In caz ca va intrebati, nu, in carucior nu e echivalent cu aproape. E mai degraba similar cu singur in mijlocul padurii :)
Asa ca am inceput sa caut alternative la carucior. Marsupii. Sunat toate cunostintele, cautat pe net, probat zeci. Dar pe cuvant ca nu-i placeau. Statea atarnat acolo si se simtea izolat. Si am spus stop marsupiilor in ziua in care, dupa ce l-am purtat asa doua ore, am dat pampersul jos si avea mititelul urme de la toate cutele posibile :((
Inapoi in brate. Aproape. Cald. Miros de mama/ tata/ bunica. Iam-iam :)
Ei, intr-o zi am dat de un subiect (pe un forum, evident :D) unde se vorbea despre wrap. Mi s-a parut ceva atat de simplu, de evident, de stupid de simplu, de parca mi-era si rusine ca nu m-am gandit singura dinainte. Nu, nu am gasit de cumparat, dar am improvizat rapid unul. Nu am sa uit fatuca lui...pentr el nu era NICI O DIFERENTA. El era in brate la mama. Punct. Dar eu nu, nu ajunsesen inca sa am deplina incredere in el, sa il ascult doar pe el si sa imi dau libertatea sa ascult ceea ce simt. Si toate acele remarci din jur despre cat de stramb/cocosat/chinuit sta bietul copil si-au pus amprenta undeva in capul meu. Privind acum in urma imi dau seama ca nu-l tineam foarte bine, adica el statea super comod dar eu nu tocmai.
Wrapul era unul facut de mine, materialul nu era cel mai bun, imi era teama sa nu il stranga, sa nu ii faca ceva, eu nu ma simteam foarte comod asa ca..am renuntat. Si l-am purtat pe micutul-nu-as-mic in brate cat a dorit inimioara lui (si are o inimioara foarte mare :) ).
La un an dupa experienta esuata cu wrapul am dat de o poza cu un pouch. Vazusem de mult slinguri cu inel dar mi se parea prea complicata treaba cu reglatul inelelor. Dar la pouch am ramas blocata. Nu se poate sa nu pot purta copilul asa. E si mai stupid de simplu decat la wrap :)). Asa ca am pus mana si mi-am facut. Si ca sa nu repet experienta nefericita cu wrapul, mi-am facut vreo 3, asa..din prima. Materiale diferite, texturi diferite, trebuie sa gasesc varianta optima! Si..surpriza. Toate erau perfecte. D a fost incredibil de incantat, mi-a explicat clar ca e un soricel care chitaie cand il pun in pouch, si cum avea chef de luat in brate incepea sa chitaie :).
A fost o descoperire revolutionara :) pentru amandoi. Si, evident, pentru toate prietenele mele proaspete mamici :).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Primesc cu drag orice comentarii, mai putin spam. Incerc sa raspund cat de repede.
Comentariile la posturile mai vechi de 14 zile sunt moderate si vor aparea pe blog cu o usoara intarziere.