Povesti de purtat copiii - Andreea

Nu asta fusese planul initial, sa va bombardez cu povesti, una dupa alta, insa e foarte greu sa te opresti o data ce ai ajuns in Constanta. Caci, vedeti voi, treaba e treaba, insa dupa treaba e nevoie de o pauza, si Vama e prea aproape sa fie ratata.

Si dupa ce am terminat si treaba din Constanta, si ne-treaba in Vama, am venit la treaba de acasa. Materiale noi, slinguri noi, wrapuri noi, wrap-tai-uri noi, Lune noi. Asa ca va las iar cu o poveste, de data asta a Andreei, cu promisiunea ca voi reveni, cat de curand, cu detalii despre toate chestiile noi.


Cu Andreea am schimbat cam osutapatruzecisisase de mailuri, cu si fara si poze (veti vedea si 'her side of story' mai jos), total degeaba, se pare, pentru ca atunci cand, intr-un sfarsit, ne-am intalnit, eu n-am recunoscut-o :). Povestea ei cu G, o gasiti mai jos.

_________________________________________________________

Stiam de dinainte sa apara G cat e de important pentru un nou-nascut sa fie cat mai mult timp in contact cu corpul mamei, ca sa-i simta bataile inimii, respiratia, vocea. Primele saptamani m-au luat insa pe nepregatite pe mai multe fronturi, asa ca am reusit sa-l pun prima data in slingul cu inele abia in saptamana a opta. 

Pe atunci aveam dureri mari de spate si mai ales de incheieturi, agravate de pozitia de alaptare, iar in unele zile nu reuseam sa tin in mana o sticla de 0,5l, motiv pentru care G se odihnea pe mine mai mult cand stateam jos.

Mi-a fost tare teama sa-l pun in sling, asa mic si agitat cum era. Am studiat de zece ori instructiunile, pas cu pas, am citit si recitit forumul si, in cele din urma, m-am hotarat sa-mi incerc norocul cand dormea. In zilele acelea de inceput ma panicam la cel mai mic scancet, asa ca sa-l fi pus treaz n-ar fi fost o optiune, as fi renuntat la prima foiala. Am pus slingul pe mine, pe el in sling, am incercat sa-l strang cat de bine am putut si apoi... nu-mi venea sa cred ca bine statea cuibarit, cum dormea mai departe fara griji si cum aveam, nesperat, mainile libere!! Pentru prima data in ultimele doua luni, puteam merge si da din maini in acelasi timp! Eram in culmea fericirii. In zilele urmatoare am perseverat: l-am tot pus in sling, uneori treaz, si-am iesit  pe afara cate o jumatate de ora la plimbare. Ma simteam atat de libera si de fericita, cu puiul la piept si mainile libere, ca simteam ca as fi putut face orice. 

Greutatea mi se distribuia bine pe spate, dar cu durerile pe care oricum le aveam, dupa 45 min - o ora devenea inconfortabil. Nu prea ma intelegeam cu inelele, tot alunecau, eram foarte stressata sa nu blocheze vreun canal galactofor, asa ca am asasinat-o pe Diana cu poze pe mail, sa verificam si ras-verificam pozitia. Overall, a fost tare important sa reusesc sa-l pun bine si repede: G, oricat de binedispus ar fi fost, nu astepta si nu era tolerant cu emotiile mele, pe care le simtea ca un radar bine acordat. Am tot experimentat pana am gasit combinatia ideala (de miscari si largime a slingului) si m-a ajutat mult filmuletul Ralucai de aici. Imi era in continuare dificil pentru ca ma dureau mainile rau de tot (partea cu sustinerea copilului cand tragi materialul prin inele era sfasietoare pentru mine) si poate un wrap ar fi fost mai potrivit, dar n-am reusit sa ma descurc cu atatia metri de material si am optat pentru sling.

Urmatoarele doua luni si jumatate au fost minunate, slingul ni s-a potrivit tare bine si, cu exercitiu, incepusem sa ma descurc onorabil. Nu in ultimul rand, eram tare mandra de noi, ne incuraja lumea pe strada si ma simteam extrem de feminina si implinita.

Pe la patru luni jumate, G a inceput sa fie tot mai agitat. Descoperea lucruri si nu avea rabdare deloc, cu atat mai putin cu mine cand incercam sa-l pun in sling, deci sa-i restrictionez miscarile. Am decis sa incerc un SSC pentru ca parea mai usor/rapid de instalat si avea potential de a fi folosit si de tatal lui G, pentru care slingul era mult prea feminin si complicat. 

Am luat Manduca chiar inainte sa plecam in concediul de o saptamana, si decizia asta ne-a salvat fundurile si linistea. Am prins canicula, cu inconvenientele si neajunsurile ei, si G a protestat din toate puterile, prin crize lungi de plans, pe tot parcursul zilei. Pus insa la piept, dupa cateva zbateri de inceput, se linistea si adormea in maxim 10 minute. Tac-su era tare mandru ca il putea purta si el si, cum dormeam atat de putin (treziri din ora-n ora sau mai dese), faptul ca il puteam purta amandoi ne ajuta foarte mult. Lui ii era foarte comod, mie nu-mi stateau bine bretelele pe umar, cu toate reglajele, si suspectez ca era vina constructiei mele de 1,56 m x 50 kg. G statea o idee prea sus pe mine, nu prea vedeam pe unde merg, dar astea erau detalii prea putin importante fata de faptul ca il puteam pune in fix 2 secunde, oricat de agitat era, si ca puteam sa-l adorm si la 11-12 noaptea cu o simpla plimbare prin cartier in cele mai negre si suparate crize. 

