Pentru părinţi cool

În ultimul timp am tot întâlnit mămici tinere. Şi tătici la fel. Familii foarte tinere şi pline de viaţă. Cumva cum îmi doream şi eu. Nu, nu-s bătrână, însă îmi doream un copil de foarte mult timp şi când îi văd, când îi întâlnesc, am un of.

Mă simt mai bătrână, mai obosită, cu mai puţină forţă de viaţă.

Zilele trecute mi-am pus majoritatea cerceilor la loc, m-am îmbrăcat cool, m-am aranjat în stilul acela ne-de-duamnă şi am plecat la întâlnirea cu fetele cu ţiţi :). Şi mi-am dat seama că nu mă mai simt bine aşa, cool. Nu mai sunt eu. Nu ştiu dacă e vârsta, dacă sunt preocupările, impotriva curentului am ramas, ca odinioară, însă ceva mă ţine să mă mai simt o mamă tânără.

Ştiu, pot fi şi cele 15-20 de kilograme :), insă ceva, undeva, s-a schimbat.

Nu atât de mult incât să nu fac totuşi un mic click la un blug+imprimeu dement :). Motiv pentru care, pentru părinţii tineri, cu blugi şi tricou şi fără chef de cozi lungi şi enervante, am lăsat azi mei-tai-urile deoparte (de fapt pe la jumate :) ) şi am făcut nişte slinguri din denim, cu puţin mov :))). Serie mică mică, după cum ziceam săptamâna trecută, grab it before it's over :)))))

Psihedelice şi tăticeşti

Dacă nu înţelegeţi nimic nu vă stresaţi, e din cauza de prea multa ordine :)



P.S. Post pentru ştiu-eu-care-mămici care nu mai au răbdare să le termin.

Pană de inspiraţie

Ştiam că va veni şi momentul ăsta însă speram să vină cât mai târziu. Săptămâna trecută, în ikea, am văzut câteva materiale care mi-au plăcut mult mult. Nu m-am abtinut şi am luat câteva pentru că ştiam ca vor merge bine de tot cu bretelele pe care le aveam pregătite. Şi chiar au mers (ignoraţi sclipiciurile de dedesupt, nu-mi aparţin :) ). Şi sunt atât de dulci unele că iar am ajuns să mă rog de d să mă lase să-l port şi eu pic.



Dar îmi puneam baza în zecile de materiale strânse de-a lungul timpului pe principiul nu ştiu ce-o să fac cu el dar îmi place. Şi plănuisem o super ordine în toate materialele şi un moment de maximă inspiraţie pentru nişte combinaţii mortale.

Câteva zile mai târziu, după ce am reuşit să fac curat în primul raft, mi-am dat seama că am făcut o mare tâmpenie. Că aşa frumos aranjate şi puse pe culori sau texturi, mi-au risipit toată inspiraţia. Şi că nu pot gândi mai bine când sunt toate ordonate, că cel mai fain moment e ăla în care sunt zeci de materiale întinse pe masă şi parcă îmi cer să pun mâna pe ele, să le ating, să le mişc, să le întorc...

Evident, acum îmi înţeleg mult mai bine copilul care se joacă excelent când toate jucăriile sunt întinse prin casă şi e lipsit de inspiraţie şi lovit de plictiseală când totul e aranjat şi pus 'frumos, la locul lui'.

Bon, deci celelate rafturi nu mai au parte de aranjat. Mâine declar război ordinei şi încerc să-mi pregătesc sufleteşte mama pentru devastarea atelierului. Să creăm, dară!

Pe sub mână

Acum mult mult timp, să fi tot fost prin liceu, am prins o fază (ştiţi voi, din aia de câteva secunde cât tot schimbi disperat programele în căutare de ... ceva) într-un film făcut acum şi mai mult timp.

Ea, o frumoasă (cum altfel? ) europeancă, răpită de un şeic frumos şi el (nu?) şi extrem de bogat (evident). Ea, dârză, refuza orice pentru că îşi dorea să fie acasă, nu sechestrată într-un palat luxos al unui bărbat pe care nu îl iubea.

