslo

Iar fac o mie de lucruri deodata si nu sunt in stare sa mai scriu despre nimic.
Insa m-am mobilizat si am pus paturici noi pe breslo. Nu-s singurele, mai am cel putin doua [zic cel putin pentru ca de astea imi amintesc acum :)], incerc si cu ele.

Pana una alta, ma duc sa mai mesteresc la surprize. Sau sa ma culc, vedem :)

Povesti de la targ

Care targ? As fi tentata sa zic targul mami, da' nu pot :). Pentru ca nu a avut mai nimic de targ, ci a fost o serie de serie de intalniri cu oameni unul mai frumos ca altul.

De cand am plecat din Bucuresti, recunosc, m-am simtit mai izolata, mai departe, ceea ce, pana la urma, nu e complet neadevarat. Dar toate intalnirile de la 'targ' m-au facut sa ma simt iar parte din ceva minunat.

Am cerut (pe FB) ceai, dar am primit muult mai mult. Vizite luuungi si calde de la oameni frumosi.

Plus paine de casa calda, perfecta, briose delicioase cu fainuri integrale, ciocolatele de casa cu muulte goji si cocos, absolut perfecte, miere de pin, covrigi si pateuri calde, salata dementiala cu sfecla, morcov si castraveti murati [nu va dati seama ce bunatate], painici integrale, ceai fierbinte si bun, cafea buna buna, bombonele rafaelo [da, bine, nu-s din aceeasi poveste :)), da' tot au fost bune rau :)], vata de zahar si placita intinsa de Turnu si sigur nu-mi amintesc tot in momentul asta.

Plus multe povesti, discutii, rasete pana la refuz :) si multa multa multa buna dispozitie. Normal, cu refulari de mama (a)normala pe langa :))), dar tot cu multa multa multa buna dispozitie.

Oi parea eu siropoasa acum, da' sa ma fi vazut in real life, cu lacrimile-n barba, la sfarsitul primele zilei :)). Va multumesc din suflet, au fost 3 zile extraordinare!







Si ca si cum asta n-ar fi fost suficient sa compenseze cu neajunsurile targului propriu-zis [si a fost, ba a dat cu mult plus per total], am avut norocul sa stau intre doi expozanti dementiali:

• Nicol, de la Lilu Tesa, cu cele mai bune dulceturi pe care le-am incercat de foarte mult timp. [ in dimineata asta cu greu am oprit ceva dulceata de caise cu samburi, sa ne bucuram si maine :D] si 
• echipa de la Minirock.ro. Cu care am decis [am decis adica eu :)))))] ca e musai sa punem de o colaborare. Va zic mai multe cand e totul gata, dar e pe vine :))

Acestea fiind zise, a fost un targ de nota 200, din punct de vedere al oamenilor: de la prieteni dragi, la mamici pe care le cunosc dupa nume, la mamici pe care nu le-as fi recunoscut, la cei pe care i-am cunoscut acolo [inclusiv tomybaby.ro], pana la organizatori si bude :D. Din celelalte puncte de vedere, zic ca n-are rost sa stric frumusete de post :).

Am uitat complet [rusine, rusine, rusine] sa zic de Bibi. Deci dupa ce ca am vazut oameni frumosi care au venit pentru mine, am vazut si mai multi oameni si mai frumosi care au venit special pentru Bibi. Care au stat la standul oferit pentru el de organizatori, care si-au lasat copiii proprii acasa pentru a vinde sau a cumpara pentru Bibi. [sa ma intreb cum a reusit Bogdana (cu 3-t.r.e.i.) copii sa vina si sa stea doua zile? sau zoozie, cu ditamai burtica si cu Ada? sau, ca o si uitasem, Eugenia in convalescenta si cu doi acasa? Jos palaria, doamnelor! ]
Si tot din ciclul Bibi, trebuie sa-i multumesc Loredanei pentru un sapun absolut demential, care deja a umplut cu mirosul lui nu doar baia, ci toata casa. Eu am zis ca e pentru desfundat nasul, pentru ca miroase numai a menta si eucalipt, d zice ca e pentru desfundat mucii :)))))

P.S. Fumatul e rau rau rau, nu discutam asta. Dar a vedea o scufita rosie, o belle, sau un peter pan la pauza de tigara - nepretuit :)))))))

De ce sa veniti in week-end la Targ la Dalles

Dupa cum am mai zis, intrarea e libera. Nu stiu voi cat va bucurati, dar cand vedeam ca pe masura ce criza crestea, la Bx cresteau si preturile standurilor si cele ale biletelor... ma lua cu calduri :)))

Bun, trebui sa veniti daca vreti sa vedeti noile huse mov. Nu-s ca-n bancul cu putin mov :)), sunt un mov inchis si super fain. Prietenos si cu tatii. Si cu poze naspa, ca numai de ele nu am avut timp. Deci trebuie sa veniti sa le vedeti live :)

[nu am mai primit de mult timp atat de mult feedback fain 

pentru un produs. probabil de pe vremea primelor 

slinguri :)). e pacat sa nu le incercati daca tot se poate.]