In vacanta, G n-a dormit noaptea insa a recuperat ziua, asa ca noi ne-am plimbat prin muzee, prin parcuri, prin fantani, peste tot, cu el la piept la 32-37 grade, transpirati in ultimul hal, nedormiti, dar fericiti ca el se simte bine si doarme in semn de suprema apreciere. Iar sa-l vad pe sotul meu purtandu-l pe G m-a facut sa simt tandreturi noi si valuri de caldura interioara neasteptate care ne-au adus mai aproape, atat in 2 cat si in 3 :)

Pe la sapte-opt luni, hainele mai groase si cresterea in dimensiuni a lui G mi-au dat sentimentul ca nu se mai potriveste la fel de bine in Manduca, asa ca am trecut la sling fix, vreo luna-doua, pana a dat frigul peste noi de-a binelea si G a inceput sa cocheteze cu mersul, refuzand insistent tinutul prelungit in brate si desigur purtatul. In plus, voia sa vada mai multe si trebuia pus pe sold, ceea ce nu reuseam sa fac confortabil in SSC (suspectez ca tot conformatia mea e de vina, parca nu era destul spatiu pe verticala, si nu ne simteam niciunul din noi bine). La slingul fix, avantajul era ca il puneam usor, era mic si compact, insa nu statea la fel de strans pe mine, ca in slingul cu inele, atarna cand il purtam pe sold, si-mi reactiva durerile de spate. M-am reintors putin la slingul reglabil, am tot alternat o perioada.

Pe la zece luni, G a inceput sa faca pasi, sprijinindu-se de orice-i iesea in cale, mai ales de caloriferul mobil si de caruciorul parcat pe hol. A devenit imposibil sa-l mai purtam, voia numai si numai cu caruciorul, sa-l plimbe el, sa-l impinga, sa investigheze rotile, etc. Asa ca o vreme nu l-am mai purtat in nimic, refuza cu incapatanare din primele fractiuni de secunda si era clar ca aceasta etapa insemna independenta, asa cum voia el s-o defineasca. Zapezile cele mari ne-au mai dat ceva clipe de apropiere in SSC, unde G dormea dupa-amiaza, cand ma intorceam de la serviciu, dar prea putin se mai lasa purtat. Voia in brate, dar fara alte device-uri, doar in brate cateva secunde, apoi jos.


Cand am aflat de Luna, am vrut musai s-o incerc. Imi plac de mor produsele autentice romanesti si autentic create din pasiune, asa ca a trebuit sa ma inscriu la testare, desi habar n-aveam de unde imprumutam un copil sa-l port, ca al meu nu-mi mai dadea nicio sansa... Dupa cinci zile de eforturi inutile, l-am prins pe G imediat dupa un somn, pana sa se dezmeticeasca, si am zbughit-o afara! Am mentinut un ritm alert, de pas saltat combinat cu un jogging lejer vreo 20 minute, de ma priveau toti trecatorii ca pe o ticnita. Altfel sunt sigura ca micul print s-ar fi plictisit, dar asa parea amuzat, deci ne-am tot harjonit. Dupa vreo cinci minute, cand m-am oprit un moment sa-mi trag sufletul, mi-am dat seama ca ma reindragosteam de babywearing.

Nu doar ca era atat de bine distribuita greutatea inca nu simteam niciun disconfort, dar era pur si simplu perfect. Perfect in atatea feluri, ca-mi venea sa iau pe cineva in brate sa-l pup! In primul rand, pentru ca centura din talie era mai confortabila, G statea mai jos decat in Manduca (il pusesem in fata), deci vedeam pe unde merg, vedeam in fata, pe deasupra capului lui, iar greutatea lui se plia mai firesc pe corpul meu. Bretelele, dragele de ele, pufoase si late, imi stateau mai bine pe umeri, nu alunecau, aproape ca n-aveam nevoie sa le securizez cu curelusa orizontala. G se foia mai in tihna, materialul ii venea pana la ceafa si oricat s-ar fi agitat, stateam linistita ca nu putea sari de acolo (in Manduca fundul lui in crestere statea mai sus, nu mai incapea bine si ramanea ceva spatiu nefolosit sub el, asa ca marginea de sus ii venea cam sub omoplati, chiar si cu prelungirea in functiune; se mai vanzolea un pic, scotea mainile de tot si brusc ma panicam ca-l pierd pe undeva). Si cand l-am luat in brate si-am inceput sa-l mangai pe spate, usor, prin materialul ala moale care-i invelea tot spatele, am simtit ca ma topesc de drag... N-am mai stat pe ganduri, a doua zi mi-am vandut Manduca si m-am pus la rand pentru o Luna nou-nouta, fericita ca un copil, din nou. Ce conteaza ca G e intr-o pasa non-purtat in care vrea sa mearga pana pica lat de oboseala? Eu ma uit zambind in fiecare zi la Luna mea inflorata, asteptand sa intram din nou in gratiile piticului si sa ne mai dragalim ca pe vremuri. Nu, in spate nu sta in nimic, deocamdata, dar n-am pierdut speranta. Toate fazele prin care am trecut pana acum imi spun ca la un moment dat, va vrea din nou purtat, altfel ca pana acum, si asta va fi frumos si bine si firesc.

De cand mi-a scris Andreea povestea ei si pana la ultimele poze cu Luna, se pare ca lui G ii place, ocazional, si in spate :).

Recapituland, ma simt tare norocoasa ca am reusit sa ma adaptez cresterii lui G si preferintelor lui in schimbare, si ca ne-a fost bine de tot cu toate cele incercate. A fost micul meu capriciu, si nu mi-a parut rau ca am dat banii pe asta, in loc sa-i iau mai multe jucarii sau cine stie ce alte nimicuri. Daca as lua-o de la capat (si o voi lua la un moment dat cu #2), as da mai multe sanse slingului, m-as obisnui sa-l port pe sold cand devine curios, i-as canta mai mult si am dansa impreuna mai mult. Sunt sigura ca ne-am fi descurcat bine si numai cu slingul, dar toate au avut farmecul lor si s-au sincronizat perfect.

Povesti de purtat copiii - Adriana

Pe Adriana e posibil sa o stiti daca urmariti blogurile de parinti. Scrie pe Cei 3 ciobanei si ii puteti face oricand o vizita, sa vedeti daca spune adrevarul sau nu. :)))))))))) Glumesc, da?


Ea a fost printre primele persoane care mi-au trimis o poza cu sotul purtand slingul. Si astfel, sotul a fost eroul meu personal multa vreme :). Va las cu povestea ei, scrisa acum, la aproape doi ani de la acea poza.

