marți, 19 ianuarie 2010

Babywearing Art

Sub acelaşi nume, babywearing art, am descoperit-o pe Jean Charlot pe un blog pe care îl citesc când mai prind timp. Si mi-a placut la nebunie. Eram sigura ca e o tipa de-o vârstă cu mine însă nici pe departe, e născută cu aproape 100 de ani mai devreme :) Însă desenele ei sunt superbe, multe cu copii purtaţi.

















Apoi am descoperit şi unele picturi de la 1600 şi un pic.
Sebastian Vrancx, scena de razboi, foto de aici.




Şi, din aceeaşi perioadă, The Queen Mary Psalter, foto: British Library


The Flight into Egypt, Andrea Ansaldo, 1620



Giotto di Bondone, Cappella Scrovegni (Arena Chapel), Padua



Recunosc cinstit ca pe asta nu mai stiu de unde am salvat-o :), iar de următoarea iar nu ştiu foarte multe, însă mi-au plăcut amândouă.





Ultima e de la 1400 şi ceva, Getoufte heiden, Spiezer Schilling


Şi vin şi întreb: cât de natural era văzut să îţi ţii copilul aproape? Cât de mulţi copii erau purtaţi în eşarfe din moment ce apar în picturi complet 'integraţi în peisaj'? Oare pe părinţii ăia îi întreba lumea pe stradă dacă stă bine copilul acolo? Oare erau mustraţi că îi răsfaţă?

De ce e atât de împământenit căruciorul în cultura modernă? Instrăinarea copilului de părinţi încă din prima clipă de viaţă şi educarea acestora (a părinţilor) în acelaşi spirit pe viitor? Ce ne opreşte să ne iubim copiii cu toată forţa noastră?

14 comentarii:

  1. eu cred ca e vorba doar de "moda"- care, bineinteles, se demodeaza la un moment dat pt ca mai apoi sa revina... din pacate, odata cu asta se dau uitarii si obiceiurile sanatoase, lucruri utile, etc..
    partea buna este ca, atunci cand "moda" revine, lucrurile se imbunatatesc, apar variante mai bune, testate.. in fine, stii si tu..
    spre exemplu, zilele trecute (sau chiar pe gerul de ieri) ma gandeam la caciulile alea pt dame care se purtau acum 10-15 ani si care tineau loc de fes si de fular in acelasi timp.. ba chiar tinerele plecau cu ele pe cap si se intorceau cu ele pe post de minujup(bineinteles ca parintii nu stiau :)).. nu mai tin minte cum se numeau, dar ce faine erau si ce mi-ar mai trebui una acum!.. nu strica freza, si arata foarte, foarte fain, mi-am zis ca-i musai s-o rog pe soacra-mea sa-mi croseteze una :)

    probabil ca si atunci cand a fost inventat caruciorul au existat destule voci care sa-l "bombane" si destui ochi care sa se holbeze a la "la ce bun si asta cand exista esarfe?"
    cred ca, in curand, slingul (spre ex) va fi un accesoriu natural sau chiar un must have pt toate mamicile.
    dupa care iar va fi dat uitarii..

    RăspundețiȘtergere
  2. Salut, am găsit pagina voastră prin reclama de pe Hotnews. Voiam să vă spun că mi se pare extraordinar ce faceţi promovând forme alternative de purtare a copilului mic, mai naturale şi benefice pentru copii şi părinţi.
    Singura observaţie este că site-ul de vânzare se cheamă "Poartă-mă, mami" şi nu pur şi simplu "Poartă-mă" ca să lase loc şi tatălui pe undeva pe acolo.
    Plus că în fotografiile de pe site nu apare niciun tată.
    În mod tradiţional s-au ocupat mamele de îngrijirea copiilor, dar în secolul 20, bărbaţii au lăsat-o mai uşor cu războiele şi s-au apropiat mai mult de progenituri.
    În România, taţii nu prea mult, încă mai au reţineri în a schimba scutece şi altele.
    Aşa că, vă rog, nu uitaţi să-i încurajaţi şi pe taţi să poarte minunatele voastre slinguri.

