Apoi am descoperit şi unele picturi de la 1600 şi un pic.
Sebastian Vrancx, scena de razboi, foto de aici.
Şi, din aceeaşi perioadă, The Queen Mary Psalter, foto: British Library
The Flight into Egypt, Andrea Ansaldo, 1620
Giotto di Bondone, Cappella Scrovegni (Arena Chapel), Padua
Recunosc cinstit ca pe asta nu mai stiu de unde am salvat-o :), iar de următoarea iar nu ştiu foarte multe, însă mi-au plăcut amândouă.
Ultima e de la 1400 şi ceva, Getoufte heiden, Spiezer Schilling
Şi vin şi întreb: cât de natural era văzut să îţi ţii copilul aproape? Cât de mulţi copii erau purtaţi în eşarfe din moment ce apar în picturi complet 'integraţi în peisaj'? Oare pe părinţii ăia îi întreba lumea pe stradă dacă stă bine copilul acolo? Oare erau mustraţi că îi răsfaţă?
De ce e atât de împământenit căruciorul în cultura modernă? Instrăinarea copilului de părinţi încă din prima clipă de viaţă şi educarea acestora (a părinţilor) în acelaşi spirit pe viitor? Ce ne opreşte să ne iubim copiii cu toată forţa noastră?
