In echilibru

Mi-am dat seama ca, in ultimele luni, cele in care mult prea multe lucruri (mi-)au mers prost, cel mai tare m-a afectat lipsa unui echilibru. Nu atat faptul ca mergeam in jos, ci faptul ca o faceam in hopuri. Iar la un moment dat, dupa atatea hopuri, nu mai reuseam sa vad nici una din partile bune si imi era teama sa ma bucur de urmatorul lucru bun pentru ca stiam ca va urma unul mult mai rau dupa.din
De ceva timp am reusit sa imi stabilesc usor usor un echilibru. Si e bine tare. E bine sa pot sa ma bucur de lucrurile care merita cu adevarat.


Am primit astazi o vizita de la o proaspata mamica (pe care nu o cunosc), un bebe si un tata. Cat am povestit noi despre slinguri, bebe dormea in bratele tatalui sau. Si in tot acest timp (muult, cred ca o ora ne-am intins), tatal si-a luat ochii de la bebe maxim 10 minute in total. In restul timpului a privit-o, a pupat-o, a vorbit in soapta cu ea si a tinut-o in bratele lui. Mi-a facut atat de bine sa ii vad, sa o aud pe mama vorbind de cum dorm amandoua, sa o vad cu bebe in sling, lipita de ea, incredibil de incantata de cum o simtea si pupand-o pe capsor in continuu. A fost una din cele mai frumoase ore petrecute cu altcineva decat cu baietii mei.

Si stiu ca, de acum in colo, am gasit puterea sa vad iar mai mult lucrurile bune decat pe cele triste.


Intorcandu-ma, oarecum, la ziua a 7a de IBW, ma gandeam de ce oare am facut eu asta. Sau pe cea cu slingul de matase. La Festivus am zis ca nu voi mai face trageri la sorti. Pentru ca imi pare extrem de rau ca nu pot face cumva ca toata lumea sa castige. Acum citeam comentariile si imi dadeam seama ca pe multe dintre voi 'va stiu'. Si ca fiecare ar merita o surpriza, un lucru care sa o faca sa zambeasca si care, da, sa fie pe degeaba. Pentru ca asta e unul din cele mai frumoase zambete :). Apoi ma gandeam la cele pe care nu 'le stiu', dar care sunt la inceput de drum si carora le-ar prinde extrem de bine. Si oricum as face, ma voi simti un pic aiurea.

Ei bine, nu. Pentru ca daca nu va veni de la mine, va veni din alta parte. Si tot va fi bine. Si tot sunt un milion de lucruri care te pot face sa zambesti, trebuie doar sa le vezi. Asa ca va doresc tutror sa aveti linistea aia care va permite sa le vedeti. Tuturor, mai putin Adinei :D, care va avea sigur un zambet azi :)

Adina spunea...

In dimineata aceasta am imbracat-o pe bebelina in rosu. Si cand ti-am gasit post-ul...m-au napadit amintirile. Vor fi un Craciun si o iarna speciale. Bi se va invarti pe langa brad pana cand o sa-l dea pe jos o data, de doua ori...mami si tati nu se vor supara. Prin casa se vor auzi melodii de sarbatoare si musai din cuptor va da arome ametitoare un orez cu mere si multa scortisoara. Si tati va pune pe sfoara multa turta dulce...Ador perioada Craciunului, si anul acesta, in 3 va fi deosebita.

13 octombrie 2010, 22:09

1. Mihaela
2. Fata verde
3. Simona
4. Blueeyes
5. Raluca C
6. Robertina
7. Ioana C
8. Elena S
9. Alexandra
10. Corry
11. Deea Z
12. Luci
13. Adina
14. Ilinca multitask :D
15. Laura

Ce-am facut azi

Spre rusinea mea, o sa incep cu ce nu am facut azi. Nu am mers in Izvor. Si pe de o parte imi pare tare rau. Pe de alta parte, momentan sunt in extaz din cauza de noul membru al familiei :) Iar ceilalti doi mi-au dat o zi intreaga sa ma joc. Concluzia: merita fiecare din cele 12 rate babane pe care le voi plati un an de zile.