    RăspundețiȘtergere
  3. Graţiela, până l aun punct asemănarea e ok. Problema e că dacă nu porţi căciula x şi mergi cu capul gol, sau îţi iei una rusească :), copilul tot sănătos şi neînstrăinat e. Însă dacă eşti învăţată şi sfătuită de toată lumea să îţi îndepărtezi copilul şi eşti privită ciudat (sau acuzator!) când o faci, atunci e mai mult decât o modă a căciulior burlan sau cu orechi :P

    Tudorica, îţi mulţumesc. Următorul banner aş vrea să fie şi cu tătici, sper să îl şi termin în timp util şi să iasă bine. Sunt la galerie şi câteva poze cu tătici, adevărul e că ei nu sunt aşa dornici să apară în poze publice :) Şi, sincer, mămicile sunt mai atinse de 'poarta-ma, mami' decat tăticii de 'porta-ma, tati' :)

    Dar da, per total ai mare dreptate, am să ma gandesc cum sa ajung şi la taţi mai usor :).

    RăspundețiȘtergere
  4. :) era o paralela. una pe segmentul "modei".

    RăspundețiȘtergere
  5. "De ce e atât de împământenit căruciorul în cultura modernă? (...)Ce ne opreşte să ne iubim copiii cu toată forţa noastră?"
    probabil ca nu-ti doreai neaparat raspunsuri ci doar intrebai retoric
    insa observ, in ceea ce scrii, ca vezi caruciorul cumva ca un inlocuitor al slingului sau invers. din punctul meu de vedere, sunt 2 chestii pt bebelusi si pt mamele lor care servesc aparent aceluiasi scop, dar care, in esenta, nu se exclud niciun moment pt ca sunt destul de diferite. adica nu e deloc o treaba de genul "lapte matern versus laptele praf".
    pt ca;
    -ce bine e cand pot iesi in parc cu bebelusul mic, in carucior, anume pentru a-l lasa sa adoarma in aer liber in timp ce eu ma pot delecta cu lectura unei carti..
    -ce bine e cand pot iesi in oras cu bebelusul in sling si pot vizita o multime de magazine, pot rezolva o multime de treburi fara sa am stresul caratului caruciorului pe scari reusind sa evit o serie de situatii incomode de acest gen. (treburi care nu prea existau atunci cand s-au pictat lucrarile de mai sus)
    -ce bine daca pot sa le am pe amandoua la dispozitie, carut si sling, ca sa ma pot adapta in funtie de situatiile intampinate.
    -ce bine ca pot lucra la birou cu bebelusul dormind pe aproape, in carut, in raza mea vizuala!

    dupa cum vezi, am expus exemple din perspectiva mamei, caci "cultura moderna" n-are nicio legatura cu bebelusul si, mai cu seama, cu nevoile acestuia.
    candva, mamele isi cresteau copiii impreuna, familiile erau mari, disponibile si aproape. daca aceasta trebuia sa plece, cu siguranta avea cel putin un inlocuitor. acum, poate ca iti cresti copilul singura si-i multumesti acelui nu-stiu-cum ca a inventat caruciorul. si, de multe ori, utilizarea caruciorului n-are nicio legatura cu iubirea sau lipsa afectivitatii. lasand la o parte ca e incomparabil de bine sa-ti porti bebelusul "in brate" intr-un mod super comod- asa cum se intampla avand un sling la indemana- multe mame care n-au auzit de sling isi poarta bebelusii in brate. efectiv. asa cum altele ii lasa sa planga in patut si tot asa ar face, indiferent daca ar avea un sling la indemana ori ba.
    deci nu cred ca slingul si caruciorul se pot exlude unul pe celalalt ca instrument
    in prima faza am zis si eu ca, daca am slingul, las carutzul la o parte; ori il arunc, il fac cadou, etc.. insa, in scurt timp, am vazut rostul fiecaruia; mi-e clar ca slingul este sling, tot astfel cum caruciorul e carucior. :)
    deci mai bine vad o paralela intre port-bebe-ul clasic si un sling/ wrap/mei-tai.

    ce-i drept exista reticenta in privinta slingului, asa cum am vazut si persoane care "nu suporta caruciorul in favoarea slingului" - dupa mine si asta e o prejudecata la fel de extrema. dar astea-s cazuri legate mai mult de cultura, de educatie, de deschidere si, de obicei, oamenii astia simt nevoia necontenita de a-si trasa niste granite, de a se incadra in idei si preferinte concrete, la care treburile-s albe sau negre si niciodata nuantate.
    pareri "extremiste" o sa existe intotdeauna si e problema "de individ", de personalitate -ca sa fiu mai exacta.. :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Complimente pentru articol, Diana.
    Foarte placut parcursul "purtatul copiilor de-a lungul istoriei prin arta"

    RăspundețiȘtergere
  7. Gratiela, nu văd căruciorul ca pe înlocuitor al slingului, nici măcar nu le (mai) bag în aceeaşi oala. Sunt două lucruri complet diferite: unul îţi permite să rămâi apropiat de copil, să îl cunoşti, înţelegi mai bine, altul să te detaşezi. Nu e de alba/neagra/gri, nu zic să faci aşa şi nu invers, e pur şi simplu o observaţie.

