Nu sunt mare consumatoare de filme, din contra. Si exclud voit cei cativa ani de liceu la cinema Lumina, pe vremea lui Con Air, pentru ca nu filmele in sine erau cele care contau. [nu, nu ne giuguleam prin sala :)), era plictisul dupa Snack, inside joke, doamne ce ma lungesc, sarim peste :)))]
In fine, inapoi la filme. Care mi-au placut.
Daca e sa o incep cu inceputul, cu filme violente intr-un fel sau altul, as pune pe lista unul din putinele filme dure pe care le-am vazut in viata mea de neiubitor de filme :D. Care mi-a placut mult, mult de tot, l-am vazut de cel putin 3 ori, dar pe care nu cred ca l-as mai putea revedea acum.
Daca puteti sa treceti peste scene de violenta sexuala destul de foarte explicite [una din actritele principale e vedeta de filme x], sau daca ati vazut filme dure si nu va fac pe voi :)), eu va recomand Baise-moi.
Din oarescum acelasi registru, a fost un film care, pe langa scenele de groaza [caci asa ii era felul], m-a impresionat si inspirat mult la capitolul potriviri. Cum in fiecare scena, imprimeul de pe cearceaf se asorteaza perfect cu camasa de noapte si se completeaza genial cu backgroundul parchetului si cu interiorul dulapului. De exemplu :D. Sunt sigura ca e 'a feature' a multor filme asiatice, cum eu una n-am vazut multe, asta mi-a ramas in minte. Si daca n-ar avea bucatile horror de care cu siguranta nu mai am chef acum, l-as revedea cu placere. A tale of two sisters
Tot cu final neasteptat, insa departe de horror, am vazut acum putin timp, pe tvr2, un film care m-a rascolit un pic. Mai mult. Din cu totul alte puncte de vedere, si numai pentru ca momentul la care l-am vazut a fost unul perfect pentru mine. S-a asezat fix unde trebuia, insa nu garantez ca, pentru altcineva, filmul va face aceleasi minuni. Din contra, vazut in alt context, sunt sigura ca e un film mediocru. Dar, hei, vorbim despre mine, da? Si despre Broken.
Dupa cum ziceam l ainceput, nu-s mare consumatoare de filme. Vedeti voi, consumatorii pot avea pretentii. Eu n-am :). Stiu cand un film vrea sa ma duca undeva, insa nu ma deranjeaza intotdeauna. Nu ma astept mereu la surprize, la final de Al saselea simt, la decoruri exceptionale, muzica beton, scenariu lesinator. Unele sunt doar filme, not that there's anything wrong with it.
Ei bine, un film despre care stiu din primele minute ca trebuie sa ma faca sa plang, si il las sa ma faca, si plang ca-n filmele americane cu inghetata-n brate, si plang de lesin desi stiu ca nu se poate, si pe care am in plan sa il revad maine, e P.S. I love you.
si ce-o sa mai plang :)
La A tale of two sisters am zis si eu ca tine, ca cinemaul color s-a inventat special pentru el. E o galerie de imagini pastel cu broderie fina de spaime alese parca pe spranceana, un film atat pentru esteti cat si pentru horror-istii cu patalama :).
RăspundețiȘtergereP.S I love you l-as revedea pentru muzica irlandeza si pentru Gerald Butler pe care privirile nu pot decat sa-l soarba pana la ultimul fir de par din barba (yumm, yumm). Hilary Swank in ochii mei e barbat, de la Boys don't cry incoace, nu pot sa o diger in romance-uri.
:)))))) am ramas razand dupa comentariul lui MoniQ :)))). Sunt de acord cu ce spune despre cei doi actori :))).
RăspundețiȘtergereSi sunt surprinsa ca nu am vazut niciodata acest film, din trailer pare foarte foarte fain!
Pup fetele!
(ahem..) de fapt eu eram cea curioasa despre cum ai fost tu inainte de d, de slinguri, de paturici :P
RăspundețiȘtergeream trecut pe lista de vizionat ceva din recomandarile tale, sa vedem daca se lipeste de mine :)
o sa vad si eu P.S., am citi cartea si are intr-adevar ceva anume ce atinge la sentiment, desi chiar iti cam dai seama de la iceput cum sta treaba :)
RăspundețiȘtergere