vineri, 12 februarie 2010

Verdeeeeee

Ei bine, într-un moment nesperat, printr-o conjunctură cu totul si cu totul, am ajuns să am slinguri verzi. Deci, să vă explic. Stabilisem cu don' director să facem o comandă mare, cu urzelile stabilite si cu bătătura în diferite culori. Adică acelaşi model, alte culori. Prin nişte împrejurări extrem de nefericite (Veniţi acum să le vedeti, dacă vrem să schimbam ceva luna asta, daca nu, luna viitoare. 3/8 rosu si 1/8 albastru, cat am vopsit, si restul galben, ca in juma de ora dau drumul la vopsitorie. Acum, să fac 100 km acum, în mom asta, cu bărbatul la muncă şi copilul prin casă, sa-l iau în braţe, sa mă sui la volan, să conduc pe autostradă pentru prima oară doar eu cu copilul la oră de nesomn?!? Deci nu, nu poate să fie rău, ramane asa) am ajuns să am 1/8 albastru care trebuia să se combine cu galben şi să iasă verde. Si care n-a fost.

Si uite aşa am ramas cu un kilometru (la propriu :)) ) de material pe galben.


Bon, după cum ştiţi, la mine e un haos. Eu sunt tanti/ mama/ domnişoara aia drăguţă/ secretara/ băiatul de livrări/ patroana/ femeia de serviciu/ croitoreasa/ soţia/ muncitoarea.
Femeia de serviciu trebuie concediată pentru că în casă e dezastru. Băiatul de livrări face încurcături şi cheama curierul de 3 ori pe zi şi-şi ia cuvinte dulci, în gând. Gândul curierilor, evident. Secretara e promptă până când îi urlă ăla micu' să nu mai vorbească la telefon, moment în care întrerupe subit orice conversaţie. Domnişoara aia drăguţa apare o dată la 2-3 săptămâni când reuşeşte să iasă în Carfur (deci nu mall, da, carfur, asta e the ultimate :) ). Mama e vai de ea, abia apucă timp real cu copilul şi e veşnic îngropata în mustrări de conştinţă. Soţia e puţin plecată, a promis că se întoarce în primăvară dar nimeni n-a mai auzit nimic de ea de luni bune. Patroana vrea multe dar nu are oameni care s-o ajute :).

Ei din toţi ăştia micii din mine :), unul, mai isteţ, nu se ştie care, a reuşit să-i facă pe ceilalţi să tacă un moment şi .... şi ... a gândit! Da, incredibilul s-a produs. Şi ideea genială a venit. Vopsim! Vopsim galben şi facem verde. Rezultatele nu au putut totusi fi prevăzute cu exactitate, aşa că nuanţa e ... un verde. Dar e în primul rând, altceva, şi în al doilea rând, verde. Şi un pic albastru :)

Bucuria a fost neţărmurită pentru toţi, la fel ca şi acum câteva luni, la sosirea movului. De luni, pe site.



4 comentarii:

  1. Wow, ce par lung are David. Asta a fost prima impresie. Apoi a doua: e foarte frumos materialul. Foarte frumos!

    RăspundețiȘtergere
  2. Mă faceţi să sară inima-n mine de bucurie :) Da, e pletos şi frumos rău de tot. N-aţi zis de frumos da' vă zic eu :))) Mihaela, spune repede, de unde şi până unde să semene cu mine? E leit tac-su. Bine, dacă ziceai asta când avea sub un an şi era mai biluţă ca al Bogdanei, înţelegeam, amândoi graşi şi frumoşi :))) Dar asa...

    RăspundețiȘtergere
  3. Wow, ce mult i-a crescut parul lui d! Este asa dragut, sa-ti traiasca!

    Vreau sa-ti spun ca mei tai-ul este o minune, nu stiu de ce nu mi-a trecut prin cap pana acum sa-l cumpar. Il puteam avea de acum o luna, cel putin.

    Am iesit duminica doua ore cu el si Degetzica a stat cuminte, ba chiar a si dormit in el. M-a durut spatele apoi, dar nu a fost din pricina lui, ci din cauza ca nu sunt eu obisnuita sa o car atat de mult timp. Dupa o noapte durerea a disparut ca prin minune.

    Iti multumesc mult de tot, sanatatea mea mintala iti multumeste!

    RăspundețiȘtergere

Primesc cu drag orice comentarii, mai putin spam. Incerc sa raspund cat de repede.
Comentariile la posturile mai vechi de 14 zile sunt moderate si vor aparea pe blog cu o usoara intarziere.