luni, 31 ianuarie 2011

Cum sa (nu) faci afaceri cu wrapuri elastice

Cândva saptămâna asta vor fi gata primele wrapuri elastice.

Partea mai putin buna e ca prima tura va fi numai cu wrapuri bleu.

Partea foarte buna e ca primele 20 de wrapuri elastice vândute vor costa ... ta-na-na-nam ... 70 de lei. Cu tot cu adusul pana la usa :)


Si ca sa nu lesinati de la prea mult bleu, o parte din ele vor avea marginea roz.

Rămâne? :)

sâmbătă, 29 ianuarie 2011

Prima intalnire La Leche League Bucuresti


Dupa o munca titanica de aproape 2 ani, Rox ne propune prima intalnire La Leche League Romania in Bucuresti.


Eu merg. Ne vedem acolo? :)

Prima întâlnire La Leche League Bucureşti va avea loc la sediul Pronatalita, prin amabilitatea Ramonei Roşu, duminică 30 ianuarie 2011, între orele 11 şi 13.

Asociaţia pentru Naştere Naturală şi Alăptare va fi alături de noi.

Înscrieri şi amănunte la numărul de telefon 0722509939 sau la adresa de e-maillaptematern@yahoo.com.

vineri, 28 ianuarie 2011

Bliss

Inca una si ma duc.
Sa ma apuc de cele doua paturici care ma asteapta de o saptamana.

Dar asta e atat de finuta incat nu pot sa nu ma laud imediat :)

bliss_01

Deci nu va puteti da seama cat e de finuta din poze. O pun si pe Breslo candva azi.

bliss_02

P.S. Pregatesc o surpriza cu wrapurile elastice ;)

miercuri, 26 ianuarie 2011

Flacaruie mama

Flamo_mom_02

Nu stiu daca ii mai stiti pe Flacaruie tatal si pe Flacaruie cel mic, amandoi au plecat spre case mai bune :)), acum a aparut si Flacaruie mama.

Flamo_mom_01


Aveam cu totul alte chestii de care trebuia sa ma apuc dar nu am reusit deloc sa ma mobilizez. Si cand am reusit, n-a mai venit inspiratia. Ma rog, inspiratia pentru ce trebuia sa fac.


Flamo_mom_03

Nu stiu exact care-i treaba cu combinatia asta, de ce imi place atat de mult si imi face asa bine s-o vad in paturici. Eu una nu prea port nici rosu, nici galben, nici portocaliu, deci cel putin teoretic ar trebui sa nu-mi fie prea usor sa lucrez cu aceste culori. Si totusi. Imi place de mooor.


Flamo_mom_04

Are aproximativ 80 x 120 si am listat-o in magazinul de pe Breslo.

Si cum d nu a mai manifestat nici un fel de interes pentru paturica Zoo, am pus-o si pe ea pe Breslo.


zoo_fata

marți, 25 ianuarie 2011

Wrapuri elastice

Ei bine, dupa luni de pauză, un post despre chestii de purtat. Va vine sa credeti? Nici mie :))
__________________________________________



Cu wrapurile elastice eu am o poveste lunga. Cu pro si contre :). Si cu un final neasteptat :). Dar sa o luam de la inceput.



Cand d avea vreo 4 luni si aproape 10 kg (da, da, n-am gresit, alaptat exclusiv si rotund ca o biluta :P ) am gasit pe DC un subiect despre wrapuri elastice. Imediat mi-am facut si eu unul si ... hmm... nu. Pe vremea aia nu stiam dar d era mult prea greu pentru wrapul pe care mi-l facusem eu. In plus, infasuratul lui si faptul ca nu aveam idee ca trebuie sa te infasori inainte, si asta bine de tot, si sa pui copilul abia dupa, au dus la un mare esec. Adica am renuntat la orice tentativa de a-l purta altfel decat in brate.

As minti sa spun ca nu-mi pare rau ca nu am incercat mai mult. Si as minti sa spun ca nu ma doare sufletul ca nu am cautat mai mult si nu am aflat de slinguri. Nu pentru ca slingurile sunt automat cele mai tari, ci pentru ca mie mi se potrivesc mult mai bine.


