Ştiu că multe din voi au scris pe blog, am să încerc să caut toate postările însă dacă mă puteţi ajuta cu un link v-aş fi recunoscătoare. Sau dacă aveţi o poveste, primesc cu drag. Aş vrea să strâng măcar 50 de poveşti, câte una pe săptămână (or something :) ) şi cel puţin la fel de multe poze. Pentru că mămicilor nu trebuie să le fie teamă să încerce.
Iar dacă aveţi un sling şi nu aţi reuşit să îl folosiţi, vă rog din suflet daţi-mi un mail sau povestiţi pe forum. E păcat să aveţi aşa minune în casă şi să nu o folosiţi.
Ocazie cu care vă invit şi la un brainstorming :). A sling a day keeps the doctor away nu merge :) Şi nici there are some slings money just can't buy :)) Deci aştept ideile voastre, poveştile, supărările.
Să nu ziceţi că nu v-am zis. 1 an de blog, cadou anul trecut la primii 29.
Asta de fraieră, că în loc de 28 puteam să rămân la 27 încă un an, dar, din motive ce mă depăşesc complet, am trăit un an cu impresia că sunt la 29. Şi nu, nu eram.
So, dacă n-aţi înţeles nimic, pe scurt, 29 estem, mulţumim, primim.
Cum vă spuneam acum vreo două zile, caut perechi, sau nu :), de mămici cu bebeluşi sub 4 luni (de preferinţă) care vor sa se distreze şi să înveţe să îşi poarte copiii. Şi să primească câteva slinguri care le vor ajuta pe viitor.
Am avut surpriza să primesc poze cu bebei candidaţi. Come ooon. Toţi, dar absolut toţi copiii sunt frumoşi. Nu frumoşi, excepţionali! Înnebunesc când văd un bebeluş. N-a fost dată să văd copil fără să zâmbesc. Deci stop! Nu vreau copii frumoşi, după nu ştiu ce criteriu. Şi nici mămici trase prin inel. Vreau copii şi mămici fericite. Nu vreau fotomodele, m-am exprimat prost. Vreau zâmbete şi voie bună. Şi copii aproape de părinţi. Am zis mămici? Primim şi tătici cu drag.
Şi cum mă gândeam eu la shooting şi am primit deja câteva oferte, mai mult decât una cum speram :))), am zis că ar fi super fain să găsesc un loc unde putem face fotografiile dar să ne şi putem 'destrăbala' un pic. Să puteţi proba ce vreţi, inclusiv wrapuri, mei-tai-uri, slinguri fixe, să nu fim stresate de timp, să împuşcăm mai mulţi iepuri dintr-o lovitură, cum ar veni.
Aşa că iar apelez la voi. Daţi-mi idei. Ştiţi vreo locaţie child-friendly, încăpătoare, încălzită, bine luminată, unde să ne putem desfăşura? Planul era pentru la mine acasă, unde se întâmplă majoritatea celor de mai sus, mai puţin partea cu încăputul, căci 5 perechi de mămici/tătici cu pici chiar nu încap decât dacă ne înghesuim bine şi pierdem partea cu distracţia, care trebuia să fie cea mai importantă.
A siteului. www.sling.ro E 90% gata, e sus, se vede.
Mai sunt încă articole în lucru, voi încerca să pun cel puţin în fiecare luna câte ceva, la câte am de spus legat de asta aş putea scrie vreo 3-4 ani :))
Mai sunt poze de pus şi multe alte nimicuri, dar e pe drumul cel bun.
Nu vă luaţi de gri :) Mii de mulţumiri pentru voturile vostre in cadrul concursului de pe Hotnews. Şi un mare Mulţumesc pentru dl. Silaghi de la Banca Transilvania.
Partea a doua: caut fotomodele :)
Un pui tare drag, care trebuia sa fie vedeta Poartă-mă, mami! e tare bolnăvior, după o lună de spitalizare şi o operaţie. Alt pui tare drag mie, al meu, e mult prea mare pentru a mai face poze reprezentative pentru slinguri. Încă doi pui dragi care doreau să apară pe site au crescut şi ei o gramadă.