Ei, şi el, frumosul dar durul, vine la ea în cameră să o ia la o cina care îi putea salva ... ceva important :), şi îi spune să se îmbrace. Pe patul ei stau două rochii (superbe, evident), una de-a ei, una de-a lui. Pe a ei o ia şi-o taie cu sabia-i (dăă...) şi îi spune ceva de genul: Asta e problema voastră, a occidentalilor: prea multe opţiuni!


Înapoi la mine. Am reuşit să găsesc, pitite printre slingurile fixe, două slinguri roşii. Evident, aş putea să le pun pe site. Dar ştiţi ce se va întâmpla, nu? Păi or să fie sigur 20 de persoane care vor considera că acela e slingul perfect şi nu le va mai plăcea nimic din celelalte modele. Vor rămâne veşnic cu gândul la el iar eu voi fi aşa de impresionată încât, la următoarea tură de materiale, iar nu apuc să fac verde.



Aşadar şi prin urmare, pe sub mână, pentru cine mai doreşte, cine mai pofteşte, cine are răbdare să citească diatamai postul, două bucăţi slinguri roşii. Grab it before it's done! (pfiu, ce mă amuză tehnicile ăstea de aburit cumpărătorul. Acum, dacă nu îl iei acum, nu vei mai vedea niciodată modelul ăsta. Vei regreta toată viaţa, e ultima şansă :)))) Ce-s 120 lei la casa omului pentru un copil aproape în slingul viselor tale? :))) )

Grup de sprijin (şi încurajare) pentru alăptare

Sunt Darie şi sunt dependent. Am venit la acest grup pentru că nu vreau să-mi spună nimeni când să mă las. Eu ştiu mai bine.

Sunt David şi… sunt dependent. Mulţumesc pentru înţelegere!

Sunt Natalia şi de 3 luni sunt “curată”. Pe bune, nu m-am atins! Dar 2 ani şi 11 luni am fost addicted. Era foarte bine. Şi acum e foarte bine. Îmi doresc să vă pot spune cât de bine este. Dar trebuie să simţiţi, să fiţi acolo, să trăiţi asta. Eu votez pentru dependenţă! Dependenţa de lapte matern!

Noul grup se anunţă provocator şi plin de surprize! Ai această dependenţă? Vino la “Alăptarea Anonimă” şi noi facem auzit numele tău! Nu există jenă sau critică. Avem în schimb încurajări, informaţii, comunicare, bucurie şi căldură (si prin pardoseală – mulţumim Ilinca şi Dan!).



De ce facem asta?

Am întâlnit un medic renumit care mi-a spus:

-Trebuie să daţi şi lapte praf copilului, altfel nu va creşte suficient! Iar Vacana, ăsta nou, este cel mai bun! Ah, a făcut pete roşii, luaţi-i HA, e perfect! … Maria avea 1 lună şi un pic…
E trist că am primit sfatul ăsta de la un medic pediatru, de un renume naţional, în care aveam încredere…

- Trebuie să diversificaţi la 3, cel mult 4 luni. Altfel acest copil va refuza orice alt aliment. E riscul dvs., dar faceţi un rău copilului… – un medic de familie, împreună cu o asistentă pe care am descoperit-o, surprinsă, pe un dvd realizat de Dana Nălbaru (sunt sigură că era pusă acolo cu cele mai bune intenţii, dar a dat prost!).
E stupid…

- Nu există sugar care să nu necesite lapte praf! zic ei, neonatologii din unele maternităţi bucureştene, în ciuda tuturor informaţiilor pe care ar trebui să le cunoască…


Noi credem în schimbare! Schimbarea o putem face noi, părinţii, medicii care sprijină alăptarea, toţi cei care vor să se implice în promovarea alăptării în România!




Aştepţi un copil şi vrei să fi pregătită pentru a-l hrăni natural?

Ai deja un copil şi vrei să ne împărtăşeşti experienţa ta pozitivă sau să discutăm despre dificultăţile întâlnite în alăptare?

Ai un copil alăptat care a trecut de un an, iar presiunea celor din jur pentru a-l înţărca te deranjează?