_______________________________________________________

Când Diana m-a invitat să scriu un guest post pe blogul poartă-mă!, m-am simţit onorată şi m-am bucurat tare că am ocazia să împărtăşesc din experienţa mea, poate astfel ajutând mămicile in periplul lor prin multitudinea de informaţii despre babywearing.

In august se fac 2 ani de când îl purtam pe Andrei. Fiecare varstă şi-a găsit corespondentul în câte un sistem de purtare şi imi place tare mult cum am trecut prin diverse etape, ajutati şi asistaţi de aceste „cârpe”, cum le zic unii.

Noi am primit un sling cu inele chiar dinainte de naştere, cu vreo 2 luni. Ni l-a dăruit Claudia, care nu e mămică, dar care se ocupă cu asistarea mamicilor la naştere şi pregăteşte viitori părinţi pentru naştere prin cursuri Lamaze.

Citisem şi eu înainte un pic despre slinguri pe poartă-mă!, dar când l-am primit, am simţit că îl voi folosi, nu am avut nevoie de prea multă îndoctrinare. Nu m-am cramponat nicio clipă de veşnicele întrebări: „Nu va cădea de acolo? Oare stă bine? Oare respiră?”  Call it „intuiţie”, dar stiam că am nevoie de ceva să îl duc pe bebe în locuri unde cărucioarele nu ajung şi pentru noi asta era soluţia, dorindu-ne întotdeauna să integrăm copilul în viaţa noastră, nu să îl ferim de locurile pe undenoi ne petrecem timpul. Şi pe lângă toate astea, slingul mi se părea şi ultra cool. Dungi colorate, inel, bebe stă la piept, simţi un botic mic ce mustăceşte, adoarme instant, poţi să îl pupi fără să te apleci, ce poate fi mai „lovable” de atât? 

La 7 zile, in sling cu inele.

Tot la 7 zile, tot in sling cu inele, tot acasa :).

Prima oară Andrei a stat în sling la 1 săptămână de viaţă, tot Claudia ne-a ajutat şi l-a ataşat la piept la tati lui. Ne-a luat ceva până am învăţat să îl punem corect, dar cu puţină practică şi mai ales voinţă, reuşeam şi-n miez de noapte, cu ochii închişi.

La 3 săptămâni am fost într-un mini trip cu bebe, evident în sling. L-am dus „să vadă” Parcul Natural Comana (la jumătatea distanţei între Bucureşti şi Giurgiu). 

La 3 saptamani, la primbare prin Comana.

Tot 3 saptamani, aceeasi plimbare :).

Nouă intotdeauna ne-au priit plimbările şi ieşirile, aşă că ne-am gândit că şi lui i-ar plăcea la drum. Şi aşa a şi fostJ Pe la 2 luni iar l-am dus din nou în excursie, de data asta în munţii Siriului, jud Buzău. În sling fiind, a „vizitat” vulcanii Noroioşi şi Lacul Siriu. 

La 7 saptamani, in Muntii Siriu.

În sling cu inele a stat bine mersi până pe la 3 luni si jumate, după care a început să se opună cand încercam să îl puneam. Întâmplător (sau nu?) a coincis şi cu greva suptului (care din greu ne-a încercat răbdarea şi zilele şi care a ţinut aproximativ 3 luni.

Eu deja mă obişnuisem să mă plimb prin magazine, prin parcuri şi el să stea mulţumit acolo, să nu plângă că sunt prea departe de el (ca atunci când era în cărucior şi nu putea să adoarmă, de ex), să îmi adoarmă repede şi uşor în sling, să iau tramvaiul şi să mă duc rapid în zone mai îndepărtate de casă, unde cu căruciorul ar fi exclus să ajung, iar dacă aş fi luat taxi-ul de fiecare data, aş fi dat faliment în aceşti 2 ani de concediu de maternitate, aşa că nu m-am lăsat cu una cu două.

Am căutat soluţii, atunci am ajuns la Diana Herself să probăm mei tai, dar Andrei părea că nu se mai acomodează cu nimic. Cel mai probabil era într-o perioadă de mari achiziţii (învăţa să se rostogolească, să apuce jucării, să stea in fund, iar la 6 luni şi 3 săptămâni să se ridice singur in picioare.

L-am lăsat în pace, sperând să revină la sentimente mai bune privind BW. Tati lui mai încerca din când în când şi ciudat era că reuşea. Cine ştie, eram eu poate mai stresată (dar aşa dintr-odată?) 

La 6 luni, la prima intalnire LLL.

Între 6 şi 8 luni l-am mai purtat şi eu sporadic în sling, iar de la 8 luni a prins, într-un final glorios, drag de mei tai şi aşa l-am plimbat toată vara, inclusiv prin Thassos şi prin Deltă, în Sfântu Gheorghe. 

La 9 luni in MeiTai.

La 9 luni in sling cu inele.

La 9 luni in sling cu inele.

La 10 luni in MeiTai.

La 1 an in spate, in MeiTai.

Din când în când reveneam si la prima noastră dragoste, slingul.

Spre 11-12 luni, am simţit nevoia să îl ducem în spate, el să vadă mai multe, iar nouă fiindu-ne mai uşor aşa, vedeam pe unde mergem şi nu era mai dificil decât ai căra un rucscac la munteJ Mai întâi l-am montat la tati în spate, în mei tai. Eu singură, de ex. nu puteam să il folosesc astfel, asă că a apărut  o nouă nevoie: cea de soft structured carrier. Şi ne-am luat şi noi unul, când Andrei avea 1 an şi o lună. Şi din nou viaţa ni s-a schimbat. Montat în spate, a ajuns pe Vârful Ciucaş (1907 m) la începutul lui decembrie şi pentru că era destul de frig, era şi ferit de vânt cu un cover de polar. Jumătate din traseu a dormit, evident în spatele meu şi cu aerul proaspăt pe la năsuc.

La 1 an si 4 luni, nepurtat, dar cu cover :).

Acum avem si un sling fix (o acadea verde), măsura mea, mai mult ca accesoriu, că Andrei la un an si 9 luni, cât are acum, merge ff mult pe jos, dând şi o tură de IOR fără să ceară in braţe. Dar eu una mi l-am dorit extrem de mult, e prea cool :) şi e folositor, printre altele şi pentru alăptare discretă. 

