Scenariul apocaliptic preferat

Ca să fie clar de tot: nu ai nevoie de un sling/wrap/orice. Nu este vorba de dispozitivul minune fără de care nu îţi poţi creste copilul. Nu e un lucru fără de care nu poţi trăi şi nu poţi să rişti să-ti privezi copilul.

Ca şi cum nu ar fi de ajuns, nu ai nici macar garanţia că acea eşarfă pe care o laudă x e potrivita pentru tine.

Însă, dacă ai nevoie de ceva care să te ajute să-ţi ţii copilul aproape fără să-ţi rupi spatele/mâinile, dacă vrei doar să te delectezi cu ceva (un shopping mic, cum ar veni) dar acel ceva să nu te îndepărteze de copil (mai o suzi, mai o atenţie), atunci îţi poţi lua liniştita o eşarfa. Ba chiar mai multe.

Ei bine, există totuşi momente când o eşarfă chiar e 'life saver'. Şi acum vorbim de scenariul semi/pre/post/apocaliptic.


Să mă explic: avem o problemă majoră. Zic eu că apocalipsa ar fi una dintre ele...Ei, vine apocalipsa asta dar, ca orice om pe treaba lui, încerci să te salvezi. N-o să poţi să laşi copilul în urmă, deci trebuie să-l legi de tine şi să ...ceva ... fugi/te ascunzi ... în funcţie de măreţia scenariului. Acesta e topul preferatelor mele, cu recomandările de rigoare. Dacă aveţi alte idei măreţe sau sugestii pentru cazurile în care un sling vă salvează viaţa, va aştept.


Primul e Wall-E

Stiu, nu-i chiar apocaliptic, dar e un pic de sfârşitul lumii. Am putea să-i spunem, de fapt, post apocaliptic. În fine, să zicem că suntem în anul două mii şapte sute şi un pic, pamântul e un maldăr de gunoi, plante nu există aproape deloc. Ai venit cu Axioma înapoi acasă, cu restul graşilor (fără supărare) şi vă apucaţi, cu ajutorul roboţilor de treabă, evident, să reînverziţi planeta. Cu ce cari copilul după tine?

Eu zic clar sling. Mai laşi copilu’ pe jos cât culegi o cutie, se joacă un pic în ţărână, bagă degetele în nişte cutii compactate de Wall-E cât era cu ochii după Eva, adică nu foarte bine, se zgărie, vrea în braţe. Apoi vede inelul aruncat de Wall-E şi vrea iar jos că a uitat de durere. Şi apoi s-ar băga la un supt. Cum a apărut însă roboţelul umbrelă, a şi tulit-o după el. Cred că m-aş băga la unul fix, numai de aranjat inele şi de coadă prin praf n-aş avea chef.

Şi chiar dacă aveţi puradel care nu merge, tot o să se zvârcolească după un Burn-E catapultat, aşa că , dacă nu cumva aveţi vreo variantă care să mă dea pe spate, rămânem la sling. Fix.



Numărul doi: Monsters Inc.
Şi rămânem la partea în care monştrii strâng ţipete, Sully încă nu a întâlnit-o pe Bau, iar totul a luat o întorsătură cruntă, monştrii ajung diperaţi după energie şi sperie inclusiv adulţii, nu mai există 10-12, nu le mai e frică de contact. Bine, bine, nici ăsta nu e chiar apocaliptic, dar chiar nu suna aşa bine ‚scenariul horror preferat’.

Deci te trezeşti în miez de noapte cu monstrul înspăimântător ieşind din dulap. Da, au descoperit o cale de a deschide uşa chiar dacă încerci să o blochezi, sunt monştrii şi sunt mari, da? Super rapid trebuie să iei copilul (se înţelege că întreaga omenire realizează beneficiile salvatoare de vieţi ale dormitului împeună cu pruncul şi nimeni nu e nebun să-l lase singur în camera cu monştrii ce pot intra pe orice uşă), să ieşiţi din casă şi să aşteptaţi până se face lumină afară. Nu, monştrii nu s-au gândit să lucreze ture de noapte, sunt foarte răi de somn.

Ce iei?
Aş zice că la unul singur poţi fugi cu copilul afară în braţe şi-l poţi pune în wrap după ce reuşeşti să ieşi din casă. Şi doarme bine-mersi până dimineaţă. Nu cred totuşi că, speriat la maxim şi stresat la culme, mai reuşeşti să legi wrapul. Cât de meseriaşă ai fi. Iar la doi sau mai mulţi,clar sling. Îl pui super-rapid, îl iei şi pe-al doilea pe şoldul celălalt şi ai tulit-o. Dacă cel mic e mic mic şi mai vrea şi supt prin somn, reglabil, să ştii o chestie. Dacă doarme, totuşi, toată noaptea, votez pentru fix, dar, să fim serioşi, cine doarme toată noaptea? Reglabil rămâne.