Azi si maine sper sa pun pe blog chestii faine. De saptamana viitoare incepe calvarul si o sa vedeti ce se intampla cand oameni idioti vor sa para importanti prin orice mijloace. Ocazie cu care va anunt ca, desi nu au ajuns toti banii la mine, astazi am depus 150$ pentru BCIA. Si va fi nevoie de mult mai multi pentru lupta care va incepe saptamana viitoare. Cum intra si restul banilor, pleaca si ei tot acolo.




Pana atunci, inapoi la chestii faine. Deci ce-am mai facut:


Am incercat mai intai masina pe bucatele mici.
Am matlasat.
Dupa cateva reglaje am montat si masa.
Am zis sa tai cateva patratele si sa vad cum se descurca la chestii mici.



Evident, lucrurile au luat-o razna si din joaca a ajuns de-o paturica incredibil de dulce, taman buna pentru un nou-nascut mic mic si pufos. Mai trebuie sa ma hotarasc ce margine va avea.



[ Vedeti cusaturile? Vedeti colturile perfecte? Imbinarile sublime? Matlasatul perfect? :) ]

La fel de evident, am testat si aparatul nou. Pe lumina foarte proasta (paturica e cu mult alb, nu galbui), insa oricum ne-a lasat cu gura cascata. La fel si copilul :)




Si ca sa termin si mai vesel, ajutati-ma sa ii dau un nume. Nu am nici o idee, insa presimt ca voi vorbi de ea mult timp de acum incolo. Sau de el. Asa ca se impune un nume. Idei?

Sa tragem linie, zic

Odata pentru BCIA.
Larisa, Mama lu' Ilana :), Ana_bela si Ioana_T, va astept sa punem la punct pe mail tranzactiile. Alegeţi voi daca doriţi sa donaţi direct către BCIA sau mi-i trimiteţi mie şi eu îi pun mai departe, ca să scutim taxele pt paypal. Oricum ar fi, vă voi trimite pe mail confirmarea plăţii către BCIA si voi la fel. Cu tot cu bănuţii de la voi şi 20% din profitul săptămânii cu pricina, am strâns 481 lei. Vă mulţumesc tuturor!



Si mai trag odata linia, de data asta pentru mine.

Dacă aţi fost cât de cât cu ochii pe blog, ştiţi povestea cu telenovela-mi proprie. A fost un moment foarte greu pentru mine şi, adevărul e, încă este. Tot scriu şi sterg la acest post de foarte mult timp. Sunt atatea de spus, şi atat de personale şi dureroase încât nu ştiu dacă voi reuşi să-l scriu vreodata. Probabil peste mulţi ani.

Cert este că am nevoie de timp. Timp în primul rând cu copilul meu, apoi cu a, plus ca am nevoie şi de un timp al meu. Nu in care sa fiu singura neaparat, dar unul în care să mă pot redescoperi pe mine ca om, altfel decât femeia-buna-la-toate, in care sa reusesc sa privesc lucrurule in ansamblu dar sa ma vad si pe mine.


Asadar:

• da, trimit comenzi, mailuri, dau sfaturi;
• nu, nu misc un deget in plus pt firma: nu termin lucrul la siteul nou, nu fac materiale noi, nu fac pouchuri noi, nu fac mei-tai-uri noi, nu fac gentile;
• da, scriu pe blog cand am chef sa ma laud :)
• nu, nu mai comentez nimic pe alte bloguri sau pe forumuri, si daca nu arde probabil nici n-o sa vizitez;
• da, fac cu mare drag paturici sau orice alte tampenii inutile, ba chiar si un MT dar numai daca o sa simt sa fac asta si o sa ma loveasca inspiratia;
  
• nu, nu fac MT uri la comanda dupa cerintele clientului :P;
• ma apuc de sport extraordinar de serios;
• nu, nu pentru ca ar trebui (si vai cat ar trebui :D) ci pentru ca simt si vreau si o fac de placere;
  
• da, cumpar materiale ca nebuna
  
• nu, in.nici.un.caz nu ma apuc de siteul nou;
• da, o sa vorbesc ore la telefon;
• nu, nu o sa raspund la telefon.
  

