Sigur va amintiti de
Hot Sexy Mama. Trebuie sa va amintiti de Hot Sexy Mama. Am
vrut demult sa scriu despre ce s-a intamplat, cand si de ce m-am oprit, ma
simteam cel putin datoare fata de voi, cele care ati fost alaturi de mine
atunci. Insa nici mie nu imi era foarte clar. Stiam, de la bun inceput, ca nu
asta e calea. Ca exista alte lucruri pe care trebuie sa le rezolv inainte. Insa
erau atat de multe, pe atat de multe planuri, incat, pentru mine, HSM a fost o
incercare disperata de a incepe de undeva.
Din pacate, cel putin pentru mine, lucrurile nu functioneaza asa. Nu poti
sa incepi sa rezolvi efectele, lasand cauzele in acelasi loc si sperand ca se
vor rezolva fie de la sine, fie dupa ce au fost contracarate efectele.
Am inceput HSM intr-o perioada foarte grea, in care ma simteam depasita si
debusolata. Cele 20 kg in plus erau doar un efect, unul greu de suportat.
Problemele erau insa cu totul altele. Alea reale, de la care pornea totul.
Scrisesem mai demult pe blog, cand am facut o pauza si v-am cerut ganduri
bune, ca trec printr-o perioada grea. Multe lucruri din jurul meu depindeau de
mine. Toate, de fapt. Copilul, relatia de cuplu, sotul, parintii, relatia
parintilor (don't ask), firma - aka sursa de venit, Iar eu eram oricum mult prea
obosita. Prin urmare, m-am ingrasat constant, timp de 4 ani, cate un pic cate un
pic, dar foarte sigur. Erau pur si simplu prea multe si nu stiam de unde sa
incep.
Daca va amimtiti, am inceput sa renunt la dulciuri, fainoase, cred ca m-am
apucat si de ceva sport, eram cat pe ce sa renunt si la Cola (asta chiar efort
:D). Si totusi, rezultatele erau minime. Sa zic ca am slabit 3-4 kg, va trebui
sa recitesc postarile pentru cifre exacte, insa, de fapt, nu se schimba nimic.
Si lupta asta devenea mult prea obositoare.
Asa ca am renuntat. Mai intai cu jumatate de gura, apoi am reusit sa
recunosc fata de mine asta si abia acum, dupa un an, o recunosc si fata de
voi.
Dar nu, nu e nimic trist. De fapt, e excelent.
In ultimele 6 luni lucrurile au inceput sa se schimbe pentru mine. Daca as
crede intr-un Dumnezeu, as zice ca si-a intors fata spre mine. Nu cred, nici
macar in soarta, dar cumva, nu plecand de la mine, ci printr-un soi de
imprejurari favorabile, probabil norocul acela care mi-a lipsit cu desavarsire o
viata (exceptand subiectele de la BAC la istorie :))) ), am reusit sa ma
trezesc. Si, deodata, fara sa imi dau seama, am inceput sa slabesc. 1 kg. 2, 3.
In fiecare luna. Timp de 6 luni. Constant. 15 kg la ultima (si prima?)
cantarire, de Craciun.
Stiam ca mi se intampla lucruri bune. Ma simteam bine. Vie. Eu cu mine.
Dormeam bine noptile. Ma trezeam zambind. Eram optimista. Eu! Realista de cand
ma stiu. Cu accente pesimiste, caci e mai bine sa te astepti la ce e mai rau si
sa fii surprins, decat invers. Apoi am observat ca mi se largesc hainele. Fara
dieta, fara retineri impuse, fara sport. Da, dupa cel putin 15 kg pierdute, nu
am strop de piele lasata, urme, vergeturi, orice. Stiu, e si mostenirea, dar...
nimic.
Cand undeva, deep down inside :), lucrurile s-au schimbat, efectele au fost
pe masura. Nu stiu daca chiar aveam nevoie de esecul HSM ca sa ajung aici,
probabil nu, insa a fost un moment din viata mea din care am invatat multe. Cum
ar fi ca nu pot sa ma pacalesc pe mine oricat as vrea, si ca, oricat as incerca,
cu oricata disperare, corpul nu poate pacali capul. Despre asta credeam eu ca e
vorba.
************************************
Acum cateva luni am primit un mesaj pe Facebook de la Cristina. Pe Crsitina o stiu,
la fel ca si o parte din voi, cei care imi cititi blogul mai de la inceputuri,
de cand facea niste papusi adorabile, pe
Little Angel Dolls. Bine, ea ma stia pe
mine de la slinguri, dar tot acolo am ajuns. Si cu ea am avut ... stiti voi...
un
feeling. Din ala bun, din primul moment.
De data asta, vazuse ce chestii misto vrem sa facem in casuta noua, si a
ramas sa ne intalnim sa imi povesteasca ce a facut ea de cand a
renuntat la jobul corporatist, despre formarea ei in
consiliere bigrafica (foooarte fain), despre NIA (youtube it :) ), despre studiile
ei in nutritie. Chestii foarte misto, de altfel, pe care o sa le si punem in
practica, insa, cumva, toata discutia noastra a inghetat in momentul in care am
inceput sa vorbim de altele si ea a spus ca viseaza, undeva intr-un viitor
indepartat, la un grup de suport 'LOVE YOUR BODY'. Pur si simplu, undeva in
mintea mea, m-am blocat. Am amutit acolo, un an intr-o secunda. In secunda in
care totul, absolut totul, s-a legat.