    Ieri eram în mall şi la zona cu mâncare era o mamă cu o fetiţă mică de tot în cărucior. Ea îşi lua tava (la nordsee) şi vorbea cu tantiile de acolo, iar fetiţa a început să plângă. Primul gest a fost acela de a hâţâna un pic căruciorul (asta după ce a reuşit să o audă în hărmalaia de acolo). Apoi l-a mai hâţânat un pic şi într-un final a tras-o mai aproape să o vadă (era cu spatele la cărucior şi fetiţa tot cu spatele, deci nu se vedeau nicicum una pe alta)

    Eu nu zic că era o mamă bună sau nu, zic doar că dacă copilul ar fi fost în braţe o dată că o auzea mai repede, a doua că putea vorbi cu ea imediat, o putea mângâia, şi a treia poate că copilul nici nu s-ar mai fi speriat aşa de tare de combinaţia gălăgie-fără mamă. Pe când având caruciorul, ăsta a fost primul instinct, să o legene un pic poate se linişteşte sau să câştige nişte timp.

    RăspundețiȘtergere
  8. Asa, şi încă ceva. Nu contest utilitatea căruciorului. Nu ştiu care e aia, nu am descoperit-o încă, dar nu zic că nu există. Însă poţi citi o carte extrem de liniştită cu copilul dormin în braţe şi, cred eu, pentru el e chiar mai liniştitor somnul aproape de tine.

    Ba una o ştiu sigur. Chiar două.
    Când mergi la cumpărături şi ai nevoie să cari după tine toate hainele, genţi, sacoşi de la piaţă. Excelent! (si nu glumesc, m-a salvat de multe ori)
    Când ai un copil mare şi te înhami la un drum prea lung. Dar un copil mare pe care sa nu îl poţi duce în braţe şi care să vrea să meargă în cărucior.

    RăspundețiȘtergere
  9. pai chiar ai zis care ar fi una din utilitatile caruciorului; detasarea. si ce bine ai zis; " (slingul si caruciorul) sunt două lucruri complet diferite: unul îţi permite să rămâi apropiat de copil, să îl cunoşti, înţelegi mai bine, altul să te detaşezi". e nevoie si de asta. de detasare.
    apoi; carutul de astazi mai este cosul pentru bebelus de alta data. acum mai exista si cosuletul care se transforma in scaun de masina, etc.. tot felul de inventii..
    si treaba cu cumparaturile da, un mare DA! de cate ori am pornit cu copilul in carut si m-am intors cu el in sling (pt ca n-a vrut altfel), ocazie sa dau si o raita prin magazine, nu de calta, dar tot as fi impins de un carutz gol!? :)
    dar asta intra in categoria; "ce bine daca pot sa le am pe amandoua la dispozitie, carut si sling, ca sa ma pot adapta in functie de situatie"

    RăspundețiȘtergere
  10. gratiela, cred ca de asta nu ne intelegm :D pentru ca eu nu cred in genul ala de detasare care pleaca de la mama si nu de la copil. acum mesteresc la un post nou ca m ai inspirat :))

    RăspundețiȘtergere
  11. :) pai sa stii ca nici eu nu cred in genul ala de "detasare". aia nu e deconectarea despre care vorbeam si nici nu vad cum s-ar face posibila cu un copil frustrat, probabil plangand, si mama.. facand ce (?) in tot timpul asta? ascultand muzica la casti?