Acestea fiind zise, sa nu va suparati pe mine daca o sa par nesimtita. Probabil chiar voi fi. Pentru ca am incredibil de multa nevoie de timpul asta, pentru d, pentru mine, pentru a, pentru noi. Am nevoie sa fiu egoista si self-centered, si selful asta inseamna noi 3. Si o sa fiu. Si o sa-mi fie mai bine.

Si dupa aia facem un party pe blog :)





P.S. Nu m-am hotarat daca misc un deget pentru IBW. Initial am zis ca da, acum am renuntat si la babyexpo si ma gandesc serios sa renunt si la International babywearing week. Daca totusi aveti vreo sugestie la capitolul asta, o astept cu drag.

Buline (si povesti despre quilt)

In mijlocul concediului am primit veste ca mi-au sosit materialele pentru quilt. Bineinteles ca m-am perpelit si m-am gandit la ele in o mie de feluri. Daca pe cele de la Wendy Slotboom le stiam, pentru ca tot de la ea era si seria cu animalute si broscute, de Kona solids nu aveam nici o idee, stiam doar ca sunt foarte apreciate ca si uni-uri pentru quilturi. Cum le-am desfacut...n-am inteles de ce :)). Mi s-au parut destul de tari, cu dosul de-a dreptul aspru si chiar m-am felicitat un pic ca nu am luat mai multe.

Lucru care s-a schimbat complet cand m-am apucat de lucru. Se lucreaza incredibil de usor, cand am ajuns la matlasatul in linii drepte totul era o joaca. Asa ca, dupa pasteluri, am mai facut una in buline. Si pentru ca oricat de usor s-ar fi lucrat, tot iesea un pic mai putin fina decat perfectul meu, am zis sa iasa macar frumoasa foc, sa compenseze :). Asa ca am pus dosul dintr-un raiat foarte subtire la care ma uitam demult si caruia nu-i gaseam utilitate. A iesit o paturica, evident, lesin :), 70 x 75 cm.







Nu am nici o idee la as putea-o folosi, probabil va sta alaturi de muulte alte lucruri inutile dar tare dragi. Poate la bebedoi, vreodata...:)

Si daca tot suntem la buline, trebuie sa va spun ca, in sfarsit, dupa vreo 3 luni, ne-am pus perdele. Nu oricum, ci cusute de mana, caci inspiratia ne-a lovit nu la atelier, ci acasa. Asa ca aseara am fost o Penelopa mica si am cusut de mana ditamai perdelele. In buline. Nu, chef sa le calc n-am mai avut :)

Vaicareli

Terminat targ. Speram sa fie din ala de drag, a fost de criza.

De drag = lumea vine, probeaza, lesina de drag, cumpara => o saptamana de liniste dupa, ma mut linistita.
De criza = lumea vine, probeaza, lesina, se mai gandeste => doua saptamani demente dupa, cand se hotarasc toti. Nu ma mai mut linistita.


Sunt cu toate in doua luntrii, la 3 statii, 2 instalatori, 1 electrician si 2 tamplari distanta.

Laptopul, netul si cutiile sunt aici, slingurile si instructiunile acolo.
Eu si apa suntem aici, hainele acolo. Aici haine nu, acolo apa nu.
Patul e aici, lenjeriile de pat sunt acolo.
Mancare aici, acolo nici macar phd nu livreaza (3 statii :((( )
Curierul ala simpatic caruia ii lasam cutiile si fugeam la d si el imi baga awb-urile la posta e aici, cel nou care nu stie unde sa scrie rambursul e acolo :(


Am plecat a 3a oara la Ikea, am uitat lista.

Am ramas fara inele, fara 3 din modelele noi (al 4 lea e pe duca) si fara Nord.