Eh, timpul a trecut, am descoperit slingurile intr-un final (nu, nu le-am inventat eu, doar le-am descoperit :) ), cele doua slinguri au devenit o afacere (da, suna rau, afacere, dar de fapt nu e. rau nu afacere :)) ), lucrurile au crescut iar eu m-am lasat cumva prinsa in valtoarea evenimentelor.


Ideea de la care am plecat, insa, atunci cand am inceput cu slingurile, a fost ca eu una am fost prea intimidata de ceea ce insemna wrap. Si ca nu am fost singura. Ca nu exista acea o singura esarfa care sa faca pe oricine fericit si ca wrapul era, dupa mine, supraestimat.

Eh, cu timpul asta care a trecut si cu 'purtatoarele' devenind mult mai cunoscute, mi-am dat seama ca sunt parinti care doresc sa isi poarte copilul dar sunt intimidati si de sling si de wrap. Si atunci s-a nascut ideea wrapurilor elastice. Nu ele de fel, ca doar nu le-oi fi inventat eu :D, ci ele la mine in magazin.

Apoi a inceput saga cautarilor. In caz ca mai era cineva care nu stie, industria confectiilor la noi e moarta coapta. Daca la tesatorii mai exista cateva pe linia de plutire (sau falimentare dar care inca se mai zbat), la capitolul tricotaje metraj e rau. De tot. Numai factura mea de Vodafdone poate spune cam cate telefoane am dat in speranta unei fabrici romanesti. Nimic, nada, zero. Nici urma.


Asa ca a tebuit sa inghit pana la urma faptul ca nu pot face tot Made in Romania. Pana la urma nici viermi de matase nu prea avem :D si tot or sa fie disponibile din primavara si slingurile din matase naturala (hai ca asta cu viermii de matase nu e asa scarboasa ca aia cu pieile de miel pt copii :D).



Asa, long story short (de parca n-ati fi citit partea lunga pana acum :)) ), sper ca in vreo doua saptamani sa fie pe site si wrapurile elastice. Nu, nu sunt romanesti, dar am incercat sa compensez cu un oeko tex 100. Sper sa fie suficient de bun. Inca ma gandesc la culori, nu o sa pot sa am o paleta foarte diversificata din prima, asa ca daca ati rezistat pana acum poate va dati cu parerea la 1-2 culori. Si imi urati succes :D

duminică, 23 ianuarie 2011

Mergi cu RATBul?


Pentru ca nu e pentru cine se potriveste ci pentru cine se nimereste, saptamana asta a fost una extrem de solicitanta si de nefericita. Dar cum nu se cade sa povestesc despre asta pe blog, si nici nu ma simt in stare de mai mult, va las cu cateva poze cu MeiTai-uri.

O parte din ele au plecat deja, o alta parte pleaca maine spre copii noi :), altele raman aici, cautand pe cineva care foloseste mult autobuzul si nu se rusineaza cu asta :) Si pentru ca nu m-am putut abtine, am pus si pozele de data trecuta, arata prea bine impreuna.












Si mâţe




In plus, saptamana trecuta am avut ocazia sa testez altfel un mei-tai. Adica domnul d, la vreo 22-23 kg si venerabila varsta de 4 ani si o luna, a dorit in MeiTai. E drept ca a stat putin si abia am reusit sa-i fac o poza (nu se mai lasa pozat de multicel), iar MeiTai-ul nu e tocmai punctul forte al lui a, dar ceva-ceva a iesit :)




Hai ca m-am mai gandit. Nu e obligatoriu sa mergi cu RATBul ca sa ai un MT cu autobuze. Din contra, daca bebe n-a vazut autobuz pana acum, ar fi o modalitate ideala de a-l incerca :).




marți, 18 ianuarie 2011

Pisiceala maxima



Repede, repede, pana nu intru in vacanta :). Azi am bagat tare, mai am maine si dupa aia...pfiu ce veselie o sa fie :)

Asa, pisicile. Deci stau cu mâţele astea in casa de luni bune si nu ma indur sa fac nimic cu ele. Adica sa le tai. Dar gata, am rezolvat-o. Am pus deoparte ceva material pentru MeiTai-uri, restul a intrat la paturici.



5 paturici mici mici, perfecte de luat in masina, pana se incalzeste, sau de bagat in geanta si folosit ca salteluta de schimb. (Asta stiu ca mi-a fost extrem de utila pe cand era d mic, numai ca ma caram cu o porcarie primita odata cu caruciorul. Si era rece rece rece si mereu ma chinuiam sa o incalzesc inainte sa pun copilu' pe ea si sa dau scutecul jos.)



