Ce stiu eu despre vatelina

Pentru ca, dupa ce termin nebunia cu SSC-urile, voi reveni la chestii mici si simpatice de facut, si pentru ca m-ati intrebat de prea multe ori si eu m-am saturat sa scriu aceeasi lucruri pe mail :), am zis sa pun aici. Sa fie :).

Inainte de toate trebuie sa va spun ca si informatiile mele despre vatelina sunt destul de putine. Nu stiu multi termeni tehnici si nici macar nu am pretentia sa stiu foarte multe despre vatelina, despre procesul de productie sau despre tehnici de productie, pentru ca lucrez de prea putin timp cu ea, insa va pot spune experienta mea cu cele cateva tipuri de vatelina pe care le-am incercat.

Pana acum, la paturici si alte proiecte mici, am incercat mai multe tipuri de vatelina, de la noi si de la 'ei' :)). Sa le luam pe rand:



1. Vatelina din fibre sintetice

Am incercat doua tipuri complet diferite. 

1.1. Una romaneasca, luata de la magazinul acela micut de  langa Cocor [pe langa Himalaya], groasa si foarte 'aerata'. Din toate, cred ca asta mi-a placut cel mai putin. 

• Daca materialul paturicii nu era suficient de gros sau de dens [desi am incercat si cu materiale foarte bune, acel quiting cotton american], firele de vatelina ieseau prin tesatura, dupa primele spalari. 
• Trebuie matlasata foarte des, ca sa nu aveti probleme mai tarziu, adica sa faca cocoloase inauntru. Si cand spun foarte des, vreau sa spun free-motion. Da, atat de des :).
• Ulterior am aflat ca sunt doua tipuri de vatelina, in genul asta, una speciala pentru paturici/ paturi/ pilote, cu proprietati termice bune, si una folosita la saltele, deci mai putin eficienta la capitolul incalzire. Nu stiu ce am folosit eu, insa sigur nu avea nici o legatura cu tinutul de cald. O sa presupun ca era cea pentru saltele :)
• Partea cu facutul sandwich, adica bagat si fixat intre cele doua materiale exterioare a fost iar destul de chinuitoare. Din cauza faptului ca era foarte groasa dar nu si foarte densa, atunci cand am pus stratul de deasupra si am incercat sa prind in ace, totul era ca o placinta grasa necoapta bine :D. N-am murit din asta :), dar nici n-am mai incercat a doua oara. Pur si simplu nu a meritat efortul.
• Cel mai nasol, insa, e faptul ca lasa ingrozitor de multe scame in masina. Am curatat locuri in care nu as fi banuit in veci ca pot ajunge scame, intr-o masina de cusut. 
• Mare plus: nu intra aproape deloc la apa, deci nu va deforma nicicum produsul finit.

Concluzie: eu as zice pas pentru paturici. Pentru proiecte mici insa, eventual chestii pe care nu le folosesti foarte des [adica mult spalat] cred ca e foarte ok. Daca sunteti fani 'wall hangings', sau pentru o perna decorativa [nu una pe care sa si dormi], o curea de aparat sau mai stiu eu ce proiect micut, e o varianta buna de luat in calcul, mai ales ca pretul e undeva in jur de 7 lei/m. 

1.2. Vatelina de la 'ei'. Quilter's Dream Poly. 

Un vis! Serios! Daca nu as stramba din nas cand aud de poliester, asta ar fi vatelina mea preferata. Am luat-o din State, de la un magazin on line [nu ma intrebati care, ca nu mai stiu]. 

• Se matlaseaza pana la 12" distanta intre linii, adica vreo 30 de cm si nu face nici urma de cocolos la spalat. 
• E foarte subtire, chiar si cea mai groasa [au mai multe variante de grosime, eu am avut-o pe cea medie], se prinde perfect de material atunci cand faci quiltul, se intinde frumos de tot, ce mai, un vis. You won't belive is poliester, dupa cum zic si ei :D.
• Scame la minim, nu iese prin tesatura. 
• Nu e foarte calduroasa, dar mai calduroasa decat prima varianta.