Consilierii Irina-Alexandra Popescu – educator prenatal certificat Lamaze, consilier pentru alăptare, doula;
Roxana-Mirela Duduş – lider în formare La Leche League ;
Diana Mateescu – adică eu :);
Ilinca Tranulis – medic pediatru;
Ramona Roşu - fiziokinetoterapeut, educator prenatal certificat Lamaze;
Claudia Necula – psiholog clinician, psihoterapeut şi educator prenatal certificat Lamaze;
te aşteaptă duminică, 24 ianuarie 2010, ora 17, in strada Pretorienilor nr.11 (zona Izvor).

Babywearing Art

Sub acelaşi nume, babywearing art, am descoperit-o pe Jean Charlot pe un blog pe care îl citesc când mai prind timp. Si mi-a placut la nebunie. Eram sigura ca e o tipa de-o vârstă cu mine însă nici pe departe, e născută cu aproape 100 de ani mai devreme :) Însă desenele ei sunt superbe, multe cu copii purtaţi.

















Apoi am descoperit şi unele picturi de la 1600 şi un pic.
Sebastian Vrancx, scena de razboi, foto de aici.




Şi, din aceeaşi perioadă, The Queen Mary Psalter, foto: British Library


The Flight into Egypt, Andrea Ansaldo, 1620



Giotto di Bondone, Cappella Scrovegni (Arena Chapel), Padua



Recunosc cinstit ca pe asta nu mai stiu de unde am salvat-o :), iar de următoarea iar nu ştiu foarte multe, însă mi-au plăcut amândouă.





Ultima e de la 1400 şi ceva, Getoufte heiden, Spiezer Schilling


Şi vin şi întreb: cât de natural era văzut să îţi ţii copilul aproape? Cât de mulţi copii erau purtaţi în eşarfe din moment ce apar în picturi complet 'integraţi în peisaj'? Oare pe părinţii ăia îi întreba lumea pe stradă dacă stă bine copilul acolo? Oare erau mustraţi că îi răsfaţă?

De ce e atât de împământenit căruciorul în cultura modernă? Instrăinarea copilului de părinţi încă din prima clipă de viaţă şi educarea acestora (a părinţilor) în acelaşi spirit pe viitor? Ce ne opreşte să ne iubim copiii cu toată forţa noastră?

Reduceri la slingurile fixe

Da, am facut+o si pe asta. De azi, toate slingurile fixe in stoc, sunt cu 40% mai ieftine. Adica 60 lei. Asta e vestea buna. Vestea mai putin buna e ca cele mai multe sunt masuri mici si foarte mici. Adica dupa ce ca esti fotomodel, mai si da norocul peste tine :))))



Voi pune in noaptea asta pe site toate marimile disponibile. Sper sa va gasiti ceva frumos pentru primavara :)

Schimbări la slingurile cu inele

Acum un an, când am început primul sling cu inele, m-am gândit şi răzgândit de câteva zeci de ori cu privire la prinsul inelelor. Lucru care a continuat de-a lungul timpului :). În funcţie de disponibilitate şi de cum m-am simţit purtând slingul am schimbat şi ţesăturile dar şi tipul de pliere în inele.






De câteva luni nu am mai folosit slingul deloc (şi nu vă pot spune cât de rau îmi pare), însă, cu ajutorul vostru, am modificat dinnou sistemul de prindere. Pot spune cu mâna pe inimă că e de departe cea mai bună variantă. Şi trebuie să îi multumesc în primul rând lui Ale pentru că mi-a amintit de fiecare dată când ne-am văzut că pe ea o deranjează umărul prea lat :). Glumă, neglumă, chiar nu m-aş fi mobilizat fără ea. Şi, deşi nu am apucat să port noua variantă, pentru că d consideră că e prea mult de muncă (10 secunde :(( ) să pun slingul pentru cât stă el în braţe, sunt sută la sută sigură că se simte excelent chiar şi pentru cele mai puţin slabe (observaţi exprimarea, da? :))) )





Problemele apăreau la persoanele cu umeri foarte înguşti, sau foarte slabe. De fapt nu probleme, ci un oarecare disconfort legat de umărul prea lat.Niciuna din mămicile mai puţin slabe :) nu mi-a povestit de vreo problemă şi nici eu nu am simţit nimic deranjant.