Ei bine, mâţele sunt extrem de prietenoase si rezistente, iar dosul e moale, moale, moale.
Nu ma mai lungesc, domn'soarele sunt deja in magazinul de pe Breslo, daca aveti ceva de comentat :D va astept :))

(Fug ca am in minte niste triunghiuri si tre' sa vad daca visez ceva la noapte sau nu. Si niste deptunghiuri, si ceva pe gri, si un pic de alb....)


P.S. Tocmai am terminat cea mai mare paturica pe care am facut-o vreodata, 120 x 170. Brrrr... A iesit super dar cred ca am dat lejer 2 kg jos numai la matlasat. Am mai zis brr o data? A iesit super super dar....brrr :))

duminică, 16 ianuarie 2011

De ce (o sa) scriu din ce in ce mai putin

Am multe lucruri pe care imi doresc sa le fac. Unele mai importante ca altele. Si dupa multe ganduri si multe dicutii, majoitatea eu cu mine :), am luat cateva decizii.

Mi-ar placea sa extind colectia de chestii de purtat. Am gasit furnizorii de materie prima, am gasit modalitatea cea mai buna de a le produce, am facut tiparele pentru tot. Dar cumva nu le mai simt. Sigur e din cauza ca nu il mai port pe d, ca noi am depasit cumva faza asta. Ma gandesc numai la the geanta, care e absolut perfecta. Insa nu e perfecta pentru mine. Si mi-e greu sa o vad, sa o fac, sa o promovez. Si ma gandesc la celelalte idei dementiale care, desi chiar sunt dementiale, sunt pentru o alta eu. Una care a fost. Si am mare nevoie sa traiesc in prezent.

Mi-ar placea sa pun instructiunile pe DVD-uri, sa schimb formatul si sa diversific colectia de slinguri cu altfel de materiale, evident ceva ce la noi nu se gaseste. Dar iar, ma simt tare departe. Si as minti sa spun ca pot face cu la fel de draga inima cand nu sunt acolo, cand nu simt.

Mi-as dori din suflet sa promovez mai mult alaptarea. Sa povestesc mult de tot despre Cod (ul de marketing privind comercializarea substituentilor de lapte matern). De ce e nevoie de el si , mai ales, ce putem face fiecare dintre noi pentru a ajuta. Dar d se intarca intr-un mod minunat, asa cum nici nu speram. Atat de normal, de firesc si de frumos incat nici unul din noi nu mai stie cand a supt ultima oara, daca aia a fost ultima data sau nu. Pur si simplu se intampla si amandoi suntem senini. Si iar mi-e greu sa vorbesc mult despre alaptat cand simt ca noi am trecut peste etapa asta din vietile noastre.

Mi-as dori sa povestesc despre descoperirile extaordinare legate de quilting. Si de cat de misto pot sa fie paturicile astea, de cat de multe lucruri se pot face cu el si de cat de iubite sunt de copii. Si de parinti :). Dar a le face imi ia atat de mult timp incat rar gasesc momentul sa povestesc. In plus, la noi nu prea se fac, cel putin nu cele moderne care imi plac mie mult, si nu cred ca mai am puterea sa o iau de la capat cu un blog in care vorbesc pentru foarte foarte putini.

Mi-as dori sa pot ajuta mai multe mame care doresc/ au inceput sa lucreze acasa. Sa le ajut cu experienta mea si sa le promovez cat de mult pot eu. Pentru ca sunt 100% sigura ca e cel mai bun lucru pe care il pot face pentru copiii lor. Dar asta iar cere timp. Care timp?


Mai mult decat toate cele de sus, mi-as dori alte doua lucruri. Imi doresc sa fiu mai prezenta pentru d. Sa traiesc mai intens alaturi de el. Sa simt legatura dintre noi mai bine. Sa fiu acolo pentru el cu adevarat. Sa il las sa ma invete ce inseamna sa traiesti, sa descoperi, sa te bucuri.

Si nu in ultimul rand, imi doresc sa fiu eu. Sa ma simt bine cu mine, sa rad, sa ma bucur, sa visez, sa zambesc, sa fiu fericita. Sa ma uit in oglinda si sa ma vad pe mine, nu pe Fionna a lu' Shrek. Sa imi faca placere sa ma imbrac sau sa ma prind cu coada ochiului in oglinda dezbracata. Acum sunt doar stresata, ocupata, cocosata de mailuri, facturi, colete si kilograme (multe, mult prea multe) in plus.