Concluzie: As iubi-o cu toata inima daca  n-ar fi poliester. Marele dezavantaj e ca la noi nu se gaseste si ca, din nefericire, mai nou aproape toate ofertele cu free shipping nu se mai aplica la vatelina. Of!

1.3. Nu e chiar vatelina, dar se poate folosi in loc de: polar. Sau fleece. 

• Se intinde usor, insa cateodata prea usor fiindca polarul e, de fapt, un tricot, si are elasticitate pe cel putin o directie. 
• Se prinde f usor de material, ba se si calca, spre deosebire de vatelina din poliester, deci are un mare plus din punctul asta de vedere. 
• Nu lasa aproape deloc scame, deci iar e super.
• Uimitor pentru mine a fost faptul ca e cea mai putin calduroasa dintre toate. 

Concluzie: un mare da, daca stii sa o intinzi bine si nu vrei ceva calduros. In plus, o paturica de polar de la Ikea incepe de la vreo 10 lei, deci si pretul e unul bun.

2. Vatelina din bumbac.

2.1 Vlieseline. E o vatelina din bumbac, fabricata in Europa. E singura vatelina din bbc pe care am incercat-o si nu mi-a placut deloc. Dar deloc. 

• E [un pic prea] subtire [pentru gusturile mele] si destul de rara, de fapt e cumva stratificata, e destul de greu de explicat in cuvinte iar pozele mele nu-s nici pe departe atat de reusite incat sa vedeti vreo diferenta intre ele. 
• Se lipeste foarte bine de material si ajuta mult la facut sandwichul, insa e ingrozitor de aspra. Aspru in genul ala de material de plastic in care iti agati toate unghiile si cuticulele chiar daca tocmai ai iesit de la cosmetica. 
• Nu e ieftina dar nici foarte scumpa, 28 lei/m. Intra frumos la apa, nici prea mult, nici prea putin, cat sa increteasca usor materialul si sa dea quiltului 'pufosenie' :D.
• Nu se calca, mie mi s-a lipit de fier intr-o veselie. Chiar am banuit-o ca ar fi poliester, la un moment dat, tocmai din cauza asta si dupa cum mi se agata de maini, insa nu, chiar e bumbac.
• Nu am gasit specificatii despre matlasat, insa la 4-5" [10-13 cm] cat folosesc eu de obicei, s-a comportat foarte bine.

Concluzie: odata finalizat produsul, se comporta foarte bine, insa, pentru mine cel putin, a fost un chin sa lucrez cu ea in forma bruta. As recomanda-o pentru paturici, sau orice alte proiecte mai mici, la fel si pentru paturi mai mari, insa cu o cutie de crema de maini la indemana, pentru inainte si dupa :)

2.2. Vatelina romaneasca, primita de la Elena de la Fabrix.ro, de la o firma romaneasca care intre timp nu mai produce acesta vatelina. Nu-i stiu numele, mai stiu persoane care o folosesc [Cristina, Irina,daca aveti timp si chef lasati un nume in comentarii] si care au fost multumite de ea.

• Foarte aproape de idealul meu, ma gandeam serios sa imi fac un stoc de la ei, insa n-am avut noroc si, iata, nu se mai produce, deci am ratat si trenul asta.
• O vatelina moale, fina, placuta la atingere, care se lucreaza foarte frumos si lasa un numar rezonabil de scame in masina. 
• Dupa spalare se tine bine, nu face cocoloase, intra la apa cat sa dea pufosenia cu pricina insa fara sa deformeze mult produsul final.
• Mare minus: desi din bbc, nu se calca. 
• Mare minus doi: nu intotdeauna densitatea e aceeasi.  La fiecare 1-1,5m, gaseam cate o bucata mai rara. Nu ceva mare, insa suficient cat sa-mi dea peste cap aranjamentul 'in pagina' :).
• Nu am gasit pe nicaieri specificatii despre matlasat insa, la cum folosesc eu, a mers foarte bine.