Numărul trei: Ice age
Serios, ăsta e apocaliptic pe bune. Nu e chiar în viitorul apropiat, însă e primul pe listă după încălzirea globală şi destul de plauzibil.
Aşa, avem frig. Rău. Şi muult de mers, de căutat un adăpost, ceva de mâncare, protejat de prădători.

Nu încape îndoială, ai nevoie de un wrap. Din ala breaz, ţesut, cât de gros. Nu, nu pui copilul în spate, faci bine şi-l pui în faţă, îi protejezi obrăjorii şi-i dai cât mai multă căldură de la tine.
Poţi omorî animale pentru piei, e vorba de supravieţuire (a nu se confunda cu puiul carfurist), şi nu legi wrapul peste haină/pielea de animal. Cel mai probabil vei fi slabă de tot, deci o jachetă din timpurile noaste vă cuprinde perfect pe amândoi.


Numărul 4: Superman

După cum ar trebui să fi aflat până acum, Superman e Super Single Dad. Şi nu unul oarecare, ci unul care trebuie să mai şi salveze lumea. Şi care mai şi zboară. Serios acum, nu te simţi aşa din când în când? Eu zic că te poţi identifica lejer cu personajul.
Un sling ar fi tare bun, şi o fi el Super forţos, însă clar mai poartă copilul şi în spate când nu-l lasă să zboare. Clar, şi bebe de Superman zboară! Deci trebuie să poată zbura şi cu copilul în spate, că doar nu l-aţi văzut pe Superman zburând 'pluta'.

Excludem wrapul, oricât de priceput ar fi Superman, n-am vrea să fie în viteză mare şi să nu reuşească să lege Supercopilul bine (şi ăsta mic zvăpăiat...). În plus, două rânduri de noduri sunt mai sigure decât unul, mai ales la viteze Superluminice. Cum ar veni. Deci clar, Superman o roaga pe mama să îi facă un mei-tai, eventual cu o broderie faină, cu, evident, un S. Şi renunţă la pelerină care e so 30's, în favoarea a patru bretele care-i fâlfâie în zbor. Cu roşu şi albastru, steaua style. Ah, şi cu Superglugă, în caz că Supercopilul seamănă cu alţi bebeluşi şi adoarme la drum lung.



No, sper că v-am mai lămurit cu ce eşarfă şi unde se potriveşte, daca vreţi să mă contraziceţi, sunteţi invitaţii mei.

Si totusi, care sunt riscurile în timpul utilizării slingului cu inele? II

Aceasta e întrebarea pe care am primit-o zielele trecute într-un comentariu aici, pe blog, şi pentru al cărei răspuns mă pregăteam de câteva zile. E destul de lung aşa că luaţi-vă un măr, o atenţie şi pregătiţi-vă.

Partea I - Riscurile în timpul utilizării Slingului cu inele I - reguli generale.

Pe lângă cele 5 recomandări din prima parte, există o serie de reguli specifice fiecărei poziţii. Personal recomand doar 3 poziţii - burtică-pe-burtică, pe şold, poziţia pentru alăptare- deşi consider ca două sunt arhisuficiente - burtică-pe-burtică, pe şold. Am ales ca în instrucţiunile scrise să prezint, cu această menţiune, toate poziţiile, tocmai pentru a fi sigură că ,dacă doriţi să încercati altă poziţie, să o faceţi corect.

Cea mai simplă poziţie, şi cea pe care o recomand pentru copiii până în 3-4 luni, este burtica-pe-burtică. Este poziţia preferată de cei mai mulţi nou-născuţi şi e cel mai uşor de obţinut. În plus faţă de cele 5 reguli de mai sus, trebuie să fiţi atenţi la aranjarea slingului în partea inferioară şi la susţinerea capului în cazul nou-născuţilor.

Spuneam că poziţia pentru care un nou-născut este pregătit este cea fetală, cu genunchii strânşi sub el, deci funduleţul mai jos decât genunchii. În sling trebuie să aveţi grijă ca bebeluşul să stea în aceeaşi poziţie pentru că altfel nu puteţi aranja partea inferioară a slingului astfel încât copilul să nu alunece. Slingul se desfăşoară pe ceafa copilului, pe spatele său, pe sub funduleţ şi pe spatele pulpelor, până la genunchi. În acest caz, marginea inferioară a slingului va fi în spatele genunchilor copilului, mai sus decât fundul său, făcând imposibilă alunecarea copilului din sling.