Asa ca, din nou, am nevoie sa ma reorganizez. Nu stiu cat si ce voi mai scrie pe blog. Cu siguranta voi mai pune paturici, pentru ca lucrez cu mult drag la ele, si tot cu siguranta voi mai pune din mei-tai-urile noi, daca apuc sa le fac poze. Pentru ca sunt mult, mult prea tari. Insa am nevoie sa scriu aici ca e posibil sa fiu (iar) neserioasa.

Saptamana viitoare, cel putin in a doua jumatate, voi fi singura cu d. Astept cu multa nerabdare zilele alea si imi doresc mult mult de tot sa reusesc sa ma detasez suficient astfel incat sa fie niste zile perfecte. Ca si multe altele care, sper eu, vor urma. Si sa dau, naibii, alea douaj' de kile jos. Am zis!


Desi nu ma omor (deloc :) ) cu pusul melodiilor pe blog, editez pentru o melodie pe care am ascultat-o cu multa placere in liceu si am redescoperit-o azi, la momentul potrivit.

sâmbătă, 15 ianuarie 2011

I love my job


paturici_ianuarie

Si o veste buna, de data asta, neasteptat :)), legata de purtatul copilului: am auzit ca la Ikea au o fata de masa din care se face un wrap excelent. Sper ca zilele astea sa ajung sa vad si, daca merge, vin si va povestesc :)

vineri, 14 ianuarie 2011

Vrea cineva vatelina?


Fiindca ultima oara am prins transportul gratuit, m-am umplut de vatelina :D. Multa, mult prea multa. Asa ca am una de dat. Pretul este exact ce am platit, adica produs, TVA si taxele vamale. Daca am calculat bine :))) Am listat-o deja pe Breslo, in caz ca e cineva interesat.

Daca aveti intrebari despre cum se lucreaza sau altceva, va stau la dispozitie :)

Edit: gata, cred ca i-am gasit casuta :)

joi, 13 ianuarie 2011

O poveste pe care fiecare mama trebuie sa o citeasca

E povestea Didinuskai. O mamica extraordinara! Trebuie sa o cititi! (click pe text)

Cip

Cirip :)

Cip_03

Cip_02

Cip_05

Nu am cuvinte sa va spun cam de moale poate sa fie. Si bunuta. Si frumusica. Si... Si cum rar se intampla sa fac o paturica si sa nu fiu convinsa ca e cea mai tare de pana acum, ei bine, Cipciripa asta mica e cea mai tare . Si e deja pe Breslo.

Singura problema e ca si nebunia de animalute e ... nebunie :). Si cum d n-a mai zis nimic, nu m-am hotarat daca sa ramana sau nu.


IMG_7665 (Large)

si spalata
Zoo_04 (Large)

No, altceva? Voi ce mai ziceti, ce mai faceti? Eu am schimbat fata blogului si am reusit sa pierd o gramada de bloguri din blogroll. Asa ca de aia nu stiu ce mai faceti :D.

marți, 11 ianuarie 2011

Ups

Mami, stii ce? Imi place paturica asta. Ar putea sa fie paturica mea de somn, nu crezi?


zoo_fata

zoo_dos


luni, 10 ianuarie 2011

Ana şi Maria


Adica cele doua domnişoare care m-au ţinut ocupate ieri. Sunt micuţe, finuţe şi cu siguranţa nu genul meu :))). Voiam de ceva timp sa lucrez o paturica [] care sa nu fie tocmai pe gusturile mele. De fapt nu stiu daca e vorba de gusturi, cred ca ţine mai mult de stil. Oricum, cele doua domnisoare m-au pus la incercare :)) Şi da, pâna la urma sunt mulţumita si de mine şi de ele


Nu m-am aventurat la dimensiuni prea mari, ambele au 75 x 75 cm, perfecte pentru un bebe mic. Lucrând la ele nu ma gândeam decât la ce cadou bun ar fi fost ele pentru fiicele şefei mele. (Da, a fost o vreme când aveam o şefă :) pfiu, ce bine e acum :))) ) Pentru că în afară de a da banii pe tâmpenii inutile şi/sau nasoale nu am reuşit să fac prea multe la vremea aceea.