    noi am folosit carutzul doar in intervalul 6 luni-11 luni ale ioanei, perioada in care tot purtatul in sling sau in brate a stat la loc de cinste. si n-am folosit carutzul decat atat, nu pt n-as fi vrut eu mai mult- doamne, eu marturisesc sincer ca m-am bucurat pt fiecare (rar) moment in care ea a acceptat sa stea sau sa adoarma in carut- insa atata a vrut ea, ca atare atata i-am servit carutz. :)
    dar cand e (permis) sa te detasezi, nu vad nicio greseala sa o faci cu instrumentele pe care le ai la indemana, fie el si un carutz. atata timp cat e utlilizat conform "regulamentului" (scris si nescris), atata timp cat nu-l folosesti dincolo de "contraindicatii", orice instrument de genul acesta e ok.
    admitem ca facem parte din "cultura moderna", suntem femei si mame multifunctionale (dar hai sa ne si asumam asta); spalam, gatim, facem curatenie, sport, afaceri, cumparaturi, etc.. dinspre partea mea, felicitari mamei care foloseste caruciorul in defavoarea tarcului pentru a-si vedea de activitati cu bebelusul aproape, atat cat ii permite acesta, asa cum am toata admiratia pentru cele care-si poarta bebelusii (si nu ca as separa aici 2 categorii de mame).
    si sa iau exemplul cu cititul- cu siguranta fiecare mama are o indeletnicire cu ajutorul careia s-ar putea detasa- ca cititul asta a fost setea mea cea mai mare din totdeauna si mi-am dorit sa pot deschide o carte in fiecare moment asa-zis "liber", chiar si dupa ce am nascut. intotdeauna am avut o grija de a purta dupa mine o carte (in geanta, rucsac) pt ca atunci cand copilul adoarme, sa ma pot delecta si eu..
    [si ca tot am ajuns iar la punctul asta -cititul- zi-mi si mie (desi poate-i tardiv acum) pozitia minune de citit cu bebelusul de 6-12 luni in sling, pe o banca sau pe un scaun, ca io n-am reusit ever .. si crede-ma n-am incercat doar o data:) ]
    in fine, alte mamici poate ca pandesc momentul somnului bebelusilor lor pt a da iama in bucatarie si pt a-si implini rolul de gospodine, insa eu am gasit ca pe mine ma ajuta mai mult sa ma detasez prin activitati care n-a nicio legatura cu rolul meu de mama, sotie, femeie care "tine o casa". altele poate isi permit o plimbare, o gura de aer, un crosetat, altele poate-si intind o masca verde pe fata, etc
    deci eu cred foarte tare in aceste momente de detasare pt ca sunt fix cele care te energizeaza si, culmea, in care "cresti" si in care parca se reaseaza niste lucruri in tine. momente din care parca te intorci mai intelept.. dupa, iti continui viata de la alt nivel, cu un gen de relaxare de care e nevoie in orice activitate, zic eu.. in fine, eu aseman momentele astea de detasare al mamelor cu somnul pt copii- perioada aparent pasiva, dar in care ei invata enorm de multe lucruri.

    dar ce zic eu aici? fiecare cu experienta sa. poate ca, intr-adevar, daca ai o maternitate ceva mai "blanda", mai "armonioasa", asa cum am vazut la multe mamici, cu un bebelus care doarme 18-20 de ore din 24, deci cu bebelusul ala "normal", "ca la carte", atunci DA, poate ca nu-i nevoie sa te deconectezi.

    RăspundețiȘtergere
  12. iar mama din mall despre care povestesti ca si-a lasat copilul in carutz plangand, are toate sansele sa fie mama care, si daca i-ai oferi ul sling gratis tot nu si-ar tine bebelusul in brate in acest gen de situatii. dar am zis deja mai sus ca astea sunt decizii personale care tin de prejudecati rigide, de idei legate de un mod anume de a creste copilul, si n-au nicio treaba cu lipsa slingului si utilizarea caruciorului in toata povestea asta.
    deci, da, iarasi nu vad rostul paralelei intre sling si carucior.

    RăspundețiȘtergere
  13. Nu imi vine sa cred! De unde le-ai gasit!!! Extraordinar!

    Ma gandeam la o treaba zilele astea: cand Thea era mica si o scoteam in carucior( ei ii placea desi uneori sfarseam cu ea in brate)plimbarile noastre erau mult mai lungi.

    Cu Lucas imi este frig caci nu am o geaca la care ma pot inchide pana sus si in carucior nu sta. Am doua si dorm cainii in ele. In carucior as fi putut sa mai il bag intr-un sac de dormit, ar fi fost mai ferit de vant. Asa ajung sa nu il scot deloc sau foarte putin.

    As folosi cu drag si caruciorul si mei tai-ul.

    Cat despre ce spunea Gratiela, da..pe Thea am tinut-o destul de mult in brate, iar pe Lucas pana la 6 luni statea intins doar noapte. Pana mi-am luat un wrap mi-a rupt mainile si spatele. Si acum il tin de multe ori pe sold si antebrat.

    RăspundețiȘtergere
  14. :D ce fain a sunat aia;
    "Am doua (carucioare) si dorm cainii in ele."

    RăspundețiȘtergere

Primesc cu drag orice comentarii, mai putin spam. Incerc sa raspund cat de repede.
Comentariile la posturile mai vechi de 14 zile sunt moderate si vor aparea pe blog cu o usoara intarziere.