Atunci când copilul e ţinut în braţe, el îşi întoarce singur capul într-o parte sau în alta, pentru a putea respira uşor şi pentru a îşi odihni capul de părinte. La fel trebuie procedat şi cu slingul în cazul nou-născuţilor care nu îşi susţin capul. Capul copilului poate fi susţinut de sling în jumătatea inferioară, însă el trebuie mereu orientat într-o parte şi nu lipit de părinte, pentru a putea respira uşor şi pentru a avea flux constant de aer proaspăt.


Din poziţia burtică-pe-burtică se poate trece foarte uşor la poziţia pentru alăptat - înclinat, cu capul opus inelelor.
Această poziţie trebuie folosită numai după ce copilul ştie să prindă sânul bine şi suge corect iar mama este obişnuită cu alăptarea. Toate cele 5 reguli sunt valabile şi în acest caz. Capul copilului trebuie doar sprijinit de marginea slingului şi nu acoperit şi, în cazul sânilor mari, e nevoie de atenţie sporită. In acest caz, chiar şi fără sling, mama trebuie să sustină sânul atunci când copilul suge, pentru a îl ajuta.

Dacă mama nu este obişnuită cu alăptatul, chiar dacă are contact vizual cu bebeluşul, există riscul ca ea să nu îşi dea seama dacă copilul înghite şi aer în timpul suptului sau dacă simte nevoia să ercuteze, caz în care copilul se poate îneca. Chiar dacă şi mama şi copilul sunt obişnuiţi cu alaptarea însă nu există contact vizual, caile respiratorii ale copilului pot fi astupate de sânul mamei iar mama poate confunda lipsa suptului bebelusului cu somnul şi nu ceva mai grav. Din acest motiv, această poziţie se foloseste exclusiv pentru alăptare, după terminarea căreia puteţi reveni la poziţia iniţială.

Aceasta este o poziţie pe care personal o găsesc necesară doar în anumite cazuri şi numai când mama are în grijă mai mulţi copii. In primul rând alăptarea este un moment deosebit în viaţa unui cuplu mamă-copil şi ar trebui să fie privit ca atare. În al doilea rând, în timpul alăptării, atât mama cât şi copilul trebui să se simtă cât mai confortabil, lucru care e mult mai uşor de obţinut într-un fotoliu/ canapea/ pat sau pe o bancă decât în picioare, în sling. Dacă puteţi alapta în orice altă poziţie mai simplu, nu ezitaţi să o faceţi.

Cel mai dificil de obţinut, în sling, este poziţia înclinat, cu capul spre inele sau opus inelelor, diferită de poziţia pentru alăptat.
Pentru acestă poziţie este foarte important ca bebeluşul să fie aşezat ca într-un hamac, adica nu paralel cu marginile materialului ci în diagonala sa. Aceleaşi 5 reguli ramân valabile, cu deosebită atenţie pentru sprijinirea capului bebeluşului şi nu acoperirea sa şi cu menţiunea că între bărbia copilului şi pieptul sau trebuie să fie mereu loc de două degete. Copilul trebuie orientat cu faţa şi tot corpul în sus, şi nu spre mamă, ca în cazul poziţie pentru alăptat.

Personal nu recomand această poziţie pentru că este destul de dificil de obţinut de către o persoana fără experienţă cu slingul, mulţi copii nu o agreează (nu pot eructa în această poziţie şi trebuie să semnaleze disconfortul pentru a putea fi repoziţionaţi, acest lucru însemnând şi trezitul din somn atunci când este cazul) şi poate fi folosita pentru o perioada foarte scurtă de timp – în raport cu durata de viaţă a slingului- maxim 3 luni.

Aceasta este poziţia în care, dacă bebeluşul nu este pus corect, puteţi obţine aceeşi poziţie a copilului ca şi în slingurile de tip geantă. Dacă încercaţi să puneţi copilul paralel cu marginile materialului, adică exact ca într-un sling geantă, veţi obţine acelaşi lucru: un copil cu bărbia lipită de piept, lucru ce îi îngreunează respiraţia. Spre deosebire de un sling geantă, însă, un sling reglabil vă permite să obţineţi poziţia corectă. Şi, după cum spuneam în postul anterior, din acest punct de vedere, prevederile CPSC sunt mai mult decât binevenite. Nu doar producătorii de slinguri tip geantă ar putea fi obligaţi să îşi retragă produsele de pe piaţă (sau să fie interzise sub 4 luni) ci şi producătorii de eşarfe port-bebe care fac acest lucru din considerente exclusiv financiare şi care nu oferă instrucţiuni corecte sau asistenţă ulterioară, ar putea fi obligaţi să o facă.