La 1 an si 8 luni, in sling fix.

Fără aceste sisteme de purtare, viaţa noastră clar nu ar fi fost la fel de palpitantă, la fel de interesantă, nu am fi văzut atâtea locuri cu un bebe aşa mic.

Povesti de purtat copiii - Corina

Dupa cum v-am povestit ieri, voi publica, in saptamanile urmatoare, mai multe povesti ale mai multor parinti, despre cum, de ce si cu ce si-au purtat copiii. Parerile sunt ale lor, fiecare cu a lui :), eu doar ma bucur sa le public aici. Veti gasi o lista cu toate povestile, sub un buton ce va aparea zilele astea in side-bar.


Astazi puteti citi povestea Corinei, mama de Maria, de aproape 2 ani. 
Pe Corina am cunoscut-o la Babyexpo, cand era inca insarcinata. De atunci, drumurile noastre s-au intersectat de mai multe ori, culminand cu faptul ca, de putin timp, Corina e noul meu ajutor. Bun venit, deci :)

_________________________________________________________

Salutare!

E o placere mare pentru mine sa scriu pe blogul poarta-ma!, pentru publicul mai “altfel” de aici :)

O sa ma prezint scurt - am o fetita de 2 ani, de perfectiunea careia ma minunez in fiecare zi. Cum suntem strans lipite inca de la nastere (alaptare, purtat mult in brate, dormit impreuna), babywearing-ul ni s-a potrivit pur si simplu ca stil de viata :)

Despre mijloacele de purtare a bebelusilor am aflat inca din sarcina, iar dupa ce am ajuns aici pe blog... n-am mai plecat :D Am citit de-a lungul si de-a latul, am petrecut zile intregi alegand slingul perfect (care perfect a fost, mi-e atat de drag ca probabil o sa il fac un fel de tablou pe perete, pana la urma :D). Apoi la un targ am cunoscut-o pe Diana si am simtit imediat ca rezonam si ne intelegem mai mult asa, din priviri :)

Trebuie sa recunosc ca am noroc de un copil foarte cooperant si mare fan sa fie purtata in “carpe” din a doua saptamana de viata. Dupa slingul cu inele a urmat un wrap elastic - Moby-ul meu frumos cu bufnite, care ne-a incalzit o toamna si o iarna. Cand acesta nu a mai fost confortabil (pe la 8-9 kg de copil), am achizitionat un Marsupi Plus si apoi un pouch (sling fix), asta din urma fiind cel mai folosit mijloc de purtare pana in ziua de azi. 

Primul SSC, folosit timp cateva luni, a fost un Ergo, la care insa am renuntat ulterior pentru ca nu ni se potriveau prea multe chestii, nu il simteam comod. Am mai incercat mei-tai si wrap-tai, dar ma incalceam in atatea cozi :D Ciudat este ca mi-a placut mult mult de tot wrap-ul neelastic (esarfa de 4 metri!!!), insa M avea peste 1 an cand l-am incercat prima data, vroia cand sus, cand jos – depasisem etapa de “infasurat”. 

Dar pentru mine senzatia de lipire si imbratisare, oferita de wrap, a fost cea mai iubita experianta de babywearing... Apoi au venit Boba si Manduca, pe care le-am purtat (si inca le mai purtam) mult, iar deosebirile intre ele nu le-am resimtit foarte tare – mai degraba cred ca e vorba de fineturi, detalii subtile, cum le “simte” fiecare purtator. Ambele sunt o solutie buna pentru purtatul bebelusilor care au atins varsta de 5-6 luni.

Din accesorii, am avut protectie impotriva frigului, pe care am folosit-o (si iubit-o) mult in primul sezon rece, cand M avea sub 1 an. Iarna urmatoare copila era deja plimbacioasa, trebuia sa o imbrac gros ca sa se poata distra in zapada, cover-ul era in plus. Protectiile pentru bretele nu aparusera cand ne trebuiau noua :D insa cred ca ne-ar fi prins bine.

Dupa cum vedeti, ne-am destrabalat cu aproape toate mijloacele de purtare :D Sa va zic ca acum suspin dupa Luna cea cu flori grena? :D Ati observat CAT de frumoasa este? Dar ce usoara?? Vedeti?! Sunt dependenta de babywearing si nu stiu daca pot sa ma las :)))

Trecand peste beneficiile directe ale purtarii bebelusilor, pe care le gasiti descrise pe larg aici pe blog si (spre marea mea bucurie deja) in multe alte locuri, mie treaba asta mi-a usurat incomparabil viata. V-am zis ca am avut si carucior? Pai cum sa nu, era pe lista obligatorie de cumparaturi pentru bebe, si l-am bifat, bineinteles! L-am urat din prima clipa, dar stiti cum?? Nu-l puteam suferi! Si era unul din ala fancy, 3in1, cu toate butoanele aferente. Ma enerva sa-l imping, ma impedicam de el, ma simteam mereu impovarata de faptul ca nu puteam sa merg pe unde vreau si cu o viteza confortabila (trebuia sa ma opresc mereu pentru a ocoli gropile din strada!!! La metrou sau autobuz nici n-am indraznit sa visez). Ca sa nu mai spun ca de cele cateva ori in care am iesit la plimbare cu M in carucior, m-am intors oricum cu ea in brate, impingand de zor hardughia... Ah, si dezasamblatul+pliatul ca sa intre in liftul mic de la bloc, toate astea cu bebelusul in brate – cosmar!!!

Asa ca mi-am luat inima in dinti si am legat copilul de 13 zile in sling – cea mai buna decizie ever, exceptand alaptarea :)

De atunci ne-am plimbat in locuri greu accesibile, am fost la munte si la mare, am gatit, aspirat, facut curat, pus rufe, descoperit obiecte, studiat plante si animale, mers la cumparaturi, la birdwatching, teatru, muzeu si flash mob-uri... Si am enumerat mai putin de jumatate din aventurile noastre impreuna!