Trebuie sa merg iar la posta sa expediez international si nu pot sa ma gandesc decat la pachetul venit inapoi din state (desfacut si resigilat) fara absolut nici un motiv (efectiv nu am avut putere sa ma trag de sireturi cu ei desi mi-au spus clar ca nu au nici cea mai vaga idee de ce a venit inapoi)


Intrebati-ma unde, in cele de mai sus, intra copilul :(((

Ce-am avut şi ce-am pierdut

Sau ce-am avut şi nu ştiam că am

Povesteam de pauză. Că am nevoie de una, că d are nevoie de una, că, de fapt, toţi trei avem nevoie de asta. Să ne amintim de noi ca familie, nu de arhitectul, femeia care munceste in casa si copilul plasat dintr-o parte în alta. Stiu ca încă n-a fost o pauza adevărată, pentru că am scris mult pe blog în perioada asta din motive independente de mine (dacă nu s-au gândit şi ei să dea avertizarea mai devreme :) ) dar e abia începutul.

Ce nu ştiam că am:
* Viată ca-n filme. Copilul vorbeşte în replici din Wall-e, Ratattoiulle, Hodwinked (în engleză!), Robin Hood. Plasate strategic, nu orişicum.
* Copil care ştie pe dinafară grămezi de poezioare din A doua carte a lui Apolodor.
* Copil care ştie să aproximeze de câte slinguri e nevoie pentru un lego în funcţie de dimensiunile acestuia.
* Copil care nu face magazin din lego fără casă de marcat.
* Copil care se urcă pe scaunul de la birou şi 'face facturi'.
* Copil care poate eticheta 10 cutii pe minut.
* Copil care inventează aparate de sigilat cutii că nu îi place cum suna scotch-ul. -sau-cum-se-scrie
* Copil care duce omuleţii de lego la o întâlnire să ajute alt omuleţ de lego care nu se descurca cu ceva. Un omuleţ aşteaptă în maşină că e frig afară.
* Poveşti incredibile inventate pe măsură ce le spune şi pe care şi le aminteşte perfect ulterior.

Ce pierdusem si am redescoperit:
* Bucuria de a mă uita la el când doarme.
* Pupicul pe creştet după pipi, înainte să o ia la ţopăială spre sufragerie.
* Bucuria trezirilor de dimineaţă îmbrăţişaţi şi a lungitului încă vreo oră prin pat în tot felul de jocuri şi tone de pupici, fără grija mailurilor nerăspunse în secunda doi.
* Înghesuiala în pat când dormim toţi 3 şi el e la mijloc, de-a latul
* Privirea lui atunci când îi reuşeşte ceva.
* Pupicii aruncaţi la întâmplare.
* Jocurile cu pupicii aruncaţi pe tavan şi prinşi cu scotch-sau-cum-se-scrie, sau cele cu pupici explozivi în care dai unul, explodează şi ţi se întorc zeci. De obicei un pupic plecat de la a, explodat la d, si aruncat la mine
* Alergatul lui zbenguit
* Grup-hug-urile în 3, 4, 5, depinzând de numărul de şoricei extra ce participă
* Bucuria unei îmbrăţişări fără motiv
* Momentele în care mergem amândoi pe stradă fără ţintă şi ne oprim la frunze, caca de căţei, beţigaşe, grămezi de crengi de toate felurile.
* Frumuseţea minutelor în şir în care ne bucurăm de o pisică care stă pe loc şi se uită la noi
* Bucuria de a sta faţă în faţă şi a ne uita unul la altul fără să facem nimic.
* Placerea de a mânca amândoi o prăjitură într-o cofetărie şi de a-i scoate toate alunele şi nucile.

A fost bine, va fi şi mai bine. Ştiu, sunt sigură. De-abia mi-am făcut pofta :)

32 + 147 + 16 = ADD

În momentele în care prind televizorul deschis, îl mut pe AXN. Seriale medii sau peste, majoritatea la a doua sau a treia vizionare. La câteva zile mă enervez, e regulă. Părinţi care vin acasă si duc copiii la culcare, îi pupă de noapte bună, îi învelesc cu pătura, sting veioza şi se întorc la soţ/soţie/treburile lor foarte importante care fac subiectul serialului.