Poziţia cangur - cu faţa în afară.
Deşi majoritatea marsupiilor clasice oferă această alternativă, mai multe studii susţin că această poziţie nu este de preferat, în primul rând pentru că mama nu poate recepta semnalele de disconfort ale copilului decât prea târziu, când acesta este deja nervos. În plus, copilul nu se poate refugia atunci când stimulii exteriori devin suprasolicitanţi.

Din punct de vedere al poziţiei corpului bebelusului, această poziţie în sling este superioară celei obţinute în marsupiu clasic, dar inferioară cele în poziţia pe şold.

Personal nu o recomand. Pentru copiii purtaţi în sling de mici, această poziţie nu este necesară. Atunci când copilul începe să dorească să vadă mai mult în jur, el poate fi mutat din poziţia burtică-pe-burtică spre şold, din ce în ce mai mult, pentru a vedea tot mai mult în jur.
În cazul în care copilul a fost purtat în marsupiu clasic cu faţa în afară, sau în braţe, în aceeaşi poziţie, cel mai probabil va dori şi în sling acelaşi lucru, caz în care folosirea acestei poziţii este justificată. Cu toate acestea, poziţia pe şold este recomandabilă, în special pentru periade mai îndelungate.

Poziţia pe şold.
Este poziţia mea preferată şi cea mai recomandată peste 4 luni; se poate folosi în orice moment şi este ideală pentru copiii care vor să vadă mai mult în afară. Toate precauţiile necesare poziţie burtică-pe-burtică sunt valabile şi în acest caz.

Poziţia în spate.
Deşi unii producători declară că această poziţie poate fi folosită după 6 luni ale copilului, eu nu recomand acestă poziţie deloc. Dacă părintele doreşte totuşi să poarte copilul în spate în sling, acest lucru trebuie făcut numai după ce si părintele şi copilul sunt obişnuiţi cu purtatul în sling.

Spuneam mai sus că, dacă bebeluşul este vesel, odihnit şi fericit la primele încercări ale slingului, el va fi mai mult decât cooperant atunci când mama doreşte să folosească slingul. În plus, experienţa părintelui este necasară atunci când doreşte sa poziţioneze slingul în spate deoarece, chiar şi folosind o oglinda, sunt unele lucruri de care nu îşi poate da seama exact neavând experienţă. De exemplu: dacă materialul slingului nu este întins bine pe spatele părintelui, atunci când copilul este purtat în faţă sau pe şold, în mers, materialul se va întinde sub greutatea copilului şi acesta va coborî cu câţiva centimetri. Atunci când copilul este în faţă părintele îşi dă seama foarte repde şi poate face reglajele necesare imediat. În cazul în care copilul stă în spate, un părinte neexperimentat nu îşi va da seama şi slingul poate ramâne prea larg.
Ca ultimă măsură de precautie, copilul pus în spate trebuie sa aibă minim un an, să poate merge singur (să aibă un simţ al echilibrului) şi să poată comunica părintelui un eventual disconfort.



Eşarfele port-bebe nu sunt atât de simplu de folosit ca un marsupiu clasic. Este nevoie de un pic de timp pentru a vă obişnui cu folosirea slingului sau a oricărei eşarfe. Există greşeli care se pot face, existe pericole la care se pot supune, părintele sau copilul, nepurtând slingul corect sau angajându-se în activităţi periculoase în timp ce îşi poartă copii. Acest lucru este însă valabil pentru orice marsupiu şi, de fapt, pentru absolut orice lucru achiziţionat, în momentul în care nu este folosit cum trebuie.

Partea bună este că, folosite corect, slingurile oferă copilului purtat cea mai bună poziţie, adică aceea pentru care el este pregătit în acel moment, fără să îl forţeze în nici un fel.
În plus, părinţii beneficiază de o excelentă distribuţie a greutăţii copilului asupa propriului corp şi de o libertate de mişcare la orice oră, fără să fie nevoie să îşi îndepărteze copilul.


Voi încerca să completez acest post cu poze cât mai curând.

P.S. Toate ce am povestit mai sus este cuprins în setul de instrucţiuni care vine o dată cu slingul.

Si totusi, care sunt riscurile în timpul utilizării slingului cu inele? I

Aceasta e întrebarea pe care am primit-o zielele trecute într-un comentariu aici, pe blog, şi pentru al cărei răspuns mă pregăteam de câteva zile. E destul de lung aşa că luaţi-vă un măr, o atenţie şi pregătiţi-vă.