Purtarea copiilor mi se pare o chestie atat de genial de fireasca si comoda, incat am acceptat cu cel mai mare drag propunerea Dianei de a intra in echipa poarta-ma! si mi-am luat un an de concediu de la serviciu (vin dintr-un departament de marketing al unei companii mari), an in care planific sa ma umplu de energie si admiratie pentru omuletul mic din bratele mele, iar in timpul “liber” sa pun umarul la cresterea numarului de bebelusi purtati si parinti fericiti :)

Lollipops

Ca sa nu zic iar acadele.

27

larisa_t spunea...

Eu te-am cunoscut doar virtual, dar daca ar fi sa ne vedem face to face as simtii ca te stiu de o vesnicie si nu mi se pare ca nu te stiu personal.Am cautat despre sling si am dat de tine pe parinti.Si eu as avea cui sa ofer acest silng fix.
larisamitoi@yahoo.com

14 iunie 2011, 10:14

Astept un mail de la tine. Promit si bonus o halvita :D.

Va multumesc iar, mult de tot, pentru comentarii. A fost tare fain sa incerc sa 'dibuiesc' cateva persoane, am ramas masca sa aud cum unele din voi ati ajuns pe blogul meu (Gwen? :))) ) si mi-am amintit cu mare drag de cateva intalniri. Si Zoozie, nu, n-ai dreptate :D. Ne-am intalnit mai demult cu Ada ;).

In alta ordine de idei, va bazai iar amintindu-va ca, cu putin noroc, chiar de maine, puteti vedea absolut toate culorile dementiale de slinguri fixe in Brasov, la magazinul BBmic, unde o puteti cunoaste si pe Ditta, o mamica absolut extraordinara.

Si scurt de tot va povestesc de pozele de azi. Mama nu a vrut sa apara in poze, asa ca am ramas eu si Alex la aparat :). Ei bine, dupa ce bebe a stat la Alex in sling, apoi la mine, apoi si la mama care a vrut sa il incerce, a apostrofat-o serios pe maica-sa pentru ideea proasta de o da jos din sling :D.

Va multumesc. De 100 000 de ori

Pentru ca da, mi-a stat inima aseara cand am vazut asa numar de vizite primite de blog. Nu stiu daca e mult sau putin, nu prea ma pricep la a imi evalua blogul, insa m-a surprins. Mult, as inclina sa zic.

Si un motiv bun pentru un ceai, un frappe, o maslina, o ...acadea? :D

Va servesc si eu cu ce-am prin casa :))). Asa ca, ce ziceti, lasati un comentariu pentru un sling fix nou nout, intr-o culoare dementiala (ca toate sunt :D), ales de voi?

Si, ca m-am invatat prost :D, imi si spuneti ceva? Nu stiu, ce vreti voi. De exemplu cum ne-am 'cunoscut' (adica merge si daca e numai virtual).

Maine seara, adica marti, am sa aleg un nou posesor de sling fix, cu Random.org.

Si inca o data va multumesc pentru fiecare vizita si pentru fiecare comentariu.

P.S. De saptamana viitoare, in Brasov, la magazinul Bbmic, veti putea vedea pe viu absolut toate slingurile fixe noi. Iam! :)

Slinguri noi, magazine noi

Multe slinguri fixe noi, frumoase foc.

Toate cu un singur strat pentru ca am gasit, in sfarsit, materialul perfect. Sper ca astea sa faca parte din colectia permanenta si sa le gasiti mult timp de acum incolo pe site. Si poate, daca tot am gasit materialul perfect, acum o sa am mai mult timp sa ma gandesc si la un sistem de reglare, cat sa poata purta ambii parinti acelasi pouch. Bineinteles, du

pa ce termin celelalte saptezecisipatru de mini proiecte pe care le am in cap :D.

Si daca cumva sunteti in drum spre munte si ajungeti prin Brasov sau, si mai bine, chiar sunteti din Brasov, puteti sa faceti o vizita la BBmic. Bineinteles, nu va trimit acolo de flori de mar, ci pentru ca puteti gasi multe slinguri si wrapuri. Si MeiTai-uri. Si o mama tare draguta pe care sigur o sa o placeti din prima. La mine asa a fost :).

Daca intrati pe siteul BBmic gasiti si harta si numerele de telefon, in caz ca sunteti doar prin trecere si aveti nevoie de indicatii. Au deschis si toata sambata si nu doar ca puteti pipai orice, puteti proba si puteti si primi sfaturi de la o mamica 'purtatoare'.

Am zis magazine noi pentru ca, de luna viitoare, veti gasi toate produsele Poarta-ma! intr-un loc nou, casuta virtuala a unei mamici tare dragi mie. Numai ca pana atunci e secret :)).

A, si nu uitati, mai aveti timp pentru un comentariu care poate sa va aduca ceva bun pentru ala micu' :D de 1 iunie.

Scenariul apocaliptic preferat

Ca să fie clar de tot: nu ai nevoie de un sling/wrap/orice. Nu este vorba de dispozitivul minune fără de care nu îţi poţi creste copilul. Nu e un lucru fără de care nu poţi trăi şi nu poţi să rişti să-ti privezi copilul.

Ca şi cum nu ar fi de ajuns, nu ai nici macar garanţia că acea eşarfă pe care o laudă x e potrivita pentru tine.

Însă, dacă ai nevoie de ceva care să te ajute să-ţi ţii copilul aproape fără să-ţi rupi spatele/mâinile, dacă vrei doar să te delectezi cu ceva (un shopping mic, cum ar veni) dar acel ceva să nu te îndepărteze de copil (mai o suzi, mai o atenţie), atunci îţi poţi lua liniştita o eşarfa. Ba chiar mai multe.

Ei bine, există totuşi momente când o eşarfă chiar e 'life saver'. Şi acum vorbim de scenariul semi/pre/post/apocaliptic.


Să mă explic: avem o problemă majoră. Zic eu că apocalipsa ar fi una dintre ele...Ei, vine apocalipsa asta dar, ca orice om pe treaba lui, încerci să te salvezi. N-o să poţi să laşi copilul în urmă, deci trebuie să-l legi de tine şi să ...ceva ... fugi/te ascunzi ... în funcţie de măreţia scenariului. Acesta e topul preferatelor mele, cu recomandările de rigoare. Dacă aveţi alte idei măreţe sau sugestii pentru cazurile în care un sling vă salvează viaţa, va aştept.