Concluzie: bravo, Romania! Pacat ca nu se mai face. Daca stiti pe cineva care are, si vrea sa si dea, luati-o cu incredere, merita! Eu am cumparat-o cu 15-20 lei/m si a meritat.

2.3. Vatelina de bumbac 'de la ei' :). Aici voi pune doua, Quilter's Dream si Warm& Natural. 

Si nu am decat cuvinte de lauda. Sunt, de departe, cele mai tari feluri de vatelina cu care am lucrat vreodata. Diferentele intre ele sunt practic insesizabile, de asta le scriu impreuna.

• Se calca! Si e atat de usor sa lucrezi cu o vatelina care se poate calca! Mereu imi raman urme de la cum a fost impachetata si, cu un copil si-o pisica in casa, imi e imposibil sa o las pe undeva intinsa 1-2 zile, sa iasa cutele. 
• E moale, fina, placuta la atingere, nu agata, insa se prinde imediat de material atunci cand asezi straturile.
• Nu lasa multe scame.
• Se poate matlasa la 8" [20cm] si nu face cocoloase la spalat. 
• Desi e foarte subtire si usoara, e cea mai calduroasa vatelina cu care am lucrat. Ei dau un R=3,8, habar n-am ce inseamna, insa e clar calduroasa :)
• Intra la apa dar exact cat trebuie pentru 'pufosenie'.

Concluzie: mi-a placut atat de mult incat ultima oara am luat 3 cutii :D. Momentan o parte sunt pe breslo, pentru ca am luat, totusi, foarte multa :D. Dar da, e perfecta! As recomanda-o fara ezitare pentru paturici- paturoaie :D, la fel si pentru orice fel de proiect, oricat de mic. Pur si simplu e o placere sa lucrez cu ea. 

Dar cum sunt mereu in cautare de variante, daca ati folosit alt fel vatelina si imi puteti face o recomandare, please do. M-as bucura tare mult sa gasesc, pentru viitor, ceva mai usor de cumparat si, de ce nu, mai ieftin. Desi, am zis, in ochii mei, ultima e varianta perfecta. :)

Pauza publicitara :) Accuquilt Go!Baby cutter

[mai aveti timp pana duminica sa va inscrieti la giveawayul de la Fabrix, aici]

Acum cateva saptamani am primit individul :). Intelegerea a fost asa: eu primesc un individ sa ma joc cu el, voi primiti un individ just so. Cam cat de win-win-win e varianta asta? :)
Ei bine, cam foarte win pentru mine, pentru ca m-a cucerit din prima [nu ca nu ma asteptam :))], cam foarte win pentru una din voi, care va fi norocoasa mai spre sfarsitul saptamanii, si, pana la urma, win pentru ei, pentru ca vor fi [macar un pic] cunoscuti si aici.

Deci, hai sa  va explic:

Am zis ca, pentru quilting, un must este cutterul circular, impreuna cu rigla si plansa de taiat. Am mai povestit despre ele, sunt o inventie perfecta. Eu am un cutter Olfa de 45mm cu protectie [exista si fara, dar daca aveti copii, protectia e un must] si o plansa mare, de vreun metru pe 70, cred ca am luat-o pe cea mai mare. Plus mai multe rigle.

Smecheria e ca exista si chestii mult mai tari. Ca, de exemplu, un Accuquilt Go!Baby. 

E o masinarie super simpla. Are doua role inauntru, role printre care treci materialele care se preseaza pe niste lame taiatoare si ies taiate perfect. Stati sa vedeti, ca explicatia pe scurt nu suna asa bine cum credeam eu :)))

El e aparatul si asta e dezastrul de pe masa mea cand lucrez. Si sub e plansa Olfa, cea pe care tai cu cutterul.

Pe langa aparat in sine, mai exista niste placi, cu diferite modele. Eu am ales trei, la fel va alege si una din voi ;). Astazi o sa va arat cum am taiat cu 'tumbler', adica trapezele. La indicatiile unei prietene am desenat un pic cu o carioca de-a lui d pentru a vedea mai bine trapezele. De fapt, partea neagra e o spuma groasa, iar in ea sunt bagate aceste lame in diferite forme.