Am să încep cu o mică paranteză, sau, să zicem introducere.
În ţările dezvoltate care au reintrodus conceptul de Babywearing în ultimii (zeci de) ani au existat şi o serie de studii adiacente, făcute de specialişti. Studii privind purtatul copiilor în diferite tipuri de eşarfe sau alte dispozitive traditionale (de exemplu un fel de mase de înfăşat specifice, dacă nu mă înşel, amerindienilor). Studii privind poziţia copiilor în diferite tipuri de port-bebe-uri, de la eşarfe la marsupii. Studii privind influenţa modului şi timpului de purtare asupra ataşamentului dintre părinte şi copil.

Plecând de la acest gen de studii şi de la recomandările unor neonatologi, pediatri, ortopezi şi nu numai, în aceste ţări (Germania, Marea Britanie, Statele Unite ş.a.) au apărut din ce în ce mai multe persoane specializate în Babywearing. Se ţin cursuri pentru părinţi dar şi pentru personal medical iar în multe ţări conceptul de babywearing se bucură de o recunoaştere îmbucurătoare.

După cum ştiţi, la noi este totul destul de nou, şi, până nu demult, destul de 'underground'. Motiv pentru care părerile unor specialişti în domeniu sunt imposibile, iar cele ale unor medici lipsesc cu desăvârşire. Mint, nu lipsesc cu desăvârşire însă nu sunt 'declarative'. Mămicile care au cumpărat slingurile mele au primit atât feedback pozitiv de la pediatrii copiilor, cât şi negativ, însă lucururile au rămas la acest nivel. Nici un medic nu a încercat să-şi facă auzită părerea în nici un fel.

Din acest motiv, toate afirmaţiile pe care le voi face în acest post, nu au nici o contraindicaţie sau susţinere din partea cadrelor medicale din ţara noastră. Şi cum articolele şi studiile la care am făcut referire mai sus, cele care susţin Babywearingul, sunt traduse în foarte mică parte în română (cu mii de mulţumiri Attachment Parenting România), iar majoritate conţin termeni de specialitate - care, vă spun cu mâna pe inimă, depăşesc nivelul de anatomie de liceu, punctul cel mai înalt la care am ajuns :) - mă voi rezuma la a răspunde întrebării din titlu, şi nu numai, ca de la părinte la părinte si nu ca de la specialist la specialist.

Toate studiile de specialitate (cele care au fost publicate şi pe internet vor primi linkurile aferente) vor fi prezentate într-un alt articol şi, în funcţie de dispoziţia copilului şi de vremea de afară, voi traduce în viitorul apropiat şi declaraţia de presă a BIB- Babywearing International Birgmingham (organizaţie non-profit).

Să vedem, deci, care sunt riscurile în timpul utilizării unui sling şi care sunt lucrurile de care trebuie să ţineţi cont atunci când îlfolosiţi.


Primul lucru care trebuie ştiut în cazul oricarei esarfe port bebe este că aveţi nevoie de mai mult sau mai puţin timp pentru a va obişnui cu ea. Acest timp depinde foarte mult de îndemânarea dumneavostră dar nu ar trebui să depăşească o săptămână. La început, orice eşarfă este mai dificil de folosit decât un marsupiu obisnuit. Eşarfele port bebe permit mai multe poziţii pentru copil decât un marsupiu clasic, mai multe tipuri de legare, în funcţie de tipul de eşarfă, şi mai multe reglaje. Fiecare din aceste aspecte cere o perioadă de acomodare. Dacă părintele nu este sigur pe el, este o idee foarte bună sa exerseze folosirea eşarfei cu o păpuşă, până se obişnuieşte un pic cu toate reglajele.

Voi vorbi în cele ce urmează doar despre slingul reglabil. Am ales acest tip de sling pentru că este cel mai des folosit, cu cea mai lungă durată de viaţă (din prima zi până când copilul nu mai doreşte să fie purtat, în orice anotimp, de orice persoană, indiferent de constituţie) şi pentru că este prima mea recomandare în cazul unui nou-născut. Veţi vedea pe parcurs şi de ce.

Să luăm cazul unui nou-născut. Acesta are ca poziţie preferată, cel puţin în primele luni de viaţă, poziţia fetală. Spatele e arcuit în forma unui C, picioruşele sunt strânse sub burtică, încrucişate sau nu. Pozitia preferată a copilului este foarte importantă pentru că este acea poziţie pentru care el e pregătit şi pe care corpul său o poate suporta.

În avertizarea CPSC se vorbeşte despre poziţia în formă de C care trebuie evitată. Acest lucru se referă la poziţia întregului corp, inculzând capul, deci cu bărbia lipită de piept, caz în care copilul respiraţia copilului este îngreunată. Poziţia în formă de C a spatelui este însă una corectă, fiind cea pentru care e pregătit un nou-născut. De fapt, el are nevoie de luni bune, 4-5-6-7 pentru a putea să îşi susţină spatele drept. La fel cum copilul nu trebuie ajutat să stea singur în funduleţ, el nu trebuie ajutat nici să îşi ţină spatele drept pentru simplul motiv că, în acest moment, nu e pregătit pentru asta.