Primul e Wall-E

Stiu, nu-i chiar apocaliptic, dar e un pic de sfârşitul lumii. Am putea să-i spunem, de fapt, post apocaliptic. În fine, să zicem că suntem în anul două mii şapte sute şi un pic, pamântul e un maldăr de gunoi, plante nu există aproape deloc. Ai venit cu Axioma înapoi acasă, cu restul graşilor (fără supărare) şi vă apucaţi, cu ajutorul roboţilor de treabă, evident, să reînverziţi planeta. Cu ce cari copilul după tine?

Eu zic clar sling. Mai laşi copilu’ pe jos cât culegi o cutie, se joacă un pic în ţărână, bagă degetele în nişte cutii compactate de Wall-E cât era cu ochii după Eva, adică nu foarte bine, se zgărie, vrea în braţe. Apoi vede inelul aruncat de Wall-E şi vrea iar jos că a uitat de durere. Şi apoi s-ar băga la un supt. Cum a apărut însă roboţelul umbrelă, a şi tulit-o după el. Cred că m-aş băga la unul fix, numai de aranjat inele şi de coadă prin praf n-aş avea chef.

Şi chiar dacă aveţi puradel care nu merge, tot o să se zvârcolească după un Burn-E catapultat, aşa că , dacă nu cumva aveţi vreo variantă care să mă dea pe spate, rămânem la sling. Fix.



Numărul doi: Monsters Inc.
Şi rămânem la partea în care monştrii strâng ţipete, Sully încă nu a întâlnit-o pe Bau, iar totul a luat o întorsătură cruntă, monştrii ajung diperaţi după energie şi sperie inclusiv adulţii, nu mai există 10-12, nu le mai e frică de contact. Bine, bine, nici ăsta nu e chiar apocaliptic, dar chiar nu suna aşa bine ‚scenariul horror preferat’.

Deci te trezeşti în miez de noapte cu monstrul înspăimântător ieşind din dulap. Da, au descoperit o cale de a deschide uşa chiar dacă încerci să o blochezi, sunt monştrii şi sunt mari, da? Super rapid trebuie să iei copilul (se înţelege că întreaga omenire realizează beneficiile salvatoare de vieţi ale dormitului împeună cu pruncul şi nimeni nu e nebun să-l lase singur în camera cu monştrii ce pot intra pe orice uşă), să ieşiţi din casă şi să aşteptaţi până se face lumină afară. Nu, monştrii nu s-au gândit să lucreze ture de noapte, sunt foarte răi de somn.

Ce iei?
Aş zice că la unul singur poţi fugi cu copilul afară în braţe şi-l poţi pune în wrap după ce reuşeşti să ieşi din casă. Şi doarme bine-mersi până dimineaţă. Nu cred totuşi că, speriat la maxim şi stresat la culme, mai reuşeşti să legi wrapul. Cât de meseriaşă ai fi. Iar la doi sau mai mulţi,clar sling. Îl pui super-rapid, îl iei şi pe-al doilea pe şoldul celălalt şi ai tulit-o. Dacă cel mic e mic mic şi mai vrea şi supt prin somn, reglabil, să ştii o chestie. Dacă doarme, totuşi, toată noaptea, votez pentru fix, dar, să fim serioşi, cine doarme toată noaptea? Reglabil rămâne.




Numărul trei: Ice age
Serios, ăsta e apocaliptic pe bune. Nu e chiar în viitorul apropiat, însă e primul pe listă după încălzirea globală şi destul de plauzibil.
Aşa, avem frig. Rău. Şi muult de mers, de căutat un adăpost, ceva de mâncare, protejat de prădători.

Nu încape îndoială, ai nevoie de un wrap. Din ala breaz, ţesut, cât de gros. Nu, nu pui copilul în spate, faci bine şi-l pui în faţă, îi protejezi obrăjorii şi-i dai cât mai multă căldură de la tine.
Poţi omorî animale pentru piei, e vorba de supravieţuire (a nu se confunda cu puiul carfurist), şi nu legi wrapul peste haină/pielea de animal. Cel mai probabil vei fi slabă de tot, deci o jachetă din timpurile noaste vă cuprinde perfect pe amândoi.


Numărul 4: Superman

După cum ar trebui să fi aflat până acum, Superman e Super Single Dad. Şi nu unul oarecare, ci unul care trebuie să mai şi salveze lumea. Şi care mai şi zboară. Serios acum, nu te simţi aşa din când în când? Eu zic că te poţi identifica lejer cu personajul.
Un sling ar fi tare bun, şi o fi el Super forţos, însă clar mai poartă copilul şi în spate când nu-l lasă să zboare. Clar, şi bebe de Superman zboară! Deci trebuie să poată zbura şi cu copilul în spate, că doar nu l-aţi văzut pe Superman zburând 'pluta'.

Excludem wrapul, oricât de priceput ar fi Superman, n-am vrea să fie în viteză mare şi să nu reuşească să lege Supercopilul bine (şi ăsta mic zvăpăiat...). În plus, două rânduri de noduri sunt mai sigure decât unul, mai ales la viteze Superluminice. Cum ar veni. Deci clar, Superman o roaga pe mama să îi facă un mei-tai, eventual cu o broderie faină, cu, evident, un S. Şi renunţă la pelerină care e so 30's, în favoarea a patru bretele care-i fâlfâie în zbor. Cu roşu şi albastru, steaua style. Ah, şi cu Superglugă, în caz că Supercopilul seamănă cu alţi bebeluşi şi adoarme la drum lung.



No, sper că v-am mai lămurit cu ce eşarfă şi unde se potriveşte, daca vreţi să mă contraziceţi, sunteţi invitaţii mei.