Mai trebuie sa veniti sa vedeti paturicile pentru wrap. Unele din polar, micute si dragute, perfecte pentru un wrap elastic. Daca n-ati inteles din prima nu va chinuiti sa cititi inca o data, va explic eu.


O mamica tare draga mie, ce foloseste de zor un wrap elastic, a venit cu o idee super [multumesc, Alexandra :)] : sub ultimul strat de material pune o paturica de bebe, sa-i tina de cald si sa nu se trezeasca atunci cand intra in casa. Adica da stratul de wrap in jos, scoate paturica, ridica wrapul si gata. Problema era ca toate paturicile ei erau prea mari. Asa ca am masurat de cateva zeci de ori, gasit dimensiunea perfecta, trimis la Alexandra pentru confirmare :), confirmat.
De acum incolo, iarna, toate wrapurile elastice vin cu o paturica - mica mica, din polar - la pachet. Mica dar utila. Si pe degeaba :)

[pt comenzile de pe site, abia de marti]

Daca aveti un wrap elastic cumparat de la mine, treceti pe la targ inarmate cu numarul facturii si eu promit o paturica gratis. Sper sa nu tăbărâţi pe mine, ca nu vin cu sute :D.


Evident, trebuie sa treceti si pentru paturicile patchwork, absolut dementiale. Nu, nu mi-au murit laudatorii :)), dar chiar asa sunt. Mi-as opri cel putin jumate din ele numai pentru mine. Nu pentru copil, sa ne fie clar. Ale mele si numai ale mele. Mu-ha-ha :))

Cum, nu e suficient sa iesiti din casa? Pai hai sa va mai zic.

Daca stiti o prietena care ar vrea sa incerce ceva de purtat copilul, o invitati frumos la o iesire prin oras, in centru ;). Poate sa incerce orice-i doreste inimioara: wrap, sling, MT/WT, SSC.
Da, da, SSC :). Pentru ca Raluca mi-e draga de mor, si pentru ca mie una mi-a placut foarte mult, puteti proba si Boba. Daca ati ratat intalnirea de IBWW, acum e momentul. Sau daca prietena de care vorbeam mai sus nu e asa incantata de 'carpe'. 2G, 3G, ne spargem in figuri :)))

Mai vreti? Nesatulelor :))))))). Bine, mai am inca una.
Sambata, intre 10 si 18, o sa gasiti la stand si produsele Alexandrei, cunoscute sub numele de delicii pentru piele. Avand in vedere ca eu una nu mai am ce copil sa port, asta e cea mai mare primejdie :D. Daca am fost atat de rapid cucerita de Insula Pustie, ma gandesc cu groaza ca o sa stau langa Rasarit in Tahiti. Sau ciocolata de casa. Sau ca am mainile varza de la lucrat cam 24/24 in ultima saptamana si-mi trebuie un balsam. Sau unul de buze. Sau un galbenel pentru de toate. Ah, si un zona T ca mi se termina. Sau poate parfumul de stele? V-am zis: Ispita! Groaznic! :))) Bineinteles ca vor fi o gramada de mostre, cat sa innebunesc de tot.

Serios acum, nu se poate sa nu treceti. Daca nici una din cele de sus nu v-a convins [si clar sunteti defecte :)))))], treceti macar sa ma salutati si sa aduceti un ceai cald, ceva :)))

Programul, ciudatel, e asa:
Vineri: 12.00 - 20.00
Sambata: 10.00 - 20.00 [de la 10 la 18 gasiti si deliciile]
Duminica: 10.00 - 18.00
La parter, a doua sala.

Eu va astept!

P.S. Avem si pernute :)

Ne vedem in week-end la Sala Dalles?

La sfarsitul saptamanii viitoare, vineri, sambata si duminica, pe 18, 19 si 20 noiembrie, voi fi la Sala Dalles, la Targul Mami.