Însă ultima tură de slinguri are umărul foarte îngust şi inelele cusute foarte aproape de margine, astfel încât să puteţi desface slingul exact atât cât aveţi nevoie şi să aveţi încă inelele foarte sus. Sper că am găsit varianta finală şi că se va mula perfect pe orice conformaţie. Dacă aveţi orice fel de nelamuriri sau nemulţumiri, vă rog nu vă jenati sa-mi povestiţi, este singurul mod în care pot face lucrurile mai bine.




Am modificat şi instrucţiunile pentru slingurile cu inele. Deşi cele vechi aveau mult mai multe detalii şi era povestit cam tot ce aş fi putut eu spune 'live', am descoperit că era puţin prea multa informaţie pentru 'prima mână' şi de foarte multe ori lumea nu mai reţinea detaliile sau nu avea răbdare să citească tot. Aşa că varianta de acum este mai scurtă, cu poze mai frumoase :), şi, dacă aveţi probleme, vă aştept cu drag pe forum. Imi puteţi cere, evident, şi varianta veche, daca nu aveţi chef să vă înregistraţi pe forum şi v-o pot trimite în format pdf pe mail.

Însă, dacă aveţi un sling şi aveţi impresia că inelele sunt motivul pentru care nu vă simţiţi excelent cu el, vă rog trimiteţi-mi un mail. Şi pregătiţi o poză. Cumva, rezolvăm.


Din aceleaşi considerente, adică pentru persoanele cu umeri înguşti, am făcut unele modificări şi la mei-tai-uri. După cum aţi observat nu am mai făcut de ceva mai mult timp modele noi, sunt încă în lucru/ teste mai multe variante şi nu am apucat deloc să sintetizez informaţiile primite de la teste şi nici să fac modificările pe care le am în cap. Va mai dura ceva timp până voi reuşi să ajung iar la atelier şi să mă apuc de lucru, să mă concentrez exclusiv pe mei-tai-uri. Şi am o presimţire că vine primăvara până sunt eu gata şi mă voi concentra mai mult pe pouchuri. Oricum, dacă aveţi poftă de un mei-tai :), îmi puteţi scrie şi stabilim împreună ce variantă vi se potriveşte şi ce putem face.

Confesiuni din bucătărie I: cel mai bun aluat de pizza

Ştiţi că nu mă bag prea mult în seamă cu personale nelegate de purtatul copiilor, cu atât mai puţin de bucătărie. Dar asta e atât de tare încât merită. Plecând de la o reţetă de pâine la tigaie, pe care am făcut-o şi e demenţială, din care am scos cana de măsurat şi gradaţiile de la cuptoul electric :) am ajuns la The aluatul.

Varianta perfectă :
*200 g de făină măsurată cu lingura, adica vreo 20 de linguri plinute care sigur sunt vreo 300 g de făină :)))) (mulţumesc mamei mele care a ascuns cana de măsurat într-un castron şi a acoperit-o cu o strecurătoare de am găsit-o după 2 zile de căutări asidue)
*1 plic de drojdie uscată - 7g
*nişte apă (mulţumesc aceleaşi mame pentru pititul cănii minune, plus inspiraţiei divine, a mea şi a lui alex, în momentul în care ne-am cumpărat căni şi pahare, toate supradimensionate şi imposibil de folosit la măsurat cantităti sub 500g)
*nişte sare (mulţumiri sufletelor noastre de artişti care au ales tacâmurile, cu forme şi volume făra nici o legătură cu cele clasice, vezi şi lingurile de făină si linguriţele de sare)

Bon, toate chestiile ăstea se amestecă şi se lasă vreo 15 min sub formă de bilă. Dacă aveţi lene maximă, ca subsemnata, nu vă obosiţi să framântaţi, iese perfect şi fără. Mulţumiri copilului din dotare care preferă jucării ieftine şi simple, aka lighenuş de plastic la 2 lei, perfect pentru amestecat coci :)). După care împărţiţi mica bilă în 4 bile şi mai mici şi le aplatizaţi aşa, la vreun centimetru grosime. După care le uitaţi sub o lenjerie de pat de copil pe care n-aţi folosit-o decât în primele zile, până v-aţi prins că puradelu' doarme cel mai bine în pat la mă-sa :)) (sau în sling. Ha! iar v-am adus unde am vrut :)))) )Vreo 45 min.