Reduceri la slingurile fixe

Da, am facut+o si pe asta. De azi, toate slingurile fixe in stoc, sunt cu 40% mai ieftine. Adica 60 lei. Asta e vestea buna. Vestea mai putin buna e ca cele mai multe sunt masuri mici si foarte mici. Adica dupa ce ca esti fotomodel, mai si da norocul peste tine :))))



Voi pune in noaptea asta pe site toate marimile disponibile. Sper sa va gasiti ceva frumos pentru primavara :)

Schimbări la slingurile cu inele

Acum un an, când am început primul sling cu inele, m-am gândit şi răzgândit de câteva zeci de ori cu privire la prinsul inelelor. Lucru care a continuat de-a lungul timpului :). În funcţie de disponibilitate şi de cum m-am simţit purtând slingul am schimbat şi ţesăturile dar şi tipul de pliere în inele.






De câteva luni nu am mai folosit slingul deloc (şi nu vă pot spune cât de rau îmi pare), însă, cu ajutorul vostru, am modificat dinnou sistemul de prindere. Pot spune cu mâna pe inimă că e de departe cea mai bună variantă. Şi trebuie să îi multumesc în primul rând lui Ale pentru că mi-a amintit de fiecare dată când ne-am văzut că pe ea o deranjează umărul prea lat :). Glumă, neglumă, chiar nu m-aş fi mobilizat fără ea. Şi, deşi nu am apucat să port noua variantă, pentru că d consideră că e prea mult de muncă (10 secunde :(( ) să pun slingul pentru cât stă el în braţe, sunt sută la sută sigură că se simte excelent chiar şi pentru cele mai puţin slabe (observaţi exprimarea, da? :))) )





Problemele apăreau la persoanele cu umeri foarte înguşti, sau foarte slabe. De fapt nu probleme, ci un oarecare disconfort legat de umărul prea lat.Niciuna din mămicile mai puţin slabe :) nu mi-a povestit de vreo problemă şi nici eu nu am simţit nimic deranjant.



Însă ultima tură de slinguri are umărul foarte îngust şi inelele cusute foarte aproape de margine, astfel încât să puteţi desface slingul exact atât cât aveţi nevoie şi să aveţi încă inelele foarte sus. Sper că am găsit varianta finală şi că se va mula perfect pe orice conformaţie. Dacă aveţi orice fel de nelamuriri sau nemulţumiri, vă rog nu vă jenati sa-mi povestiţi, este singurul mod în care pot face lucrurile mai bine.




Am modificat şi instrucţiunile pentru slingurile cu inele. Deşi cele vechi aveau mult mai multe detalii şi era povestit cam tot ce aş fi putut eu spune 'live', am descoperit că era puţin prea multa informaţie pentru 'prima mână' şi de foarte multe ori lumea nu mai reţinea detaliile sau nu avea răbdare să citească tot. Aşa că varianta de acum este mai scurtă, cu poze mai frumoase :), şi, dacă aveţi probleme, vă aştept cu drag pe forum. Imi puteţi cere, evident, şi varianta veche, daca nu aveţi chef să vă înregistraţi pe forum şi v-o pot trimite în format pdf pe mail.

Însă, dacă aveţi un sling şi aveţi impresia că inelele sunt motivul pentru care nu vă simţiţi excelent cu el, vă rog trimiteţi-mi un mail. Şi pregătiţi o poză. Cumva, rezolvăm.


Din aceleaşi considerente, adică pentru persoanele cu umeri înguşti, am făcut unele modificări şi la mei-tai-uri. După cum aţi observat nu am mai făcut de ceva mai mult timp modele noi, sunt încă în lucru/ teste mai multe variante şi nu am apucat deloc să sintetizez informaţiile primite de la teste şi nici să fac modificările pe care le am în cap. Va mai dura ceva timp până voi reuşi să ajung iar la atelier şi să mă apuc de lucru, să mă concentrez exclusiv pe mei-tai-uri. Şi am o presimţire că vine primăvara până sunt eu gata şi mă voi concentra mai mult pe pouchuri. Oricum, dacă aveţi poftă de un mei-tai :), îmi puteţi scrie şi stabilim împreună ce variantă vi se potriveşte şi ce putem face.

IBW Ne vedem la un cico?

A început International Babywearing Week. Azi. Prin lume se organizeaza tot felul de chestii, marşuri, întâlniri, conferinţe. Din câte ştiu eu, la noi nu există specialişti în babywearing, deci conferinţe ioc. Eu una nu mă omor după marşuri, mai ales când e vorba să mergi cu copilul după tine prin centrul unui oraş aglomerat, poluat şi total neprietenos cu copiii.




Pe de altă parte, mi-ar plăcea mult o întâlnire cu mămici 'purtătoare'. Şi mă gândeam: de ce nu?

Aveţi un sling/ pouch/ wrap/ mei tai şi nu vă descurcaţi? Aveţi unul şi vă simţiţi excelent cu el? Hai să ne vedem.

De joi până duminică voi fi la Babyexpo şi şi acolo puteţi proba orice vreţi, însă la aglomeraţia caracteristică nu ştiu cât de relaxate puteţi fi şi cât timp/ chef vom avea de probat, încercat, discutat.

Aşa că mă gândeam să ne vedem marţi, adică mâine, în Kiseleff, în partea dintre BD 1 Mai şi Kiseleff, în zona acoperită, în jur de 6 după amiaza. Ce ziceţi, sună bine?


Cum ajuneţi:
1. Cu maşina. Arcul de Triumf-Bd. Kiseleff. Vă încercati norocul făcând dreapta pe I Mincu şi sperând la un loc de parcare. Parcul de pe dreapta Sos. Kiseleff, în capătul dinspre Mincu, zona acoperită, un fel de foişor micuţ. Sau parcaţi în alveolele dinainte de Muzeul Ţăranului Român şi vă întoarceţi un pic pe jos.

2. Pe jos. Metroul până la Piaţa Victoriei şi pe jos 10 minute pe Kiseleff, parcul de pe stânga,aproape de capăt.
Cu 300 până la Filantropia, mergeţi pe lângă Miniprix şi faceţi pe prima străduţă la dreapta, în 50m e intrarea în parc. Pe partea stângă vedeţi foişorul.

Deci concurs, da?

Mă gândeam că am zis mai devreme dar a fost mai printre rânduri şi poate nu s-a înţeles bine.
Un sling din noua colecţie (gata luni) pentru cel mai cel spam primit.