Aşa că am nevoie de un bebeluş, cu cât mai mic cu atât mai bine, de preferat sub 4 luni, pentru o tonă de poze cu mami a lui, cu tati sau cu mine. Eu aş prefera cu părinţii lui proprii şi personali pentru că relaţia lor e cu totul alta decât cea cu mine însă e ok în oricare variantă.
As prefera o mămica cu experienţă în ţinut copilul în sling dar nu e neapărată nevoie, poate e chiar o ocazie excelenta pentru cineva să vadă cât de usor se foloseşte. Şi să-şi îmbogăţească colecţia de slinguri după bunul plac :).
Anul trecut pe vremea asta ne pregăteam de ziua mea. Cu clasica întrebare: ce vrei? Si deja clasicul răspuns (de vreo 3 ani încoace): nu ştiu, nimic. Până am reuşit să ma hotărăsc a trecut o lună. Până am reuşit să răspundem la întrebarea existenţială pe firmă sau pe avantaj a mai trecut o lună. Aşa că în februarie mă mândream cu laptopul meu cadou, cu puţin mov, la sugestia lui alex, să fie clar că e al meu şi să-mi amintească de tinereţe :).
Evident, cadoul pentru mamă e şi cadou pentru pui, aşa ca, cu prima ocazie, laptopul meu mov a devenit mov cu roz, verde, galben, dungi şi buline, toate abţibildurile lui d. Ca orice mamă, nu am putut strica opera copilului, mai ales că nu mă deranja absolut deloc, aşa că laptopul kitchos a devenit ceva obişnuit în casa noastră.
Câteva luni mai târziu am reuşit să găsesc prin o cunoştinţă a unei prietene a unei salariate de-a vecinii mamei o fabrică care ar fi putut să îm facă materialele. Şi cum tot era în drum spre atelier, am zis să oprim într-o zi să întrebăm ce şi cum. Într-o zi pregătită de mers acasă, adică îmbrăcaţi comod pentru drumul în maşină.
Aşa a fost prima întâlnire cu directorul fabricii. În aproape trening. Şi a doua, şi a treia, toate spre atelier sau spre casă, după căteva nopţi de lucru.
De-abia s-a obişnuit omul cu puştoaica sport mereu cu copilu' după ea şi maşina plină de bagaje că m-a lovit într-o zi aranjatul. N-am avut suflet să mă îmbrac la costum însă schimbarea era oricum uriaşă. Pantaloni de duamnă, cămaşă, machiaj, mina de duamnă, geanta cu laptopul, purced spre întâlnirea cu directorul de la tehnice să-i explic, cum ştiu eu mai bine, cu calculatorul în faţă :)), ce şi cum trebuie modificat.
De la Lasă, mă, io vreau să vorbesc cu şeful, la Bună ziua, doamnă era o schimbare de pretty women. Cei mai mici în grad, care nu mă cunoşteau, se dădeau la o parte sau se retrăgeau, nu mai dădeau peste mine fără să zică pardon. Eram, pentru prima dată, patroana :)))
Şi, aranjată toată, intru în biroul de la tehnic, doamnele se scuză şi îmi fac loc să ajung la director, mă servesc cu cafea, apă, suc. (nu, nu erau aceleaşi doamne care, cu câteva săptămâni în urmă, îmi spuneau de sus că acele canapele nu sunt sală de aşteptare, aşteptarea se face afară) Eu, duamna, ma asez finuţ pe scaun, discutăm, scot geanta de la laptop, îi explic că am făcut diagramele şi că mai bine discutăm aşa, şi ... şi... Da! Scot laptopul. Laptopul meu mov cu buline, litere, smileys şi hello kiity.
Şi cum să (nu) te distrezi cu 3 kilograme de orez.
La primul babyexpo am avut destui părinţi dornici să încerce un sling dar fără copilul din dotare. Plus viitorii părinţi care, deşi îl aveau, nu puteau să-l probeze cu slingul. Irinamea a fost o drăguţă şi mi-a împumutat nou-născutul ei de la Lamaze, dimensiuni de nou-născut, gât flexibil dar ... uşor. Am căutat la târg o păpusă mai aproape de ce îmi trebuia dar în afară de preţurile năucitoare (1,7-2,5 mil o păpuşă???? wtf? ) n-ar fi putut păcăli nici un adult că aduce a copil.