Pe placa de baza se aseza materialele. Eu am avut o gramada de resturi de la o paturica terminata ieri [nepozata inca si care risca foarte mult sa imbogateasca colectia personala], ei recomanda sa incepi cu 5-6 straturi de material si sa vezi cum merge cel mai bine. Mie mi a mers perfect cu 8 straturi, adica am scos 24 de trapeze dintr-o lovitura. 

Am aranjat bucatelele de material astfel incat sa acopere lamele. Unele erau ceva mai lungi si nici nu m-am mai obosit sa le tai acum, am facut-o  la sfarsit. Am pus placuta de protectie deasupra si le-am bagat in cutter.

Partea preferata a lui d e sa invarta manivela :). Cele doua role dinauntrul cutterului preseaza sandwichul  si lamele trec prin material si il taie. E super simplu. Si usor, nu ai nevoie de forta. [era ideal daca faceam poza din partea cealalta, sa vedeti si maneta mai bine, dar tre' sa ma credeti pe cuvant :)]

Dupa ce materialele trec prin cutter, s-a terminat, totul e taiat, cu tot cu rezerve!

Trebuie doar sa tragi usor de margini si ramai cu...ta-na :))

La formele care nu au unghiuri drepte, e tare nesuferit sa le cosi una de alta, tocmai din cauza rezervelor. Ei bine, trapezele astea au deja colturile taiate si e super usor sa le cosi dupa. Era sa lesin la pernuta gri :)) 

Nu pot sa va spun cam cat de incantata sunt de el. Stiu eu cum e cu marketingul, insa chiar au dreptate cand zic ca e 90% faster than rottary cutters. Pe putin :).

Deci partea super mega buna la acest cutter e ca tai extrem de rapid si simplu tot. Risc de accidente minim, comparat cu cutterul circular, plus ca totul e o joaca si copilul poate sa participe si sa mai si fie entuziasmat de ce a iesit din manutele lui :).

Partea mai putin avantajoasa e ca pentru fiecare forma ai nevoie de alta baza. Pe mine una nu ma deranjeaza prea mult, nu folosesc 700 de blocuri in quilturi, am exact ce imi trebuie:

- o baza pentru trapeze, pe care le-am folosit deja de trei ori pana acum [pernuta galbena, cea roz de azi si inca un proiect in lucru]

- o baza pentru cercuri pe care am folosit-o la colturile rotunjite si mai am vreo 20 de planuri cu ea :) [artistic photo :))))]

- si inca o baza pentru floricele [mai multe poze cu procesul de taiere, exact la fel ca trapeze, aici]. pe astea le-a taiat d rapid, din resturile de la huse :p, dar din prima secunda am vazut vreo 50 de utilizari pentru ele :).

In caz ca mureati de curiozitate, tot de la Accuquilt exista si Go! simplu, adica mult mai mare decat Go!Baby, pe care il am eu, si mai exista si Go!Studio, o imensitate la care nu pot decat sa visez, pentru cand o sa ma fac eu mare mare mare :). Plus o nebunie de baze, de toate dimensiunile, cu toate formele care va trec prin cap, plus unele de care sigur habar n-aveati. Cam cat de cool sunt, huh? :)

Paturicile lui d (II)

De cand am vazut matlasatul lui Khrisu, de care v-am zis si ieri, am innebunit cu bulele. Si n-a fost suficient sa incerc free motion si eu, am vrut mai multe bule, si mai multe si mai multe... Mu-ha-ha! :))

Mai stiti perdelele mele imbulinate? Ei bine, sa zicem doar ca acum sunt mai putine.





Si un nou paturico-covor preferat. Acum nu mai trebuie decat sa descopar

• cum fac sa imi placa free motionu' sau
  
• cum fac sa gasesc timp sa-l exersez sau
  
• cum fac sa ma invart de bernina 440
• cum fac bule cu staight line quilting

Una mai usoara ca alta...