Cand am realizat ca toate lucrurile alea care mi s-au intamplat, prin
puterea sortii, a karmei, a unui Dumnezeu inexistent, erau, de fapt, ale mele. O
eu impacata cu mine. Nu doar cu corpul meu dizgratios, si nu doar cu capul meu,
care accepta asta. Era vorba de, cum zice ea, Mind, Soul and Body. Pe suflet il
uitasem complet, il scosesem din peisaj. Dar era la fel de bine legat de
celelate doua.
De atunci, am vorbit mult. Despre cum chestia asta cu mancarea este o
oglinda atat de curata a tot ceea ce se intampla cu noi. Despre cum nu putem
merge mai departe ignorand problemele din spatele efectelor. Despre plimbari,
despre relatii, despre noi cu altii si noi cu noi. Despre mancatul compulsiv.
Despre foamea care nu iti da pace. Despre gusturile care nu mai conteaza, sau
conteaza prea mult. Despre tot.
Pe 31 ianuarie am stabilit, la noi, in Casuta din Chesarie, primul grup de
suport LOVE YOUR BODY. In primul rand pentru noi, pentru mine si pentru ea.
Apoi, pentru voi. Eu vreau sa va vad, sa va ascult, sa va cunosc. Pe voi, si pe
mine. Si sa pot merge in continuare, mai departe. Fara sa ma simt presata, doar
sa merg. Pe drumul meu.
Mai jos, aveti textul scris de Cristina, cea care va conduce, de fapt,
grupul. In aceeasi masura in care il vom conduce, de fapt, fiecare dintre noi.
Eu va astept. Cu drag.
*********************************
Love your Body
O calatorie spre regasirea de sine
A pierde in greutate, a
merge la sala, a arata mai bine sunt, probabil, cele mai intalnite
rezolutii de inceput de an. Pentru cei care fac asta,
adeseori acest obiectiv reapare an de an pe lista.
Anul care a trecut am
facut un calcul: in ultimii 5 ani am pierdut in medie 200 de kilograme
(buuum!!!) si am pus la loc vreo 180. Calculul asta mi-a zdruncinat realitatea
in care traiam. Am realizat ca mi-am
tratat corpul ca pe un cos de gunoi. Ca l-am traumatizat cu fiecare ocazie pe
care am avut-o. Ca am asteptat fie sa
slabesc, sa arat mai bine, sa ….., ca sa: imi cumpar rochia pe care o doream, ca sa port un costum de baie din doua piese, ca sa …(fiu fericita???).
Conditionarea asta m-a
facut prizoniera in propriul viitor. Am ajuns sa nu imi mai traiesc viata, ci
sa traiesc intr-o proiectie a mea, intr-un viitor de care nici macar nu sunt
sigura ca exista.
Am intalnit persoane care, dupa ce au ajuns la greutatea dorita, sau la un corp de invidiat, au
realizat ca tot nefericite sunt. Asa am aflat ca toata
povestea asta este de fapt o poarta. Si ceea ce se afla de cealalta parte a
portii va invit sa aflam impreuna in aceasta calatorie.
Fie ca te lupti cu
kilogramele care nu vor sa mai plece, cu diete pe care le tii si apoi mananci
de parca nu ar mai exista ziua de maine, fie ca atunci cand esti ranita si te
doare mananci ciocolata aia dintr-o inghititura si te trezesti ca tot nefericita
esti, fie ca esti nemultumita de felul in care arati, sau poate iti ineci
amarul si nemultumirea mancand/fumand sau pur si simplu facand altceva, toate
sunt mesaje care vin sa iti spuna ceva. Trebuie doar sa inveti limbajul.
Te invit sa descoperim
impreuna mesajele din spatele acestei realitati, sa invatam impreuna limbajul
ascuns din viata noastra. Pe parcursul mai multor
intalniri vom explora interior, intr-un mod artistic, relatia pe care o avem cu
noi, cu cei din jurul nostru, cu mancarea, cu imaginea de sine. Vom ajunge mai apoi sa
discutam despre mancatul intuitiv si vom experimenta in moduri placute
mancatul constient. Imbinand arta biografica
cu exercitiile de introspective, desen si mai apoi folosind o forma de miscare
(in premiera in Romania!) menita sa ne puna inapoi in acord cu propriul corp,
vom descoperi ceea ce insemna sa iti iubesti corpul, sa celebrezi viata!
Ma numesc Cristina
Barascu si m-as putea considera experta in diete. De la cele mai periculoase
(si da, cu rezultate spectaculoase!!), pana la cele mai sanatoase si la moda
diete. Din adolescenta, drumul meu a fost pavat cu ele.
Am facut apoi cursuri de
nutrititie si am citit zeci de carti si sute de studii si articole in domeniu. Dar nici una, nici
cealalta nu mi-au adus nici fericirea, nici multumirea de sine. Pentru ca le-am
cautat in locul gresit!
Va invit joi, 31 Ianuarie
2013, intre 18.30-21.30 in Casuta din Episcop Chesarie Nr.6, sa discutam despre
o altfel de rezolutie pentru 2013. Una care are legatura cu iubirea si
regasirea de sine.
Costul workshopului: 60
lei/persoana
.jpg)