Aşa că, pentru a doua tură, am zis să-mi fac temele. Un drum la un fel de supermarket/europa slatinean/totul la 38 000 care costa mai mult de 38 000 şi m-am ales cu 2 gemeni perfecţi. Maleabili, genunchi 'îndoibili', proporţii de copil real. Le mai lipsea greutatea.
Am zis eu, mamă de treabă, că ar fi o ocazie tare bună să vadă copilu' cum facem operaţii. Operat copilul, scos maldărul de vată de plastic, şi distrat cu cele 3 kg de orez. Copilul încântat, am turnat orez cu cornetul în păpuşă, i-am făcut transplant de organe, i-am scos apendicele. Am decis în ultimul moment să punem vată la loc pe post de plămâni, l-am cusut, a fost excelent.
Asta a fost partea cu distratul. Iar Greuţu a fost foarte apreciat la târg. A făcut plimbări pe la alte standuri, a fost purtat de nenumărate familii pe care le-a cucerit iremediabil. Până în ziua 3.
Din ziua 3 de târg, Greuţu n-a mai fost amuzant. Deloc. Lui Greuţu' au început să-i cedeze suturile. Şi a început să curgă. Câte-un bob, câte-un bob. Câte zece. Câte douăzeci. La început numai când îi aranjai pantalonii, apoi din ce în ce mai des, în orice poziţie. Pe mine, pe Irina, pe Andreea, pe Anca, pe Claudia (şi ce bine a fost să se mai scape şi pe alţii, nu doar pe mine :))) ) şi, evident, pe toţi părinţii care au avut parte de experienţa unui drum cu Greuţu. La un moment dat chiar era nasol că nu ştiai ce să le zici mai întâi, să fie atenţi că e greu copilul sau să nu se sperie că [] curge :).
Apogeul lipsei de amuzament a lui Greuţu a fost însă acasă. Nu, nu acasă-acasă, la Bucureşti, căci acolo a stat închis într-o geantă şi am reuşit să evităm covorul de orez pe care l-am lăsat tantilor măturătoare de la Babyexpo. Experienţa cu adevărat provocatoare a fost la atelier, când Greuţu a fost convocat pe ultima sută de metri (la propriu, o să crape din toate încheieturile în viitorul foarte apropiat) pentru un shooting la materiale. Şi când greuţu nu s-a mai comportat ca un copil, ci, pierzându-şi mare parte din greutate, a ajuns iar păpuşă.
Iata, dară, cum să NU vă purtaţi copiii în sling :) Sau aşa Da, aşa NU.
In caz că nu vă e clar, difereţa între poze e de câteva minute, timp în care i s-a scurs tot orezul în picioare :D
Adică cel de la sling.ro, pe care îl puteţi accesa direct de pe site sau aici.
Am avut multe mămici cu care am schimbat o gramadă de mailuri, mi-au povestit din experienţele lor, am schimbat, dacă a fost nevoie, tipul de eşarfă (de obicei de la mei-tai la sling, câteodată şi invers), am pus lumea la cale şi am visat purtatul copiilor ajungând ceva cel puţin la fel de comun ca şi cărucioarele.
Am avut insa si suficiente mămici care au avut nevoie de mai mult decât un set de instructiuni / filmulete de pe net (apropo, unele foarte proaste). Care aveau nevoie cel mai mult de o confirmare. Că fac bine că îşi poartă copiii şi că îi poartă în siguranţă. Aşa că asta e ceea ce îmi doresc eu să rezolv cu forumul. Să puteţi cere un sfat, dacă aveţi nevoie, sau să puteţi oferi unul din proprie experienţă.
Mâine-poimâine, sling.ro face un an. Un an în care câteva sute de mămici şi-au purtat copiii. Sunt sigură că multe dintre ele pot oferi informaţii foarte preţioase în primul rând fiindcă vin din propria experienţă. Când aveţi timp şi chef, vă aştept acolo. Numai fiţi indulgente, ştiţi că eu sunt şi mamă şi tată şi pentru site, şi pentru blog şi, mai nou, şi pentru forum. Şi în primul rând pentru d. :)
Să ne fie de bine!
P.S. Blogul acesta va merge în paralel cu cel de pe site până mă dezmeticesc şi reuşesc să copiez tot acolo. Asta va dura cu siguranţă ceva...
