Ma uit in jur si, absolut peste tot, sunt inconjurata de tehnici mai subtile sau mai evidente si penibile de marketing. Lupt in fiecare zi cu mine pentru a nu ma lasa dusa de valul consumerismului. Si ii vad pe multi in jurul meu plutind.
De la tigaia minune care o face pe Mirabela Dauer mai iubita, la laptele praf care a fost creat de specialistii ce au studiat laptele matern si l-au imbogatit cu adaos de ingrediente minune.
De la produsele Nestle, pardon, L'oreal, de care 9 din 10 femei sunt multumite, in conditiile in care a fost testat, cu steluta mica, [pe un esantion reprezentativ =))] de 11 femei, la ele acasa, pana la vopseaua de par cu ulei de argan bio, ala care poate fi gasit printre ultimele ingrediente si numai in amaratul de balsam de dupa.
De la produsele pentru copii fara conservanti si coloranti artificiali, pline de sare si zahar, ca doar astea-s naturale, pana la fara arome identic naturale, care, pana la urma, nici nu mai vrei sa stii ce inseamna.
- Reclamele la TV reprezinta cel mai pasnic si corect marketing. Ma rog, pentru cei cu cap. Stii ca e reclama, daca ai putin cap iti dai seama ca e, in cel mai bun caz, jumatate de adevar. Asta in cazul in care nu vorbim de reclamele de pe posturile pentru copii. Care prin insasi existenta lor sunt josnice pana-n maduva oaselor. [Puteti sa cititi un pic in engleza pe tema asta, aici]
- Apoi urmeaza cele din presa scrisa [si aici includ si on-line-ul]. Articolele scrise chiar de producatori insa fara steluta mica si nesuferita din povestea de mai sus. Sau articole scrise in schimbul banilor sau al produselor. De care [schimb], de cele mai multe ori, cititorul nu are habar.[exemplu]
- Apoi, micile lucruri gratis. Raman uimita de cat de multi oameni chiar isi imagineaza ca au primit ceva gratis. Oameni buni, daca e pe degeaba, e ori ceva ce ai platit deja, ori e ceva pe care urmeaza sa il platesti, ori e ceva pe care il vor plati/ l-au platit altii pentru tine. Nu exista alta varianta! [mai pe larg]
Iar reclama asta, mincinoasa sau doar manipulativa, are, pentru fiecare din categoriile de mai sus, incredibil de multe fete.
Si in calitate de consumator, si in cea de vanzator, incerc sa dorm bine. Si atunci cand ma trezesc, sa stau dreapta. Nu imi place sa ma zgarcesc, dar in nici un caz nu imi cade bine cand dorintele si nevoile nu sunt, de fapt, ale mele.
Urasc cand imi dau seama ca sunt prostita. Cu lucruri care nu imi trebuie, pe care, de fapt, nici nu mi le doresc. Cand ma las amagita de pretul foarte ridicat, semn al calitatii superioare, sau de pretul foarte mic, de oferta exceptionala, semn de must-have-now! Si cel mai tare urasc cand simt ca imi vine sa o iau pe acelasi drum, caci oamenii par drogati de ambele miraje.
Dar incerc, incerc sa merg mereu cu spatele drept. In ambele posturi, de consumator si de vanzator.
As indrazni sa va intreb, pe voi, cei credinciosi, caci plec de la premisa ca voi ati avea un motiv mai mult sau mai putin intemeiat sa sarbatoriti Craciunul: cumparati cadouri? Folositi momentul sa cumparati acum produsul acela scump pe care vi-l doreati demult? Sau va incanta mai mult reducerile? Primiti lucruri gratis?
Si, cel mai important, cate din cele pe care le veti cumpara va trebuie, sau va vor face cu adevarat sa va simtiti bine?
P.S. In spatele campaniilor de marketing si in spatele firmelor, sunt, evident, oameni. Cam ce fel de oameni? Pai unul din ei este Peter Brabeck, CEO la Nestle.
Filmul e in germana, cu subtitrare in engleza. Merita sa il vedeti!
Apa este, normal, cea mai important materie bruta pe care o avem acum in lume [...] sunt doua opinii diferite pe acesta tema: una pe care eu o consider extrema, este cea a ONG-urilor, care declara sus si tare ca apa e un drept comun. Aceasta e o solutie extrema. Celalalt punct de vedere este ca apa e un bun de consum alimentar si ca orice alt bun din industria alimentara ar trebui sa aiba o valoare de piata.
Bravo tie ca ai reusit sa scrii despre subiectul asta!
RăspundețiȘtergereIl mestec in cap de ceva timp, dar n-am avut rabdare sa scriu despre el.Pentru ca asa m-am saturat sa fiu luata de proasta,in calitate de cumparator, ca pur si simplu am ajuns sa vad manipularea peste tot. Manipulare, nu reclama. Reclama e ceva, manipularea, minciuna, prostirea....altceva.