În Flash Forward, mama vine cu copilul la serviciul tatălui, tatăl ia fetiţa si o pupă apoi o lasă pe un scaun să astepte cât discută cu mama. În All Saints copilul şi bunica au accident de maşină, mama pupă copilul si îl lasă pe hol cu o asistentă fugind la bunică. În Medium, mama perfecta vine acasă, culca cele 3 copile şi iese în oraş cu o noua prietenă la un pahar. Tot ea le pune repede mâncarea de dimineaţă din care ele iau 3 guri si pleacă la şcoală.

Cireaşa de pe tort a fost All Saints, cu copilul cu accidentul. Care copil e pasat de la mamă la asistenta, de la asistentă la infirmier, de la infirmier la recepţioner. Care copil nu e băgat în seamă de nimeni şi e vesnic mustrat că vorbeşte când nu e cazul, se bâţâie pe scaun în loc să stea, dă jucării pe jos. Care copil, dupa toate aceste semnale (?!) e diagnosticat, evident, cu ADD. Attention Deficit Disorder, pentru cine nu cunoaşte. Care se tratează medicamentos cu o gramămadă de porcării periculoase şi pentru sănătatea unui adult.

Copilul meu e perfect. Evident, pentru că e al meu. Apoi pentru ca e crescut de mine, cioara, la fel de evident. Şi nu în ultimul rând e un copil linistit, pe treaba lui, extrem de concentrat în activităţile lui, inventiv, înţelegător (de multe ori mai mult decât un adult), iubitor.

32 de pagini de instrucţiuni pentru wrap mai târziu, 147 de poze photoshopate pentru wrap, 16 completare la slinguri, toate astea în 3 zile în care amândoi am fost răciţi, copilul meu e exemplu de ADD, ca la carte.

Răbdare zero, înţelegere zero, comunicare zero, hiperactivitate. Imposibilitatea de a se concentra pe ceva. Şi multe altele.

Nu, copilul nu are ADD, da, eu, mama, am abuzat incredibil de relaţia noastră.
Nu vreau să mă gândesc cam câte medicamente ar fi trebuit să bag în el să-şi 'revină', mai ales dacă aş fi căzut în capcana 'copilul are ceva'. Are, ce-i drept, dar are rezultatele acţiunilor mele şi nu defectele lui genetice. Vom rezolva cu timp, joacă, iubire şi multă bună-dispoziţie. Deja după jumătate de zi cu cele de mai sus 'rezultatele' sunt vizibil satisfăcătoare. Asta în limbaj de ADD, evident.

Despre mitul ADD: 1,2, 3

P.S. În tot timpul ăsta d nu era singur, a stat cu bunicii, la 1 minut de mine, am fost la el de fiecare dată când a cerut. Şi totuşi...

Ce-am mai facut

Am plecat la bunici/atelier pentru 3 zile.
Am ramas o saptamana.
Care s-a facut două.
Care cred că se fac 3 pentru că 'mami, nu plecăm la Bucureşti pentru că mă supăr'.
Avem haine pentru 3 zile călduroase, au trecut 14 şi a venit frigul.

Am aşteptat inelele si n-au venit.
Am asteptat materialele si n au venit.
Am facut 70 de slinguri.
Am facut un mei-tai nou pentru o comanda speciala, superb, n-am apucat sa-i fac poze. Mor de ciudă.
Am gasit materiale noi pt mei-tai si am schimbat un pic modelul insa nu am reusit sa fac nici unul. Fac slinguri.

Am bagat la spalat 10 slinguri cu bolduri in ele.
Am cautat bolduri si am reluat tabla inmultirii cu 4 pana mi-a iesit pe nas şi am găsit toate boldurile pierdute.

Am răcit pe rând: mama, d, eu, tata. Am stat pe rând cu fundu-n sus şi morocănoşi. Ne-a trecut.

Am scris cel putin 10 posturi pe blog. În cap. Acum s-au amestecat şi nu iese nimic.

Cam aşa.