Fetita, baietelul si patratelul. Sau cum am luat-o razna

Zilele trecute mi-am dat seama ca imi face foarte bine sa citesc oameni frumosi si lucruri vesele. Imi dau o putere incredibila, imi amintesc cat de frumoasa e viata si cat de multe lucruri in jurul meu o fac si mai frumoasa.

De fiecare data cand citesc ceva fain, toate imi merg mai bine. Ma incarc cu buna dispozitia celuilalt, zambesc, ma simt excelent, am o zi buna. Oricat de negru (sau telenovelist) ar fi totul, viata e mai frumoasa atunci cand primesti un zambet, o vorba buna, sau citesti un om fericit.

Pe de alta parte, imi fac fizic rau articolele grele, triste, incarcate de refulari, de sentimente negative. Si cu siguranta imi fac psihic rau.

Sunt constienta ca in jurul meu se intampla milioane de lucruri rele sau triste. Insa, in acest moment, aleg sa nu le vad, sa nu ma gandesc la ele, sa nu le citesc, sa nu ma implic. E cel mai bun lucru pe care il pot face pentru mine. Si automat, aleg sa nu le scriu. Ma consuma prea mult si nu imi ofera nimic, dar absolut nimic, bun. Poate o usoara senzatie de eliberare, care e oricum falsa si de scurta durata.


Nu va voi incarca cu nimic din nervending-ul meu story, nici macar nu voi mai aminti de el, insa va voi povesti toate lucrurile frumoase care mi se intampla. Daca va veti mira cum de sunt in continuare vesela si binedispusa, mai ales cei din voi care stiu despre ce e vorba in telenovela-mi proprie, sa stiti ca nu sunt asa by default. Insa aleg sa fiu si incerc sa fac asta cat de mult pot. Sa inchid ochii si sa traiesc in lumea mea.




Ei bine, parte din lucrurile astea frumoase sunt tampitele de paturici :). Imi place sa descopar chestii facandu-le cu mana mea, nu citind despre ele. Probabil de asta n-am frecventat niciodata bibliotecile :D si nici nu ma omor cu cititul. Iar paturicile astea...ah..un deliciu. Uitasem cum e sa descoperi singur roata. Uitasem cum fiecare centimetru in plus sau in minus te duce la cu totul altceva. Uitasem ca poti sa te si simti bine in masina de cusut, nu trebuie sa faci doar slinguri pe banda rulanta. Asa ca ... va prezint ... cei trei:

Fetita a iesit roza toata. Si oricat m-ar dispera obsesia rozului pentru fetite, pe asta o iubesc. Imi vine sa ma simt mica si sa ma cuibaresc la mama in brate. Imi da o stare de bine si imi e pur si simplu drag sa ma uit la ea. Patratelele uni sunt pe nuante de bleu, m-am gandit sa nu fie gretos de roz, insa acum imi dau seama ca putea sa fie toate roz si era la fel de bombonica si la fel de dulce. A iesit de 80x100 cm, destul de mare comparativ cu ce lucrasem pana acum. Spatele e si el un delicu si ma gandesc serios sa o si spal inainte sa isi gaseasca o casuta nou, pentru ca tare as vrea sa o vad cretulina.



Materialele sunt Wendy Slotboom (mare mea dragoste) si Kona solids de la Robert Kaufmann (a doua dragoste a mea in materie de materiale). Inauntru are un strat subtirel de vatelina din poliester. Si desi e departe (nu foarte :D) de a fi perfecta, costa 170 de lei. Facturabili, de la Sticluta cu clar de luna :).



Baietel a iesit, evident, bleu. Si e exact pentru baieteii care nu sunt obligati sa fie atrasi numai de tractoare si monstruleti. Pentru ca e la fel de moale si cere acelasi tip de cuibareala in bratele mamei ca si fetita. V-am zis ca paturicile mele nu merg ca si obiecte de atasament, ci stau bine numai in bratele parintilor? :)


Baietel are exact aceleasi materiale, Wendy si Kona, numai ca pe alte culori, tot 80x100 cm. Dosul e tot din colectia proprie, de data asta nu sunt buline, ci artificii :). La baietel am pus marginea cu d pe langa mine, si oricat mi-ar placea sa cred ca a fost de acord cu asta, tot am ridicat ochii din masina la fiecare minut, asa ca e un pic mai departe de perfectiune decat fetita. Asa ca baietel va pleca pentru 150 lei.