Si eu, la nivelul meu mic, neprofesionist, caut modalitati naturale, firesti, de marketing, caut sa ajung la genul de oameni care vor/considera/le place...genul meu de produse si ma uit la ce fac altii din punctul asta de vedere. Da, si eu incerc sa traiesc din ceea ce muncesc cu drag, cu credinta lucrului bine facut,in ideea ca ....d'astea....Dar privind in jur atent am ajuns in punctul in care ma intreb: EU sunt pe-alaturi cu drumul sau EI?
Se zice ca daca doi oameni iti spun ca esti beat, du-te sa te culci. Dar in contextul subiectului nostru, e valabil proverbul asta?
Pentru un comentariu, m-am intins cam mult, dar mi-ai pus degetul pe rana.
Poate reusesc sa-mi adun gandurile intr-un sir coerent si voi prelua pasa ta....Dar teama mi-e ca sentimentul de neputinta care a ajuns sa ma copleseasca, de-a dreptul, imi va bloca intentia.
Multumesc!
Mihaela,
RăspundețiȘtergerenu, de data asta nu mai e asa simplu. cum nu e nici la 'parenting'. din pacate, dupa mine, traim intr-o lume de oameni beti. le-as zice drogati, e mai aproape de realitate. :(
Domnu' Nestle e de-a dreptul halucinant.... Dar intr-o privinta are dreptate: niciodata nu am avut un nivel de trai atat de ridicat, si cu toate astea, niciodata n-am fost mai nefericiti. Cred ca fara sa vrea a pus punctul pe i : daca am avea mai putine lucruri si mai putine nevoi, am avea mai putine probleme.
RăspundețiȘtergereDomnu' Nestle e de-a dreptul halucinant.... Dar intr-o privinta are dreptate: niciodata nu am avut un nivel de trai atat de ridicat, si cu toate astea, niciodata n-am fost mai nefericiti. Cred ca fara sa vrea a pus punctul pe i : daca am avea mai putine lucruri si mai putine nevoi, am avea mai putine probleme.
RăspundețiȘtergereBianca, tu parca esti o ONGista din aia extremista :))). Ia aminte de la nenea Nestle cum se fac banii: sa nu mai existe apa la liber!Toti trebuie sa plateasca!
RăspundețiȘtergereFaina postare si binevenita in prag de sarbatori cand lumea parca innebuneste.
RăspundețiȘtergereIncercati sa le spuneti celor din familie ca ati vrea sa nu va cumpere nimic de Craciun sau ca ati vrea sa renuntati ca familie la treaba asta. Noi am facut-o si-am primit raspunsuri diverse: "Ce Craciun e ala fara cadouri?", "Cum sa nu-ti iau chiar nimic?", "Macar pentru copii trebuie sa cumparam, ca doar vine Mos Craciun." Sunt in stare sa cumpere cadouri si pentru bebelusul meu din burtica. Si nu-s nici bogati, nici superficiali, ci doar sedusi de tot marketing hype-ul care-i inconjoara. De ce oare nu ne putem bucura de daruri simple facute de mana, de jocuri si compania celorlalti?
Pe mine m-a stresat mereu toata perioada asta, toata tevatura, tot consumismul: daruri de care n-am nevoie si care nu-mi plac, mancare mult prea multa, ambalaje si hartie de impachetat, brazi taiati ca sa moara intr-o casa impodobiti cu prostioare din plastic. Noi n-avem brad, nu ne luam cadouri, nu impodobim, nu cumparam prea multa mancare si nici nu ne indopam cand suntem in vizita, doar ca sa incercam si aia si cealalta. Si ne e chiar mai bine asa.
Eu am simplificat chestia cu cadourile: cumpar carti, din alea dragi, de suflet, si le imprastii printre oameni dragi, si-atat :)
RăspundețiȘtergeredesi nu sunt credincioasa, mi-a ramas un sentiment placut al Craciunului, de atmosfera speciala, calda, e ceva foarte indepartat si vag care si pe mine ma uimeste, cred ca asteptarea cadourilor, emotiile din ajun, entuziasmul care incepea cu ceva vreme inainte, toate s-au contopit in senzatia asta difuza. oricum pt mine cadourile au ramas un ritual placut, mi-ar placea sa gasesc cadoul potrivit fiecaruia, util neaparat, si da, uneori e un pretext bun pt obiectele pe care le aman (acum tare as vrea un cuptor de facut paine...) reducerile sunt bune oricand, dar cele consistente, nu la prostioare, de care oricum nu ma apropii!
RăspundețiȘtergereCraciun frumos,linistit si plin de dragoste!
RăspundețiȘtergereO alta abordare ar fi sa dăruim - din suflet, cu valoare materiala neimportanta, in locul cadoului care vine ca obligatie, uneori inutil. O explicatie mai clara a ceea ce am scris mai sus o gasiti aici: http://preotvictor.blogspot.com/2011/12/nu-faceti-cadouri-va-rog.html
RăspundețiȘtergere