1. Poziţia în sling trebuie aleasă respectând poziţia preferată a copilului atunci când îl ţineţi în braţe.

Foarte mulţi copii nu agreează poziţia culcat, majoritatea din cauza refluxului. Copiii cu reflux au nevoie de cât mai mult timp ridicaţi, pentru a elimina uşor aerul şi pentru a nu le ajunge laptele regurgitat din nou în guriţă sau, mai rau, în căile respiratorii, adică pe nas. Din acest motiv, dacă unui bebeluş nu îi place să fie ţinut în braţe culcat sau semi înclinat, nu ar trebui să folosiţi această poziţie nici în sling. Există cazuri în care copilul are reflux şi lăpticul nu ajunge niciodată afară, însă îl deranjează în mod constant. Copilul nu va accepta poziţia semi înclinată dar este posibil să nu vă dea suficiente indicii pentru a realiza că este vorba de reflux. Dacă nu acceptă această poziţie, cel mai bine e să îl credeţi pe cuvânt şi să îi respectaţi dorinţa.

În afară de poziţia copilului, trebuie să încercaţi să îl purtaţi în sling în aceeaşi poziţie în raport cu corpul dumneavostră. De obicei asta se traduce prin suficient de sus pentru a îl putea pupa oricând.

Ce se întâmplă dacă nu faceţi asta? Dacă nu respectaţi dorinţa copilului.
Cel mai probabil copilul nu va coopera atunci când doriţi să îl puneţi în sling, deci nu veţi reuşi s-o faceţi corect şi în siguranţă. Un copil suparat se va zbate, încorda sau întinde şi în nici unul din cazuri nu veţi putea monta slingul. Sau o veţi face prost, făra ca bebeluşul să aibă susţinerea necesară.
Dacă acesta are o afecţiune pe care nu aţi descoperit-o încă este posibil ca, forţandu-l să sta într-o poziţie în care nu se simte confortabil, să îl înrautăţiţi această afecţiune.


2. A doua regulă atunci când folosiţi slingul este ca bebeluşul să fie treaz, vesel şi odihnit şi părintele care îl poartă la fel.
Un bebeluş vesel este relaxat iar aranjarea slingului se poate face foarte uşor.

Ce se întâmplă dacă nu faceţi asta?
În primul rând, o mamă stresată va avea bătăile inimii mai rapide, va transpira mai repede şi va avea mai puţină rabdare. Toate aceste lucruri sunt resimţite de bebeluş care poate deveni şi el mai agitat, mai plângăcios sau mai necooperant. Atunci când sunt suparaţi, majoritatea copiilor se încordează, se întind sau se zbat. Oricare din aceste reacţii ale bebeluşului vor duce la imposibilitatea de a îl aranja în sling.
Chiar dacă sunteţi nerăbdătoare să încercaţi slingul sau aveţi mare nevoie de el tocmai în aceste momente, credeţi-mă pe cuvânt şi nu încercaţi să îl aranjaţi în exact acel moment. Personal, pot pune un sling în mai puţin de 10 secunde un copil de orice vârstă, chiar şi în cele mai dificile poziţii, chit că e vorba de nou-născut sau copil peste 2 ani. Nu pot pune niciodată în sling un copil care nu doreşte asta.

Dacă bebeluşul doarme profund, e posibil ca el să nu reacţioneze atunci când .îl deranjaţi cu ceva, mai ales în cazul unui nou-născut. Nu e momentul cel mai potrivit să faceţi diferite manevre cu slingul pentru că s-ar putea ca bebeluşul să nu reacţioneze la disconfort. Scopul este să îl purtaţi în siguranţă, nu doar să îl aveţi la piept în timp ce faceţi diverse activităţi.

Luaţi-va timpul necesar şi prezentaţi-i copilului ‘minunea’ :) atunci când e odihnit şi vesel, daţi-i ocazia să vadă singur cât de bine se simte acolo atunci când e relaxat şi va accepta cu plăcere apoi să fie purtat în sling oricând.


3. A treia regulă se referă la contactul vizual permanent.
De cele mai multe ori, atunci când bebeluşul are un disconfort, îl semnaleaza într-un fel. O poate face prin sunete, prin mişcări, sau prin expresie. Atât timp cât îl puteţi vedea mereu, puteţi recepta semnalele unui disconfort la timp şi puteţi preveni momentele dificile. In plus, în special la primul copil, învăţaţi mult mai uşor şi mai repede să îl înţelegeţi.