Aşadar, sa revenim.
Domnişoara Ana
75 x 75 cm
Amy Butler - Love (si loooove bulinele)



Desi nu e deloc stilul meu, imi place de mor. Să nu ziceţi că nu v-am zis :)
Costa 100 lei, o gasiti pe Breslo.


Domnişoara Maria
tot micuţa şi finuţa, 75 x 75 cm
Tot Amy Butler - Love, dar pe altă paletă de culori.
Şi da, şi la asta iubesc bulinele (şi Kung Fu, as in Kung Fu Panda, dar asta e alta poveste :) )




Pe dos are o superbitate de material pe care il ţin bine de vre-un an. E genul ăla pe care il iubesc, nu il folosesc ci il ţin bine cel puţin câţiva ani până mă hotărăsc sa tai vreo bucăţica. Deci nu, nu e singurul, am o intreaga rezerva de din ăstea :))
E foarte foarte moale şi super maleabilă, extra de treabă, cum ar veni.
Tot 100 lei, tot pe Breslo.


Amândouă au la mijloc o vatelina foarte subţire de poliester. You won't belive it's poliester, după cum zice producatorul :)) Si chiar nu mi-a venit sa cred. Mie una imi place cel mai mult din ce am incercat pana acum (bumbac mediu, poliester mediu, poliester super gros, poliester subtire) pentru ca 1) e usor (bumbacul e ceva mai greu) 2) e super extra maleabil, 3) e subţire. Încă mai am de incercat amestecul (70-80bbc, 30-20 poli), bumbacul subtire si lana. Si după o sa mă hotărăsc definitiv. Sper :)


duminică, 9 ianuarie 2011

Cum m-am pus pe picioare


De azi am iar miros, dupa mai bine de o saptamana. E divin :). Si nu am cuvinte sa-i multumesc lui Amy pentru bombita :). Singurul lucru care, ma scuzati, m-a desfundat si, ma scuzati iar, mi-a eliberat sinusurile. Nu stiu daca sa mai continui si sa va ingretosez cu detalii, cred ca o sa sar totusi peste partea asta :))) Dar a functionat cum nici nu visam si de azi sunt pe picioare. I-ha!

Edit: Bombita asta e o pastiluta efervescenta pentru baie. Cea care m-a 'rezolvat' pe mine se cheama Peppermint ( o gasiti in magazinul lui Amy de pe Breslo) si are mult ulei esential de menta care desfunda sinusurile pana la mama lor si te lasa sa respiri din nou.

Daca aveti vreo raceala crunta, ca asta care m-a doborat pe mine o saptamana, neaparat incercati bombita. O baie fierbinte si o bombita de 4 lei au facut ce n-a reusit nici un Olinth (apropo, daca va indeamna vreo farmacista sa-l luati pe ala cu HA, care, chipurile, protejeaza mucoasa, puteti, va rog, sa-i tansmiteti ceva de dulce de la mine? ) , nurofen, tantum, ceai, bla bla...

Si ca sa vedeti ca deja functionez aproape de capacitatea normala va las cu cele doua paturici aproape gata, prestate de la bombita incoace. Cu detalii maine.

Ana-Maria

Multumesc din suflet, Amy!



P.S. Nu, nu, nu e pe ochi dulci, am platit-o si pe ea si pe cele 9 surori. Buna treaba, daca se poate sa ma laud un pic singura! :)

miercuri, 5 ianuarie 2011

Cu ultimele puteri

Am pus pe Breslo ultima paturica.

ana

Aveti acolo dimensiuni si pret. Daca vreti sa ma intrebati ceva, indazniti, dar nu stiu cand apuc sa raspund.

ana (2)

Nici de nume n-am fost in stare, acum ma scuzati iar, ma duc sa pazesc copilul suferind :(((

marți, 4 ianuarie 2011

Ma scuzati un pic ...

... ma duc sa bolesc.

Dupa un an infect, reusesc sa ma bucur de cel nou (in care imi pusesem multe sperante) bolind.

Daca ma sunati si pare ca vorbesc din fundul curtii e pentru ca nu am semnal in casa si nu ma pot deplasa pana la geam.

Daca behai stiti de ce.

Daca raspund la mailuri in reluare - tot d-aia.



Sa nu ziceti ca nu v-am zis.