De patratel trebuie sa va spun ca am fost speriata. Mi-a fost ingrozitor de teama ca nu am sa ma descurc cu patratele asa mici si asa de multe. M-am inselat amarnic. A fost o placere sa o cos, la fel si matlasatul, iar pusul bentitei, desi cu d langa mine, a mers foarte bine datorita agrafelor. Trebuie sa recunosc ca daca as fi folosit altceva in loc de Kona (si, la pretul asta, am fost tentata), nu as fi reusit veci pururi sa iasa atat de bine.
Aceeasi tentatie maxima de a o spala inainte, imi doresc tare mult sa o vad incretita si necalcata si sa ma cuibaresc un pic sub ea, cu d cu tot.



Patratel are 90 x 95 cm, pe fata are Kona alb si o gramada de alte materiale, de la colectia poprie la Ikea, Wendy si Michael (Miller), de unde e si bentita de pe margine. Dosul e delicios, aproape mai fain decat fata, cu casutele de la Ikea pe care le ador si pe care le-am pus si pe paturica lui d. E umpluta cu o vatelina foarte subtire din bumbac. Pleaca pentru 190 lei. VANDUT


La fiecare din ele am lucrat cel putin 7 ore. Patratel a batut recordul cu mai mult de 12 h. Stiu ca in timp imi va lua mai putin, momentan a'ta e'te. Toate sunt facute cu mare drag iar pozele sunt cu mult sub realitate. (Imi iau aparat, imi iau aparat, imi iau aparat...)

O noua obsesie: quilty pleasures

Am avut o vreme când, ca orice adolescent care se respectă, purtam numai negru. Uni. Hai şi gri. Tot uni. Uşor-uşor au mai intrat în scenă cateva bleu-uri. Acum 2 ani, 9 din 10 bluze ale mele erau albe. Si din cele 9, 8 sigur erau uni, celelalte erau luate cu jumătate de gură :). Era de aşteptat ca, la un moment dat, să se umple paharul.

Aşa că la un moment dat m-am îndragostit de florile orientale. Şi m-am îndragostit atât de tare încât am dat iama ... peste tot. Până am ajuns să le comand din state, la un preţ de Japonia -producator+Japonia-adaos + transport +State adaos+transport-România. Şi, evident, mi-am făcut mei-tai-ul visurilor mele pe care nu am cu cine să-l port :). Cu atât mai mult cu cât ideea unui nou bebe e într-un stand-by relativ. Relativ spre deloc, în sensul asta.

Odata cu floricele mele m-am trezit şi cu o gramadă de mostre şi alte câteva zeci de materiale, că, nah, nu poţi să comanzi doar 4-5 m de material, dacă tot plăteşti un transport substanţial (ştiaţi că se plăteşte TVA statului român şi la taxa de transport?)

Eh, şi apoi m-a lovit: quilt! Păturici, gentuţe, mei-tai-uri...Şi de atunci lucrurile au luat-o razna. Ce-i drept, exista un fond, o predispoziţie genetică pentru acest razna :), îmi amintesc perfect când am stat o zi întreagă să îi fac lui d un hanorac cu un trenuleţ şi fular la fel, cu zeci de vagoane de toate formele şi... încărcăturile, exact cum desenam în parc, cu creta. Şi ciupercuţele şi altele care au degenerat din asta. Şi nebunia de husă de pătuţ, cu multe buzunare de toate formele pentru toate jucărioarele. Şi dacă aveam pozele pe laptop, sigur vi le puneam şi pe ele :)


Revenind. Prima păturică, cea de bebe, e o nebunie. A început ca o privire de ansamblu asupra mostrelor.


Si uşor uşor...