Trebuia să fie pe 3, de ziua lui. Plănuisem, la cererea lui, o zi în doi, trei mai pe seară. Fără musafiri, fără cadouri, fără petrecere, doar o zi în 3 de care îi era atât de dor. Bineînţeles, cu tort, brioşele lui şi sărăţelele mele preferate.
Mi-am promis calculatorul închis, cu excepţia a două sesiuni de comenzi, şi pe prima am programat-o la vreo oră după trezire. Zis şi făcut, vine ora, mă vede copilul la calculator şi-şi aminteşte că i-am promis că-i caut Ciao, belle, ciao! Şi cam acolo s-a terminat ziua noastră frumoasă, mă rog, cel puţin partea aia ,în care eu eram senină.
Am plâns ca o găină, a trebuit să-i explic ce se întâmplă, am povestit de revoluţie, de dreptul la vot, de extrem de multe pentru un copil de fix 3 ani. Dar n-a fost rău deloc, mi-a făcut bine şi mie în caz că aveam nevoie să mă decid să votez. Ei, eu n-aveam, eu sunt din aia 'mobilizatoare' :), insă după asta am reuşit s-o fac pe mama să voteze. Nu împotriva cuiva, ci pentru, ceea ce m-a făcut să mă simt foarte bine.
Tot în cea mai frumoasă zi trebuia (a câta oară) să fie gata siteul nou. Şi blogul, şi forumul. N-a fost, evident. Iar. Din varii motive, inclusiv eu.
Insă in seara aia, cuprinsă de remuşcări, am înţeles ceva. Şi puteam să jur că, în alte forme, mai făcusem asta. Timingul nu e totul. E important, e foarte important. Dar chiar şi timingul se poate recupera. Cel puţin într- relaţie. Nu avem nevoie de căderi pentru a ne lua avânt şi a ajunge sus dar, dacă se întâmplă, nu e o nenorocire. Chiar se poate recupera şi, de fapt, ăsta e tot şpilul.
Am greşit în relaţia cu d când era mic de tot,când încă nu ştiam cum să definesc această relaţie. Când eram prinsă între ceea ce simţeam - pur şi simplu îmi venea să-l strâng în braţe non-stop şi să-l iubesc - şi ceea ce ştiam că 'trebuie' făcut - să îl spăl/ hrănesc/ schimb cu nu ştiu ce la x ore/zile. Ştiam instinctiv să-l iau în braţe, să-l pup, să-l ating, să-l mângâi, să-i vorbesc la fel cum 'ştiam', din cărţi/ articole ce şi când să fac. Şi cumva, interacţiunea dintre aceste două feluri de 'a şti' nu era cea aşteptată. Nu se completau unul pe altul, pe alocuri, dimpotrivă, erau în antiteză.
Însă am învăţat să ştiu de la mine înainte de a 'şti' de la alţii. Şi a fost o lecţie bună pentru mine.
Şi în acea seară, de ziua lui, mi-am dat seama că, de fapt, pentru el, ziua lui era doar o zi, la fel ca oricare alta. In care nu-şi dorea decât nişte părinţi senini. Nu party, nu ore în bucătărie pentru ceva special, nu jucarii, nu haine. Părinţi. La un moment dat îi propuneam să ne îmbrăcăm cu ceva simpatic (că, deh, e ziua lui) şi să ieşim un pic. A vrut halatul lui de baie cu bicicletă. Asta era cu adevărat frumos :). Şi să fie strâns bine, să fiu înghesuit. Nu blugii şmecheri, nu puloverul nu ştiu care, halatul lui în care se simte excelent şi care lui îi place.
Aş mai fi povestit însă s-a trezit iar de azi începe Cea mai frumoasă zi. Bonus, siteul nou şi forumul vor fi gata azi iar Băse se pare că a reuşit.
Vă aminţiţi când vă întrebam ce vă place şi cum căzusem de acord că verdele rulz? Ei bine, verdele n-a vrut, pur şi simplu, să apară în colecţia asta. Dacă roşu + galben a ieşit portocaliu, roşu + albastru - mov, roşu+ bleu - lila, roşu +albastru închis - grena, ei bine, galben +albastru a ieşit...albastru. Şi galben + bleu...bleu. Deci fără verde colecţia asta, mai încercăm data viitoare...
.JPG)
.jpg)
.jpg)