Se afișează postările cu eticheta paturicile lui d. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta paturicile lui d. Afișați toate postările

joi, 13 ianuarie 2011

Cip

Cirip :)

Cip_03

Cip_02

Cip_05

Nu am cuvinte sa va spun cam de moale poate sa fie. Si bunuta. Si frumusica. Si... Si cum rar se intampla sa fac o paturica si sa nu fiu convinsa ca e cea mai tare de pana acum, ei bine, Cipciripa asta mica e cea mai tare . Si e deja pe Breslo.

Singura problema e ca si nebunia de animalute e ... nebunie :). Si cum d n-a mai zis nimic, nu m-am hotarat daca sa ramana sau nu.


IMG_7665 (Large)

si spalata
Zoo_04 (Large)

No, altceva? Voi ce mai ziceti, ce mai faceti? Eu am schimbat fata blogului si am reusit sa pierd o gramada de bloguri din blogroll. Asa ca de aia nu stiu ce mai faceti :D.

marți, 11 ianuarie 2011

Ups

Mami, stii ce? Imi place paturica asta. Ar putea sa fie paturica mea de somn, nu crezi?


zoo_fata

zoo_dos


luni, 8 noiembrie 2010

Tot raul e spre bine

Eh, stiu ca pe timp de criza apar mult mai des motivele de plans. Si totusi, plansul de azi noapte (si cel de dimineata) n-au legatura cu criza. Dar au cu cele mai mult de 12 ore pe care le-am folosit pentru o paturica. Care, la fel ca si toate surorile ei, era, pentru mine, cea mai frumoasa de pana acum.

Am inceput cu materiale pe care nu-mi venea sa le tai pentru ca imi erau prea dragi. Dar au iesit frumos de tot, iar satisfactia de a face ceva mai complicat (un fel de morisca cu bordura) care iese perfect a fost pe masura.

Alex m-a ajutat mult sa aranjez ingerasii de pe spate perfect, sa fie toate liniile paralele, cu tot cu pus acele de siguranta, scos acele de siguranta, pus acele la loc. Si chiar a iesit perfect. Ingerasi care au fost cu greu alesi din 5 variante de dos.


Din pacate, undeva pe parcurs, masina mea s-a hotarat ca atunci cand am dus-o sa-i scoata o ata de sub graifer, a fost unsa prea mult. Adica a inceput sa scoata uleiul. Si l-a scos usor, pe picior, unde l-a tinut pana l-a ars, adica innegrit bine, si abia apoi mi l-a plasat strategic pe ata si pe partile albe din paturica. Nici macar un strop nu a cazut pe o bucata colorata. Toti pe alb. Si toti la sfarsit. In conditiile in care am matlasat de am capiat la paturica asta, nu doar linii drepte ci si multe patrate, adica tras, oprit, intos la 90, tras, oprit, intors la 90, tras, oprit, intors la 90, tras, oprit, intors la 90, tras, oprit, mers punct pe punct, intarit - de 24 de ori.

Stiu ca de la departare nu se vede, insa sunt acolo, fix 4 pete, una mai mare si mai neagra ca alta.



Mi-am luat inima-n dinti, am pus o tona de Vanish si am bagat-o la spalat. Cand mi-a cantat masina ca e gata si am vazut cum ma asteptau bufnitele, am zis, gata, asta e!


Ei bine, nu era. Desi 3 pete au iesit, a ramas in continuare un punct mare si negru. Si mor de ciuda si de suparare. Si am plans iar. Am zis ca mor si de nervi? Am lucrat atat de mult la ea si iesise atat de frumoasa...

Da, aveam nevoie sa ma plang un pic. Dar acum pot sa vad partea buna, pot in sfarsit sa spal paturica preferata a lui d, are cu ce se incalzi dimineata cand vine in sufragerie si musai tre' sa stea bagat tot paturica. Si cu maxima atentie la locurile prin care mai intra aer :)

Astept sa se usuce si mai pun o poza cu ea gata, cu tot cu margine, spalata, uscata si patata.