Pană de inspiraţie

Ştiam că va veni şi momentul ăsta însă speram să vină cât mai târziu. Săptămâna trecută, în ikea, am văzut câteva materiale care mi-au plăcut mult mult. Nu m-am abtinut şi am luat câteva pentru că ştiam ca vor merge bine de tot cu bretelele pe care le aveam pregătite. Şi chiar au mers (ignoraţi sclipiciurile de dedesupt, nu-mi aparţin :) ). Şi sunt atât de dulci unele că iar am ajuns să mă rog de d să mă lase să-l port şi eu pic.



Dar îmi puneam baza în zecile de materiale strânse de-a lungul timpului pe principiul nu ştiu ce-o să fac cu el dar îmi place. Şi plănuisem o super ordine în toate materialele şi un moment de maximă inspiraţie pentru nişte combinaţii mortale.

Câteva zile mai târziu, după ce am reuşit să fac curat în primul raft, mi-am dat seama că am făcut o mare tâmpenie. Că aşa frumos aranjate şi puse pe culori sau texturi, mi-au risipit toată inspiraţia. Şi că nu pot gândi mai bine când sunt toate ordonate, că cel mai fain moment e ăla în care sunt zeci de materiale întinse pe masă şi parcă îmi cer să pun mâna pe ele, să le ating, să le mişc, să le întorc...

Evident, acum îmi înţeleg mult mai bine copilul care se joacă excelent când toate jucăriile sunt întinse prin casă şi e lipsit de inspiraţie şi lovit de plictiseală când totul e aranjat şi pus 'frumos, la locul lui'.

Bon, deci celelate rafturi nu mai au parte de aranjat. Mâine declar război ordinei şi încerc să-mi pregătesc sufleteşte mama pentru devastarea atelierului. Să creăm, dară!