Ma uit in jur si, absolut peste tot, sunt inconjurata de tehnici mai subtile sau mai evidente si penibile de marketing. Lupt in fiecare zi cu mine pentru a nu ma lasa dusa de valul consumerismului. Si ii vad pe multi in jurul meu plutind.
De la tigaia minune care o face pe Mirabela Dauer mai iubita, la laptele praf care a fost creat de specialistii ce au studiat laptele matern si l-au imbogatit cu adaos de ingrediente minune.
De la produsele Nestle, pardon, L'oreal, de care 9 din 10 femei sunt multumite, in conditiile in care a fost testat, cu steluta mica, [pe un esantion reprezentativ =))] de 11 femei, la ele acasa, pana la vopseaua de par cu ulei de argan bio, ala care poate fi gasit printre ultimele ingrediente si numai in amaratul de balsam de dupa.
De la produsele pentru copii fara conservanti si coloranti artificiali, pline de sare si zahar, ca doar astea-s naturale, pana la fara arome identic naturale, care, pana la urma, nici nu mai vrei sa stii ce inseamna.
- Reclamele la TV reprezinta cel mai pasnic si corect marketing. Ma rog, pentru cei cu cap. Stii ca e reclama, daca ai putin cap iti dai seama ca e, in cel mai bun caz, jumatate de adevar. Asta in cazul in care nu vorbim de reclamele de pe posturile pentru copii. Care prin insasi existenta lor sunt josnice pana-n maduva oaselor. [Puteti sa cititi un pic in engleza pe tema asta, aici]
- Apoi urmeaza cele din presa scrisa [si aici includ si on-line-ul]. Articolele scrise chiar de producatori insa fara steluta mica si nesuferita din povestea de mai sus. Sau articole scrise in schimbul banilor sau al produselor. De care [schimb], de cele mai multe ori, cititorul nu are habar.[exemplu]
- Apoi, micile lucruri gratis. Raman uimita de cat de multi oameni chiar isi imagineaza ca au primit ceva gratis. Oameni buni, daca e pe degeaba, e ori ceva ce ai platit deja, ori e ceva pe care urmeaza sa il platesti, ori e ceva pe care il vor plati/ l-au platit altii pentru tine. Nu exista alta varianta! [mai pe larg]
Iar reclama asta, mincinoasa sau doar manipulativa, are, pentru fiecare din categoriile de mai sus, incredibil de multe fete.
Si in calitate de consumator, si in cea de vanzator, incerc sa dorm bine. Si atunci cand ma trezesc, sa stau dreapta. Nu imi place sa ma zgarcesc, dar in nici un caz nu imi cade bine cand dorintele si nevoile nu sunt, de fapt, ale mele.
Urasc cand imi dau seama ca sunt prostita. Cu lucruri care nu imi trebuie, pe care, de fapt, nici nu mi le doresc. Cand ma las amagita de pretul foarte ridicat, semn al calitatii superioare, sau de pretul foarte mic, de oferta exceptionala, semn de must-have-now! Si cel mai tare urasc cand simt ca imi vine sa o iau pe acelasi drum, caci oamenii par drogati de ambele miraje.
Dar incerc, incerc sa merg mereu cu spatele drept. In ambele posturi, de consumator si de vanzator.
As indrazni sa va intreb, pe voi, cei credinciosi, caci plec de la premisa ca voi ati avea un motiv mai mult sau mai putin intemeiat sa sarbatoriti Craciunul: cumparati cadouri? Folositi momentul sa cumparati acum produsul acela scump pe care vi-l doreati demult? Sau va incanta mai mult reducerile? Primiti lucruri gratis?
Si, cel mai important, cate din cele pe care le veti cumpara va trebuie, sau va vor face cu adevarat sa va simtiti bine?
P.S. In spatele campaniilor de marketing si in spatele firmelor, sunt, evident, oameni. Cam ce fel de oameni? Pai unul din ei este Peter Brabeck, CEO la Nestle.
Filmul e in germana, cu subtitrare in engleza. Merita sa il vedeti!
Apa este, normal, cea mai important materie bruta pe care o avem acum in lume [...] sunt doua opinii diferite pe acesta tema: una pe care eu o consider extrema, este cea a ONG-urilor, care declara sus si tare ca apa e un drept comun. Aceasta e o solutie extrema. Celalalt punct de vedere este ca apa e un bun de consum alimentar si ca orice alt bun din industria alimentara ar trebui sa aiba o valoare de piata.