Nici nu-mi amintesc să mă fi deranjat să o matlasez fără picioruşul special, rătăcit pe undeva prin multele cutii cu accesorii pentru maşini. Si s-a făcut chiar şi aşa, matlasată cu model mare, moale moale şi incredibil de plăcută. Singurul ei dezavantaj e că mie nu îmi e deloc utilă, poate doar dacă mă hotărăsc să scot ceva din stand-by. Pentru că e fix pentru un nou-născut. Moale, micuţă, uşoară, subţirică, călduroasă şi cu poză direct de masă, să rimeze.




A doua era şi ea începută tura trecută şi ceva nu-mi plăcea. Cu siguranţă proporţiile şi parcă îi mai lipsea ceva. După o zi de holbat la ea cred că i-am dat de cap. Şi, trebuie să recunosc, am scăpat câte ceva printre dinţi la matlasat pentru că i-am mai pus două laterale şi a ieşit...maaare. Ceva mai mare decât un pat de copil. Şi ceva mai mov decât în poze. Dar moaleeee şi pufoasă şi bunuţă tare.




Ei bine, după cele două de mai sus a apărut d. Care ştia materialele, evident, de când au venit şi mă tot întreba ce să facem cu animăluţele. Nu-l vedeam în pantaloni sau cămaşă cu imprimeuri asa că a venit el cu idea. El care nu doarme niciodată acoperit. Şi aşa am primit prima comandă specială: păturică mare, cu animăluţe, în pătrate relaxate (aka ca pe dosul primei păturici). Special pentru poveşti seara, poate reusim să înlocuim cartea de căpătâi a copilului: catalogul lego!



Nu vă pun cât de mult mi-a plăcut să o lucrez. A fost primul lucru pe care d mi l-a cerut. Primul lucru din ceva ce ştiu eu să fac. Dacă aveam o fabrică mică de lego era mai simplu. Cred că atunci când mă va pune să-i proiectez casa o să înnebunesc.

Lucram la păturică cu vorbele lui în minte(mami, o să fie leşin) şi aveam genunchii moi şi fluturaşi în stomac. Şi voiam să o bibilesc, să fiu sigură că pitesc o grămadă de animăluţe, că avem zeci de poveşti de inventat pe lângă dar cumva să fie gata acum! nu mai încolo, pentru că o voia cu adevărat.







Şi e gata. Şi e frumoasă rău. La uscat şi plouă şi o vreau neapărat gata diseară pentru că avem multă multă treabă.

Păturici

Calde. De pe masă. Pozate cu telefonul, scuzaţi.


Prima e o mare întâmplare fericită. Am descoperit în Carfurul din Militari un magazinaş al unui atelier. Câteva costume făcute de ei şi câteva materiale, un balot pe care trebuie să mă întorc să-l iau şi multe resturi de 1-2m. Absolut demenţiale, moi, din bumbac subţire şi cu imprimeuri geniale. Care m-au făcut să mă relaxez altfel decât îmi propusesem în ziua petrecută acasă.

Bucuria a fost reciprocă, tanti de acolo era tare mirată şi încântată când a auzit că ştiu să lucrez. Iar când m-a întrebat ce vreau să fac din ele şi i-am spus că nu ştiu, dar îmi plac la nebunie, ne-am dat seama că vorbim despre aceleaşi lucruri. Mi-a povestit cu mare bucurie că a mai avut o fată tânără (să vedeţi bucurie pe mine când a am auzit, deci a mai avut, adică şi eu sunt la fel :)) ) care a plecat cu o sacoşă de materiale de la ea săpămâna trecută.


Are 70x140, fix cât un pătuţ de copil care stă gol şi pe care se pune praful degeaba :))

A doua e Ikea my love. Aveam multe resturi rămase şi îmi plac toate la nebunie. A ieşit un păturoi de cca 90x150. Marginea albă e backgroundul, încă mă gândesc la finisaj. E destul de rigidă dar e perfectă pentru iarba din Herastrău, cât să nu simţi toate uscăturile.



Să vedem când apuc să le termin.