Pentru părinţi cool

În ultimul timp am tot întâlnit mămici tinere. Şi tătici la fel. Familii foarte tinere şi pline de viaţă. Cumva cum îmi doream şi eu. Nu, nu-s bătrână, însă îmi doream un copil de foarte mult timp şi când îi văd, când îi întâlnesc, am un of.

Mă simt mai bătrână, mai obosită, cu mai puţină forţă de viaţă.

Zilele trecute mi-am pus majoritatea cerceilor la loc, m-am îmbrăcat cool, m-am aranjat în stilul acela ne-de-duamnă şi am plecat la întâlnirea cu fetele cu ţiţi :). Şi mi-am dat seama că nu mă mai simt bine aşa, cool. Nu mai sunt eu. Nu ştiu dacă e vârsta, dacă sunt preocupările, impotriva curentului am ramas, ca odinioară, însă ceva mă ţine să mă mai simt o mamă tânără.

Ştiu, pot fi şi cele 15-20 de kilograme :), insă ceva, undeva, s-a schimbat.

Nu atât de mult incât să nu fac totuşi un mic click la un blug+imprimeu dement :). Motiv pentru care, pentru părinţii tineri, cu blugi şi tricou şi fără chef de cozi lungi şi enervante, am lăsat azi mei-tai-urile deoparte (de fapt pe la jumate :) ) şi am făcut nişte slinguri din denim, cu puţin mov :))). Serie mică mică, după cum ziceam săptamâna trecută, grab it before it's over :)))))

Pe sub mână

Acum mult mult timp, să fi tot fost prin liceu, am prins o fază (ştiţi voi, din aia de câteva secunde cât tot schimbi disperat programele în căutare de ... ceva) într-un film făcut acum şi mai mult timp.

Ea, o frumoasă (cum altfel? ) europeancă, răpită de un şeic frumos şi el (nu?) şi extrem de bogat (evident). Ea, dârză, refuza orice pentru că îşi dorea să fie acasă, nu sechestrată într-un palat luxos al unui bărbat pe care nu îl iubea.

Ei, şi el, frumosul dar durul, vine la ea în cameră să o ia la o cina care îi putea salva ... ceva important :), şi îi spune să se îmbrace. Pe patul ei stau două rochii (superbe, evident), una de-a ei, una de-a lui. Pe a ei o ia şi-o taie cu sabia-i (dăă...) şi îi spune ceva de genul: Asta e problema voastră, a occidentalilor: prea multe opţiuni!


Înapoi la mine. Am reuşit să găsesc, pitite printre slingurile fixe, două slinguri roşii. Evident, aş putea să le pun pe site. Dar ştiţi ce se va întâmpla, nu? Păi or să fie sigur 20 de persoane care vor considera că acela e slingul perfect şi nu le va mai plăcea nimic din celelalte modele. Vor rămâne veşnic cu gândul la el iar eu voi fi aşa de impresionată încât, la următoarea tură de materiale, iar nu apuc să fac verde.



Aşadar şi prin urmare, pe sub mână, pentru cine mai doreşte, cine mai pofteşte, cine are răbdare să citească diatamai postul, două bucăţi slinguri roşii. Grab it before it's done! (pfiu, ce mă amuză tehnicile ăstea de aburit cumpărătorul. Acum, dacă nu îl iei acum, nu vei mai vedea niciodată modelul ăsta. Vei regreta toată viaţa, e ultima şansă :)))) Ce-s 120 lei la casa omului pentru un copil aproape în slingul viselor tale? :))) )

Cum să NU ţii copilul în sling

Şi cum să (nu) te distrezi cu 3 kilograme de orez.

La primul babyexpo am avut destui părinţi dornici să încerce un sling dar fără copilul din dotare. Plus viitorii părinţi care, deşi îl aveau, nu puteau să-l probeze cu slingul. Irinamea a fost o drăguţă şi mi-a împumutat nou-născutul ei de la Lamaze, dimensiuni de nou-născut, gât flexibil dar ... uşor. Am căutat la târg o păpusă mai aproape de ce îmi trebuia dar în afară de preţurile năucitoare (1,7-2,5 mil o păpuşă???? wtf? ) n-ar fi putut păcăli nici un adult că aduce a copil.

Aşa că, pentru a doua tură, am zis să-mi fac temele. Un drum la un fel de supermarket/europa slatinean/totul la 38 000 care costa mai mult de 38 000 şi m-am ales cu 2 gemeni perfecţi. Maleabili, genunchi 'îndoibili', proporţii de copil real. Le mai lipsea greutatea.

Am zis eu, mamă de treabă, că ar fi o ocazie tare bună să vadă copilu' cum facem operaţii. Operat copilul, scos maldărul de vată de plastic, şi distrat cu cele 3 kg de orez. Copilul încântat, am turnat orez cu cornetul în păpuşă, i-am făcut transplant de organe, i-am scos apendicele. Am decis în ultimul moment să punem vată la loc pe post de plămâni, l-am cusut, a fost excelent.



Asta a fost partea cu distratul. Iar Greuţu a fost foarte apreciat la târg. A făcut plimbări pe la alte standuri, a fost purtat de nenumărate familii pe care le-a cucerit iremediabil. Până în ziua 3.

Din ziua 3 de târg, Greuţu n-a mai fost amuzant. Deloc. Lui Greuţu' au început să-i cedeze suturile. Şi a început să curgă. Câte-un bob, câte-un bob. Câte zece. Câte douăzeci. La început numai când îi aranjai pantalonii, apoi din ce în ce mai des, în orice poziţie. Pe mine, pe Irina, pe Andreea, pe Anca, pe Claudia (şi ce bine a fost să se mai scape şi pe alţii, nu doar pe mine :))) ) şi, evident, pe toţi părinţii care au avut parte de experienţa unui drum cu Greuţu. La un moment dat chiar era nasol că nu ştiai ce să le zici mai întâi, să fie atenţi că e greu copilul sau să nu se sperie că [] curge :).

Apogeul lipsei de amuzament a lui Greuţu a fost însă acasă. Nu, nu acasă-acasă, la Bucureşti, căci acolo a stat închis într-o geantă şi am reuşit să evităm covorul de orez pe care l-am lăsat tantilor măturătoare de la Babyexpo. Experienţa cu adevărat provocatoare a fost la atelier, când Greuţu a fost convocat pe ultima sută de metri (la propriu, o să crape din toate încheieturile în viitorul foarte apropiat) pentru un shooting la materiale. Şi când greuţu nu s-a mai comportat ca un copil, ci, pierzându-şi mare parte din greutate, a ajuns iar păpuşă.

Iata, dară, cum să NU vă purtaţi copiii în sling :) Sau aşa Da, aşa NU.




In caz că nu vă e clar, difereţa între poze e de câteva minute, timp în care i s-a scurs tot orezul în picioare :D