Intră în calcul comentariile de la Ce spamuri mai primiţi, cele de aici, şi orice poveşti cu spamuri de pe blogul personal, dacă puneti un link la ele, toate astea până duminică seara.

P.S. Uite că m-am răzgândit. Şi cum e de primit, nu de dat, cred că nu se supără nimeni. Premiul este la alegere, sling fix, reglabil, mei-tai sau wrap.

Ce fel de sling aleg (recomandări în functie de vârstă)

Este un draft pentru un articol de pe site. Până revine toata lumea din vacanţă şi e gata minunatul meu site promis de Hotnews, am să mai postez aici câte ceva. Sper să vă fie de ajutor.

Pentru un nou-născut sau un copil până la 7-9 luni.
Dacă doriţi o eşarfa pe care să o puteti purta din prima zi şi până când copilul nu va mai dori să fie purtat, aveţi următoarele variante:

Slingul cu inele
• este foarte uşor de ajustat;
• permite schimbarea foarte rapidă a poziţiilor;
• aveţi nevoie de numai câteva încercări pentru a vă obişnui cu el;
• poate fi purtat de oricare din membrii familiei de la naştere până când copilul nu mai doreşte să fie purtat

Wrapul
• permite un numar mai mare de poziţii decât slingul însa diferenţa constă numai în metoda de legare, copilul va sta în aceleaşi pozitii ca şî intr-un sling;
• aveti nevoie de ceva mai mult timp pentru a va obisnui cu el, dacă copilul este foarte mic sau născut prematur este posibil să nu vă descurcati cu un wrap;
• reglajul ca si schimbarea pozitiilor se fac mai dificil fiind vorba de mai mult material;


Pentru un copil de peste 7 luni:

Slingul cu inele
• este foarte uşor de ajustat;
• permite schimbarea foarte rapidă a poziţiilor;
Poate fi folosit atât pentru drumuri scurte cât şi pentru plimbări lungi, poate fi împrumutat altor membrii ai familiei în cazul în care obosiţi şi copilul doreşte numai purtat.


Slingul fix
• nu necesita nici un fel de reglaje;
• se pune si se scoate foarte uşor;
• dacă măsura este corectă nu aveţi nevoie de timp sau mai multe încercări pentru a vă obişnui cu el, puteţi poziţiona copilul corect din prima incercare;
• permite purtarea în faţă sau pe şold;
• puteţi purta copilul şi în spate însă nu va recomand această poziţie pentru un copil care nu poate comunica foarte bine, ideal ar fi să amânaţi această poziţie pentru după 1 an.
Pentru un copil foarte activ, care doreşte să vadă mult în jur sau pentru un copil care a început să meargă şi doreşte des în braţe dar pentru perioade scurte de timp, cel mai potrivit ar fi un sling fix pentru că se manevrează foarte uşor. Pentru plimbări foarte lungi un sling fix poate deveni incomod deoarece greutatea se distribuie pe spate şi un singur umăr dar mai ales pentru că nu poate fi împrumutat şi altei persoane, respectiv tatăl.


Mei-tai
• distribuie greutatea pe ambii umeri si spate
• este un pic mai dificil de utilizat decat un sling dar mai usor decat wrapul
• poate fi purtat de oricare membru al familiei
Pentru un copil care doarme mult în braţe sau pentru părinţii care călătoresc mult, alegerea potrivită ar fi un mei-tai. Deoarece greutatea copilului se distribuie pe spate şi pe ambii umeri este mai comod de folosit pentru părinţii care îşi poartă copilul timp îndelungat. Bretelele lungi îl fac incomod pentru purtatul pe perioade scurte şi dese.

Wrap
• distribuie greutatea pe spate şi ambii umeri
• poate fi purtat de oricare membru al familiei
Pentru un copil mai mare, care deja merge singur puteţi să vă orientaţi către un tip de eşarfa care se aranjează mai uşor. Ei îşi pot pierde răbdarea până pozitionati wrapul. In plus, poziţia preferată de copiii mai mari este cea pe şold, caz în care materialul rămas nefolosit vă poate incomoda.

Pentru un copil de peste 1,5-2 ani:
Pentru copiii mari un sling fix poate fi dificil de folosit deoarece vă va fi greu să ridicati copilul deasupra slingului şi va trebui să vă aşezaţi mereu pentru a pune copilul în sling.
Un copil mare care nu a fost purtat până acum, cel mai probabil îşi va pierde răbdarea aşteptând să vă obisnuiţi cu wrapul.
Mei-tai-ul este o varinată pentru un copil mare căruia îi place să îl purtati în spate.
Slingul cu inel este ideal pentru copilul care doreşte să stea pe şold în majoritatea timpului.



Un wrap poate susţine copilul chiar daca acesta nu este într-o poziţie corectă. Pentru a putea utiliza un sling este obligatoriu ca bebeluşul să fie într-o poziţie corectă din punct de vedere anatomic. Susţinerea copilului într-o poziţie incorectă sau împotriva voinţei sale ( ‚e prins bine, nu poate să scape..’) nu este un atu al unei eşarfe port-bebe şi nici nu vă recomand să faceţi asta.

Pouchuri noi

Nu, nu am reuşit să le fac. Aşa că, cel puţin momentan, vor fi numai la comandă, gata în maxim două zile. Sunt din bumbac neelastic, iar combinaţiile le faceţi voi dupa gustul propriu.

Poziţionarea nou-născutului în sling

Semi înclinat în sling fix sau reglabil

Am găsit un post excelent despre această poziţie, de obicei cea care ridică cele mai multe probleme. Până mă învrednicesc eu să scriu mai multe despre asta, aruncati un ochi la The Sling Lady, pozele sunt perfecte.

Schimbarea la fata 2.0

Ma simt cumva vinovata ca desi, de aproape o saptamana, nu am mai scris nimic, poarta-ma mami a mai urcat cateva pozitii bune in topul 'ze list'. Ce face un badica incantat la casa omului :)

Partea buna e ca, in pauza asta de blog, am facut totusi ceva. Un mic (pentru om, mare pentru umanitate :) ) upgrade la site. Deci incepand de azi, sling.ro are o noua fata. Si o sa si-o tot schimbe de fiecare data cand o sa dispar de pe blog.