Ea a fost printre primele persoane care mi-au trimis o poza cu sotul purtand slingul. Si astfel, sotul a fost eroul meu personal multa vreme :). Va las cu povestea ei, scrisa acum, la aproape doi ani de la acea poza.
_______________________________________________________
Când Diana m-a invitat să scriu un guest post pe
blogul poartă-mă!, m-am simţit onorată şi m-am bucurat tare că am ocazia să
împărtăşesc din experienţa mea, poate astfel ajutând mămicile in periplul lor
prin multitudinea de informaţii despre babywearing.
In august se fac 2 ani de când îl purtam pe
Andrei. Fiecare varstă şi-a găsit corespondentul în câte un sistem de purtare şi
imi place tare mult cum am trecut prin diverse etape, ajutati şi asistaţi de
aceste „cârpe”, cum le zic unii.
Noi am primit un sling cu inele chiar dinainte de
naştere, cu vreo 2 luni. Ni l-a dăruit Claudia, care nu e mămică, dar care se
ocupă cu asistarea mamicilor la naştere şi pregăteşte viitori părinţi pentru
naştere prin cursuri Lamaze.
Citisem şi eu înainte un pic despre slinguri pe
poartă-mă!, dar când l-am primit, am simţit că îl voi folosi, nu am avut nevoie
de prea multă îndoctrinare. Nu m-am cramponat nicio clipă de veşnicele
întrebări: „Nu va cădea de acolo? Oare
stă bine? Oare respiră?” Call it
„intuiţie”, dar stiam că am nevoie de ceva să îl duc pe bebe în locuri unde
cărucioarele nu ajung şi pentru noi asta era soluţia, dorindu-ne întotdeauna să
integrăm copilul în viaţa noastră, nu să îl ferim de locurile pe undenoi ne
petrecem timpul. Şi pe lângă toate astea, slingul mi se părea şi ultra cool.
Dungi colorate, inel, bebe stă la piept, simţi un botic mic ce mustăceşte,
adoarme instant, poţi să îl pupi fără să te apleci, ce poate fi mai „lovable”
de atât?
 |
| La 7 zile, in sling cu inele. |
 |
| Tot la 7 zile, tot in sling cu inele, tot acasa :). |
Prima oară Andrei a stat în sling la 1 săptămână
de viaţă, tot Claudia ne-a ajutat şi l-a ataşat la piept la tati lui. Ne-a luat
ceva până am învăţat să îl punem corect, dar cu puţină practică şi mai ales
voinţă, reuşeam şi-n miez de noapte, cu ochii închişi.
La 3 săptămâni am fost într-un mini trip cu bebe,
evident în sling. L-am dus „să vadă” Parcul Natural Comana (la jumătatea
distanţei între Bucureşti şi Giurgiu).
 |
| La 3 saptamani, la primbare prin Comana. |
 |
| Tot 3 saptamani, aceeasi plimbare :). |
Nouă intotdeauna ne-au priit plimbările şi ieşirile, aşă că ne-am
gândit că şi lui i-ar plăcea la drum. Şi aşa a şi fostJ Pe la 2 luni iar l-am dus din nou în
excursie, de data asta în munţii Siriului, jud Buzău. În sling fiind, a
„vizitat” vulcanii Noroioşi şi Lacul Siriu.
 |
| La 7 saptamani, in Muntii Siriu. |
În sling cu inele a stat bine mersi până pe la 3
luni si jumate, după care a început să se opună cand încercam să îl puneam.
Întâmplător (sau nu?) a coincis şi cu
greva suptului (care din greu ne-a încercat răbdarea şi zilele şi care a ţinut
aproximativ 3 luni.
Eu deja mă obişnuisem să mă plimb prin magazine,
prin parcuri şi el să stea mulţumit acolo, să nu plângă că sunt prea departe de
el (ca atunci când era în cărucior şi nu putea să adoarmă, de ex), să îmi
adoarmă repede şi uşor în sling, să iau tramvaiul şi să mă duc rapid în zone
mai îndepărtate de casă, unde cu căruciorul ar fi exclus să ajung, iar dacă aş
fi luat taxi-ul de fiecare data, aş fi dat faliment în aceşti 2 ani de concediu
de maternitate, aşa că nu m-am lăsat cu una cu două.
Am căutat soluţii, atunci am ajuns la Diana
Herself să probăm mei tai, dar Andrei părea că nu se mai acomodează cu nimic.
Cel mai probabil era într-o perioadă de mari achiziţii (învăţa să se
rostogolească, să apuce jucării, să stea in fund, iar la 6 luni şi 3 săptămâni
să se ridice singur in picioare.
L-am lăsat în pace, sperând să revină la
sentimente mai bune privind BW. Tati lui mai încerca din când în când şi ciudat
era că reuşea. Cine ştie, eram eu poate mai stresată (dar aşa dintr-odată?)
 |
| La 6 luni, la prima intalnire LLL. |
Între 6 şi 8 luni l-am mai purtat şi eu sporadic
în sling, iar de la 8 luni a prins, într-un final glorios, drag de mei tai şi
aşa l-am plimbat toată vara, inclusiv prin Thassos şi prin Deltă, în Sfântu Gheorghe.
 |
| La 9 luni in MeiTai. |
 |
| La 9 luni in sling cu inele. |
 |
| La 9 luni in sling cu inele. |
 |
| La 10 luni in MeiTai. |
 |
| La 1 an in spate, in MeiTai. |
Din când în când
reveneam si la prima noastră dragoste, slingul.
Spre 11-12 luni, am simţit nevoia să îl ducem în
spate, el să vadă mai multe, iar nouă fiindu-ne mai uşor aşa, vedeam pe unde
mergem şi nu era mai dificil decât ai căra un rucscac la munteJ Mai întâi l-am montat la tati în spate,
în mei tai. Eu singură, de ex. nu puteam să il folosesc astfel, asă că a
apărut o nouă nevoie: cea de soft
structured carrier. Şi ne-am luat şi noi unul, când Andrei avea 1 an şi o lună.
Şi din nou viaţa ni s-a schimbat. Montat în spate, a ajuns pe Vârful Ciucaş
(1907 m) la începutul lui decembrie şi pentru că era destul de frig, era şi
ferit de vânt cu un cover de polar. Jumătate din traseu a dormit, evident în
spatele meu şi cu aerul proaspăt pe la năsuc.
 |
| La 1 an si 4 luni, nepurtat, dar cu cover :). |
Acum avem si un sling fix (o acadea verde), măsura
mea, mai mult ca accesoriu, că Andrei la un an si 9 luni, cât are acum, merge
ff mult pe jos, dând şi o tură de IOR fără să ceară in braţe. Dar eu una mi
l-am dorit extrem de mult, e prea cool :) şi e folositor,
printre altele şi pentru alăptare discretă.
 |
| La 1 an si 8 luni, in sling fix. |
Fără aceste sisteme de purtare, viaţa noastră clar
nu ar fi fost la fel de palpitantă, la fel de interesantă, nu am fi văzut
atâtea locuri cu un bebe aşa mic.