Ce se întâmplă dacă nu faceţi asta?
Dacă bebeluşul doarme profund este posibil ca el să nu vă poată semnala o problemă, să zicem căciuliţa care i-a aluncat pe faţă şi îi acoperă nasul, făcându-l să respire mai mult aer expirat şi mai puţin oxigen.
Sunt cunoscute cazuri de moarte subită a sugarului însă acest lucru nu se întâmplă niciodată sub privirea directă a părintelui.


4. Căile respiratorii libere.
Este foarte important ca nasul copilului să nu fie niciodată acoperit.
În cazul bebelusilor care nu îşi susţin capul singuri, slingul oferă suport exact cum o face şi mâna părintelui: pe jumătatea inferioară a capului. Este mai mult un sprijin şi nu trebuie să acopere capul copilului sau să-l imobilizeze

Ce se întâmplă dacă nu faceţi asta?
Pe lângă riscul evident al sufocării există posibilitatea de care am vorbit mai sus, ca bebeluşul să respire aerul expirat, bogat în dioxid de carbon şi mai puţin oxigen, în funcţie de cât de acoperit este..

5. Reglarea uniformă a slingului
Din cauză că nou-născutul nu are muşchii spatelui suficient de dezvoltaţi pentru a şi-l sustine sigur, el are nevoie ca slingul să îi susţină uniform fiecare zonă a spatelui. Avantajul slingului cu inele faţă de orice altă eşarfă port-bebe sau marsupiu este că permite tensionarea uniformă pe absolut fiecare bucăţică de pe spatele copilului. Imaginaţi-vă că îl tineţi în braţe cu degetele aranjate echidistant şi presiune egală. Cam asta puteţi şi ar trebui să faceţi cu un sling reglabil. Şi acesta este principalul motiv pentru care eu recomand slingul reglabil în cazul nou-născuţilor.

Ce se întâmplă dacă nu faceţi asta?
Dacă slingul este pus destul de corect dar nu perfect uniform, este posibil ca bebelusul să alunece într-o poziţie semi înclinată sau ca coloana sa să nu mai stea dreaptă ci să se încline de la un anumit punct (cel în care slingul este slab). Pe termen scurt acest lucru nu ar trebui să producă probleme fiind similar purtatului în braţele părintelui, dar este mult mai confortabil pentru copil să îl sustineţi uniform şi este un lucru foarte uşor de obţinut cu un pic de atenţie.


In afară de aceste recomandări, există o serie de reguli pentru fiecare poziţie în parte.
Din cauză că pe site nu se pot lăsa comentarii şi pentru blog este prea lunga postarea, am împărţit-o în două şi o voi publica şi pe a doua imediat.

Cât de sigure sunt slingurile?

Am povestit zilele trecute despre diferenţele majore dintre slingurile reglabile şi cele de tip geantă, bag sling. Am explicat, zic eu, destul de clar, de ce slingurile tip geantă sunt periculoase pentru un copil poziţionat culcat, oricum ar fi folosite. Voi adăunga astăzi un al patrulea motiv pentru care un sling reglabil e mult mai sigur decât cel tip geantă, îl veţi putea vedea în acelaşi post, aici: Ring sling vs Bag Sling. Dacă nu aţi accesat blogul în week-end, vă rog citiţi şi acel post, e la fel de important.

Acum aş vrea să vă vorbesc un pic despre slingurile reglabile.

In orice set de instrucţiuni, achiziţionat odată cu un sling reglabil, de la orice producător care ştie ce vinde*, veţi gasi o serie de recomandări privind folosirea slingurilor cu inele.
Atât timp cât este folosit slingul corect, nu există nici un pericol nici pentru mamă/tată, nici pentru copil. Acest lucru este valabil, de altfel, pentru absolut orice lucru pe care îl achiziţionaţi.

Exemplul meu preferat este cel cu scaunul de maşină tip scoică. Care într-adevăr, poate salva viaţa copilului în caz de accident auto. Dar care, folosit incorect, de exemplu pentru a ţine nou-născutul în casă în timp ce doarme, poate duce la asfixierea copilului. Sunt scaunele de maşină sigure? Cu siguranţă, dar numai dacă sunt folosite corect, conform instrucţiunilor!



