sâmbătă, 21 ianuarie 2012

Atunci si acum

Acum am timp. Ma ocup de firma, stau pe net, copilul nu ma mai cere non stop. Insa atunci, ei bine atunci eram lipiti. Si, daca nu ma insel, a fost prima iesire 'fara copil'. De fapt a fost cu tot cu copil, dar si cu Alex, iar ei doi ar fi trebuit sa-si faca de lucru pentru ca eu aveam un pic de treaba. Nici macar firma n-o aveam atunci, nici vreun gand legat de ea, caci cine are timp de ganduri cand copilul are doi ani?

Ei bine, atunci am iesit. In Herastrau, cu d si Alex, sa cunosc o fata de pe net. Visam amandoua la homeschooling, ne stiam de pe forumul AP de cateva saptamani si am decis ca trebuie sa ne vedem. Ea a lasat amandoi copiii acasa, eu pe al meu cu taica-so la trei banci mai incolo, si am vorbit. Si am vorbit. Si am vorbit. Cat pentru doi ani de nevorbit cu cineva care stie aceeasi limba cu tine. Caci nu punem in discutie forumurile, ci acele conversatii reale, in care nu ai backspace si preview, in care, dupa doi ani, iti gasesti cu greu cuvintele. Si apoi propozitiile. Si in care toate frazele sunt complicate.

Imi amintesc perfect aminte cand am iesit din foarte micul nostru Ford Ka, cu telefonul la ureche iar ea mi-a spus 'sunt in parculet in fata la H si sunt inalta'. Si m-am gandit ca trebuie sa fie un om tare fain daca s-a gandit sa se descrie asa.

Atunci am vorbit. Muuult. Undeva spre doua ore. Doua ore fara sa fiu lipita de d la nici doi ani? Pentru mine a fost mai mult decat muuult. Si a fost bine. Am pus tara la cale si, chiar daca nimic din ce am vorbit atunci nu s-a concretizat, am facut altele, cel putin la fel de frumoase.

Am crescut amandoua mult. Eu am 'biznisul' meu, ea pe al ei. La 200 km una de alta. Si vorbim in continuare cate doua ore la telefon. Astazi mi-am dat seama ca nu am nici macar un buton mic catre siteul ei. L-am pus acum. Cu cele mai bune recomandari posibile.


14 comentarii:

  1. frumos! si noua ne place de ea si de tine si de "biznisurile" voastre. viata noastra s-a schimbat in bine de cand va cunoastem. multumim!

    RăspundețiȘtergere
  2. usor-usor, ne lasi sa te cunoastem din ce in ce mai mult:) it feels nice:)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. cateodata am impresia ca am scris asa mult pe net despre mine incat toata lumea stie tot :)). apoi imi amintesc ca am avut un singur stalker :)))) si nu toti citesc peste tot. deci da, mai zic 'din casa' :)

      Ștergere
    2. mie mi se pare ca zici prea putin si esti o carte cam inchisa:)) si eu citesc in multe locuri:)))

      Ștergere
    3. spune, domn'le, ce vrei sa stii? :D sa deschid la pagina buna :))))

      Ștergere
    4. da, da sunt de acord cu Adriana, stim foarte putine despre tine :D :)

      Ștergere
  3. Zic Love! love! love! ca sa nu zic facebook-ist like like like! :D

    :-*

    RăspundețiȘtergere
  4. Povestea voastra m-a facut sa zambesc si sa visez cu ochii deschisi peste cativa ani cand o sa vorbim si noi despre astfel de intalniri. E tare fain cand virtualul intalneste realul, mai ales daca mai e si pe o banca in parc.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. miriam, stii cum e, vin cand nu te astepti. eu vorbeam cu irina de unschooling si de un soi de gradi/scoala umbrela. si uite ce s-a ales de planurile noastre :))) centre de nasteri si port-bebe-uri. varza :))

      Ștergere
  5. foarte frumos! si...ah, chiar ma gandeam sa intreb pe cineva cu 'expertiza' cam cand poate o mama (de copil sub doi ani inca) sa porneasca la treaba serios cu o munca de acasa. simteam asa o presiune si ca sunt mai incapabila decat restul lumii, dar acum ma simt mai in grafic :)))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. sa stii ca si de asta am scris. ma tot uit la mame cu copii mici, de 1-1,5 ani, cum tot incep sa faca tot mai multe chestii, sunt active in afara netului :D si cateodata simt ca, intr-un fel, se compara cu cele cu copii mari. si nu stiu daca e corect in sensul ca cer prea multe de la ele.

      cand a facut d doi ani si, atunci, in ziua aia, a venit rox pe la noi, a intrebat cum am rezolvat cu jobul, eu eram.... what? job? cum adica? :))) deci la noi nici macar nu era vorba ca s-ar fi putut sa se puna vreo problema :))))

      Ștergere
  6. multumesc pentru raspuns. imi dau seama ca oricum nu m-ar ajuta cu nimic daca m-as forta sa fac ceva acum, deci mai trebuie lucrat la planul de familie... adica sa treaca husbandul mai repede la un program flexibil, ca altfel chiar nu are cine prelua odrasla. babysitter-ul strain e inca exclus din ecuatie. pe moment imi voi fixa un deadline pentru demarare ca sa nu las totul in neant. multumesc din nou!

    RăspundețiȘtergere

Primesc cu drag orice comentarii, mai putin spam. Incerc sa raspund cat de repede.
Comentariile la posturile mai vechi de 14 zile sunt moderate si vor aparea pe blog cu o usoara intarziere.