Acum intervine şi acel un lucru pe care s-ar putea să nu-l aveţi în casă, şi anume o tavă de pizza de la Kaufland, rotundă, vreo 20 lei, face toţi banii.

Buun. Acum vă închpuiţi că vă zgârciţi teribil şi încercaţi să întindeţi o turtiţă din aia de cocă pe toată tava. Pare imposibil, dar insistaţi. Gândiţi-vă că viaţa-i scumpă, suntem în criză, rate la bancă, orice vă motivează, şi întindeţi de bucăţica aia până ajunge transparentă şi acoperă toată tava.

Un pas important, de maestru în bucătărie, e să aveţi toate condimentele puse în borcănaşe simpatice de la Ikea. Dacă sunteţi ca mine, pe dinafară adică, vă veţi trezi la prima ocazie că aveţi nevoie de oregano, ştiţi ca aveţi, dar n-aveţi habar în care din borcănaşe. Aşa că, pentru pizza asta, folosiţi ceva care vă miroase bine :). Plus niste buliono-suc de roşii de la soacra. Ungeţi un strat subţirel, aruncaţi o măslină, un porumb, un ardei, o atenţie, orice vă face fericiţi, şi băgaţi la cuptor.

Secretul secretelor e să aveţi focul potrivit. La ora 6, cum ar veni. Am moştenit cuptorul făra gradaţii, deci va trebui să mă credeţi pe cuvânt. E un fel de mediu. Cred...

Deci 10-15 minute la ora 6, scoateti pizza uscăţică şi o îngropaţi în mozarella. Am încercat şi alte feluri de caşcaval dar parcă nu-i la fel. Încă 5-10 minute să se topească caşcavalul şi gata. Best home made pizza ever.




Nu e cozonac cu legume, nici talpă de pantof sub formă de pizza. E pur şi simplu cea-mai-bună-pizza-făcută-în-casă-care-bate-multe-pizze-de-restaurant. Ieri am făcut 4, prima s-a terminat până să pun măslinele pe a doua, a doua până să pun caşcavalul pe a treia, ultimele două au fost savurate la maxim.


La final:
-maxim 10 min pt preparare (toate etapele)
-vase murdare: un lighean :)şi un fund de lemn, hai un cutit şi o farfurie dacă vă spargeţi în figuri si puneţi felii de roşii sau de ardei
-copilul poate participa la tot procesul
-merge şi sub un an dacă scoateţi sarea

Să vă fie de bine :)

În sfârşit, un moment de relaxare

Nu că ne-am fi omorât cu stresul de Crăciun sau revelion însă abia ieri, după ce am terminat o nouă căruţă de slinguri, am reuşit să mă bucur de vacanţă. Am redesoperit plăcerea desenului la planşetă (pentru cunoscători: cum poţi să omori orice plăcere în 6 ani de arhitectură - lucăcel, vesiliu, dobre. Beat this!) deşi planşeta era masa de croit, echerul avea 11 cm, hârtia era de ambalaj de cadou, nefoslosită, totuşi :)), iar teul era de prin clasa a 9-a. Am bibilit aseară geanţile pe toate părţile, am făcut câteva tipare de la A la Z iar de dimineaţă am purces la lucru.



O geantă măricică, o geantă de mână, 3 bocceluţe. Vreo 7 ore cu totul. Nu mi-a venit să cred. E drept că mai făceam modificări pe tipar şi nu m-am lăsat până n-am reinventat roata, plus ca am testat diferite tipuri de întărituri, însă de când am început şi până am terminat s-au pus câţiva cm buni de zăpadă. Ocazie cu care am amânat, iar, întoarcerea în Bucureşti.


P.S. La mulţi ani!