Aventuri cu mei-tai

Azi am ieşit un pic pe afară, să o luam pe prietena lui d de la autobuz, la 1 şi un pic, pe o căldură infiorătoare. Am mers mai pe la umbră, cu şepci şi unşi bine cu crema de protecţie, d n-avea nici o treabă, ba chiar am făcut un ocol să luăm îngheţată. Eu eram cel puţin leşinată, aşa ca la întorcere am hotărât să mai testăm mei-tai-ul.

Am încercat să îl pun în spate dar nu am reuşit. E drept, experienţa mea cu purtatul în spate e aproape zero, l-am testat de vreo 5 ori în total, dar de fiecare dat mi-a ieşit din prima. Acum dau vina pe căldura de afară şi pe stresul meu că eram în mijlocul drumului, leşinată de cald însă am descoperit, cu ocazia asta, ceva foarte fain. Şi anume purtatul în mei-tai în faţă.

De obicei îl port pe d în sling, pe şold. Însă azi în mei-tai, cu el în faţă, lipit de mine, l-am simţit dinnou puiul meu mic şi dulce. Şi deşi abia mai vedeam de capul lui, nu l-am mai simţit băieţel. Am retrăit pupicitul în mers, pe creştetul capului, ne-am umplut amăndoi de îngheţată, iar mei-tai-ul s-a comportat excelent. Cu toate că e un material nu foarte subţire, nu am transpirat deloc din cauza lui, şi, încă o data, la cele 18kg ale lui d s-a comportat perfect. Încă încerc să îmi explic cum se poate ca de la purtatul în braţe să mă doară inclusiv picioarele, iar de la purtatul in sling/mei-tai, nimic.

Deci, din weekend-ul următor, mei-tai-ul iese la rampă. Pe site adică. Enjoy!