Intamplarea a facut ca in acel weekend sa fie oricum programata o iesire la Bucuresti, si cum nu am mai fost la un targ de multicel, plus ca prea multi mi-au zis ca ar vrea sa vada paturici live, iaca :).

Retinerile vizavi de revista Mami au fost multe, insa, intr-un final, am decis sa merg. Poate o sa am timp sa povestesc mai mult despre cum am ajuns la concluzia asta, insa pana una alta sunt prinsa cu multe altele, asa ca povestea trebuie sa mai astepte. La fel si tutorialul de luni, promit ca revin cu unul dublu :D, sau triplu, pentru ca, cel mai probabil, nici lunea viitoare nu o sa ma dezmeticesc :). Si, la fel de probabil, saptamana asta nu mai ajung pe blog.

Partea cea mai buna, pe langa locatia super centrala si faptul ca ajungeti foarte usor cu muuuulte mijloace de transport, e ca intrarea e libera. Asa ca daca vreti sa treceti sa probati ceva, sa pipaiti o paturica, sau doar sa ne vedem, nu mai trebuie sa tin cu dintii de invitatii :D, puteti trece oricand [si de cate ori vreti :))] in week-end-ul cu pricina.

O sa gasiti:

• slinguri fixe
• slinguri reglabile
• mei tai-uri
• wrap tai-uri
• wrapuri elastice
• wrapuri tesute
• protectiile de iarna
• paturici si pernute

Deci, ne vedem? :)

Multe paturici noi

Momentan in faza de tras in poza, dar cand le pun pe breslo va fi o avalansa :)

007 - Cum sa faci alta caciulita simpatica si manusi

Cum raman cu o groaza de resturi de polar de la huse, imi tot vin idei de ce sa fac cu ele.

La Atelierul de duminica am vorbit cu fetele de o caciulita super simpla si simpatica, asa ca, dupa ce am ajuns acasa, am si facut-o.

Cu materialul pus in doua, fata la fata, taiati o bucatica de cca 25 x 25 cm. Eu i-am pus doua urechiuse, dupa cum vedeti eram intr-o super viteza si nici macar n-a iesit simetrica.

Important e sa va faceti curaj, altfel nu va aratam un rateu :D. Cusut pe toate laturile, mai putin pe cea pe unde intra capul :), si crestat un pic materialul langa urechiuse, sa se aranjeze mai bine.

Ideal ar fi sa folositi un material elastic pe cel putin o latura [stanga-dreapta in poza de mai sus]. Merge perfect un pulover mai vechi sau orice tricot. Polarul e un tricot un pic flausat, l-am pus cu partea elastica in jurul capului, asa ca am o caciulita care merge bine si pe Greuţu, si pe d, si pe alex. M-am scos :))

Si fiindca saptamana trecuta am tras chiulul cu cutterul meserias, va mai povestesc de ceva super simplu de facut. Manusi fara degete.

Mega simplu! Polar fata la fata, doua dreptunghiuri si o gaura :)
Eu mi-am masurat mainile [asa, super basic :),  infasurand polarul peste el, facut semn cu degetul si taiat].
Latura cea mai elastica trebuie sa fie cea care va inconjoara mana, nu lungimea. In poza de mai jos, materialul e mai elastic pe directia sus-jos.

Mi-au iesit doua dreptunghiuri de cca 25 x 35 cm. Am pus mana pe polar, cu degetele in afara, sa vad cam pe unde vine gaura pentru degetul mare. N-am poza cu mana ca n-am reusit in pozitia aia :)), oricum ideal e sa faceti dupa mainile voastre :).

Important e sa faceti gaura mai mica la inceput, si sa o mariti dupa ce totul e gata.
Ei, acum simplu inchideti tuburile pe latura lunga.

La a doua pereche, cea din poze, am incercat doua cusaturi decorative pe marginea de sus, nu pot sa zic ca a iesit mare branza, decorativul pe tricot nu e cea mai stralucita idee. Dar cusut de mana cu o ata groasa, de broderie, ar putea sa iasa chiar fain.

Daca vreti super finisaje, puteti sa faceti tiv [atentie, insa, ca, atunci cand lucrati cu material elastic, orice cusatura il intinde. Puteti ingusta un pic tubul la capatul dinspre degete, in caz ca vreti musai tiv, cat sa nu se labarteze prea tare.

Si gata, in 5 minute aveti si manusi super cool :). 

[asta e prima pereche, cea la care am facut gaurile pt degetul mare un pic mai mari. cum spuneam mai sus, mai bine incepeti cu mic si mariti decat invers.]

Spor ! Daca aveti intrebari, sunt aici :)