Am menţionat mai sus producătorii responsabili. Ce înseamnă asta:
Producătorii de eşarfe port-bebe, ca şi retailerii, sunt, în majoritate, părinţi. Părinţi care au descoperit beneficiile purtatului copiilor şi care au o experienţă proprie în acest sens. Cea mai mare firmă europeană ce produce wrapuri, Didymos, este înfiinţată de două mame ce şi-au purtat copii timp îndelungat. Cel mai cunoscător producător de mei-tai-uri din state, Kozy, este fondat de două surori cu un total de 7 copii :) şi cu o vastă experienţă in purtatul copiilor. Cel mai cunoscut brand de slinguri fixe, Comfy Joey, este condus de o mamă a 5 copii, purtaţi toţi. Cea mai veche firmă ce produce slinguri cu inele, în state, Sleeping Baby Production, e condusă de o mămică expertă în slinguri :). Toate aceste persoane sunt apreciate în lumea întreagă pentru produsele lor dar, mai mult decât atât, pentru atenţia pe care o dau tuturor clienţilor, pentru seturile de instrucţiuni complete care vin cu toate produsele lor şi pentru implicarea lor în tot ce ţine de popularizarea purtatului copiilor într-un mod corect, în mod deosebit pe cel mai mare site/forum de babywearing din lume, The Baby Wearer.

Pe lângă aceştia, în întreaga lume, au apărut mai mulţi producători de eşarfe. Unii o fac cu drag, pentru copii şi pentru părinţi, dornici să-şi împartă experienţa, alţii o fac din ratiuni pur financiare, fără nici o legătură cu purtatul copiilor. Sunt zeci de siteuri care afişează poze cu clienţii purtându-şi copiii în cele mai ciudate moduri. Şi care, evident, au instrucţiuni la fel de proaste. Şi care, odată ce şi-au vândut produsul, au terminat cu orice legătură cu clientul. Nu te descurci, sorry.

Eşarfele port-bebe nu sunt însă marsupii. Nu sunt elemente pe care le pui, bagi copilul înauntru şi gata, ai plecat. Ai nevoie, în functie de tipul eşarfei, de un timp mai lung sau mai scurt pentru a exersa, pentru a te obisnui, pentru a găsi poziţia perfectă pentru tine şi pentru copilul tau. Asta nu înseamnă că până nu ai experienţă nu poţi purta copilul sau o faci prost. Înseamnă că ai nevoie de încercări, de bună voinţă şi de judecată. Partea excelentă la eşarfe este că se pot mula perfect pe nevoile cuplului părinte-copil însă, în principiu, ai nevoie de timp pentru a vedea exact care sunt acestea şi pentru a te obişnui.


Eu ştiu că purtatul copiilor este o practică din cele mai vechi timpuri şi că se foloseau şi probabil încă se folosesc, în triburile izolate, simple cordoane pentru purtatul copiilor. Şi sunt mai mult decât în regulă. Însă pentru omul modern, obişnuit să primească totul pe tavă, fără a fi nevoie să mai gândească singur, un set de instrucţiuni proaste sau, mai rău, lipsa sa, pus lângă achiziţionarea unui produs doar pentru că este la modă, poate face mai mult rău decât bine. Şi nu toţi au rabdare să încerce de câteva ori să regleze slingul bine sau să înveţe să lege un wrap, fapt pentru care se rezumă la a o face deloc sau prost.





În acest context, avertizarea CPSC este mai mult decât binevenită. Fiecare producător de eşarfe va fi probabil obligat să explice foarte clar problemele care pot apărea la utilizarea produsului său, respectiv slingul şi să ofere soluţii viabile sau restricţiile necesare (în cazul slingurilor tip geantă, de ex, folosirea numai în pozitie ridicată, după 4 luni).

Partea mai puţin bună este că mass media preia ştirea într-un mod cel puţin interesant. Astăzi am văzut pe un site românesc (nu-l mai dau, că le fac reclamă degeaba :) ) ştirea trunchiată şi pusă lângă poza unui sling reglabil pe un manechin, cu o păpuşă înauntru, pusă, de altfel, impecabil :). Şi cum asta nu ar fi de ajuns, când cineva va cumpăra un sling geantă de la Mothercare, cu 2-3 milioane, cu siguranţă va cumpăra un marsupiu de calitate, conform preţului, în nici un caz un sling periculos.



Revenind la slingurile reglabile. Ale mele. În fiecare set de instrucţiuni pe care îl primiţi odată cu slingul, veţi găsi toţi paşii necesari, unde aţi putea greşi, cum puteţi remedia şi ce să NU faceţi când folosiţi/puneţi slingul.
În umbra noilor evenimente am să vă rog ca, dacă vă hotărâţi să vă faceţi singure un sling sau să faceţi cadou un sling făcut de voi, trimiteţi-mi un mail la diana[arond]sling[punct]ro şi vă voi trimite un set de instrucţiuni în format pdf pe care îl puteţi folosi sau îl puteţi printa şi ataşa la cadoul vostru.