duminică, 26 septembrie 2010

Fetita, baietelul si patratelul. Sau cum am luat-o razna

Zilele trecute mi-am dat seama ca imi face foarte bine sa citesc oameni frumosi si lucruri vesele. Imi dau o putere incredibila, imi amintesc cat de frumoasa e viata si cat de multe lucruri in jurul meu o fac si mai frumoasa.

De fiecare data cand citesc ceva fain, toate imi merg mai bine. Ma incarc cu buna dispozitia celuilalt, zambesc, ma simt excelent, am o zi buna. Oricat de negru (sau telenovelist) ar fi totul, viata e mai frumoasa atunci cand primesti un zambet, o vorba buna, sau citesti un om fericit.

Pe de alta parte, imi fac fizic rau articolele grele, triste, incarcate de refulari, de sentimente negative. Si cu siguranta imi fac psihic rau.

Sunt constienta ca in jurul meu se intampla milioane de lucruri rele sau triste. Insa, in acest moment, aleg sa nu le vad, sa nu ma gandesc la ele, sa nu le citesc, sa nu ma implic. E cel mai bun lucru pe care il pot face pentru mine. Si automat, aleg sa nu le scriu. Ma consuma prea mult si nu imi ofera nimic, dar absolut nimic, bun. Poate o usoara senzatie de eliberare, care e oricum falsa si de scurta durata.


Nu va voi incarca cu nimic din nervending-ul meu story, nici macar nu voi mai aminti de el, insa va voi povesti toate lucrurile frumoase care mi se intampla. Daca va veti mira cum de sunt in continuare vesela si binedispusa, mai ales cei din voi care stiu despre ce e vorba in telenovela-mi proprie, sa stiti ca nu sunt asa by default. Insa aleg sa fiu si incerc sa fac asta cat de mult pot. Sa inchid ochii si sa traiesc in lumea mea.




Ei bine, parte din lucrurile astea frumoase sunt tampitele de paturici :). Imi place sa descopar chestii facandu-le cu mana mea, nu citind despre ele. Probabil de asta n-am frecventat niciodata bibliotecile :D si nici nu ma omor cu cititul. Iar paturicile astea...ah..un deliciu. Uitasem cum e sa descoperi singur roata. Uitasem cum fiecare centimetru in plus sau in minus te duce la cu totul altceva. Uitasem ca poti sa te si simti bine in masina de cusut, nu trebuie sa faci doar slinguri pe banda rulanta. Asa ca ... va prezint ... cei trei:

Fetita a iesit roza toata. Si oricat m-ar dispera obsesia rozului pentru fetite, pe asta o iubesc. Imi vine sa ma simt mica si sa ma cuibaresc la mama in brate. Imi da o stare de bine si imi e pur si simplu drag sa ma uit la ea. Patratelele uni sunt pe nuante de bleu, m-am gandit sa nu fie gretos de roz, insa acum imi dau seama ca putea sa fie toate roz si era la fel de bombonica si la fel de dulce. A iesit de 80x100 cm, destul de mare comparativ cu ce lucrasem pana acum. Spatele e si el un delicu si ma gandesc serios sa o si spal inainte sa isi gaseasca o casuta nou, pentru ca tare as vrea sa o vad cretulina.



Materialele sunt Wendy Slotboom (mare mea dragoste) si Kona solids de la Robert Kaufmann (a doua dragoste a mea in materie de materiale). Inauntru are un strat subtirel de vatelina din poliester. Si desi e departe (nu foarte :D) de a fi perfecta, costa 170 de lei. Facturabili, de la Sticluta cu clar de luna :).



Baietel a iesit, evident, bleu. Si e exact pentru baieteii care nu sunt obligati sa fie atrasi numai de tractoare si monstruleti. Pentru ca e la fel de moale si cere acelasi tip de cuibareala in bratele mamei ca si fetita. V-am zis ca paturicile mele nu merg ca si obiecte de atasament, ci stau bine numai in bratele parintilor? :)


Baietel are exact aceleasi materiale, Wendy si Kona, numai ca pe alte culori, tot 80x100 cm. Dosul e tot din colectia proprie, de data asta nu sunt buline, ci artificii :). La baietel am pus marginea cu d pe langa mine, si oricat mi-ar placea sa cred ca a fost de acord cu asta, tot am ridicat ochii din masina la fiecare minut, asa ca e un pic mai departe de perfectiune decat fetita. Asa ca baietel va pleca pentru 150 lei.


De patratel trebuie sa va spun ca am fost speriata. Mi-a fost ingrozitor de teama ca nu am sa ma descurc cu patratele asa mici si asa de multe. M-am inselat amarnic. A fost o placere sa o cos, la fel si matlasatul, iar pusul bentitei, desi cu d langa mine, a mers foarte bine datorita agrafelor. Trebuie sa recunosc ca daca as fi folosit altceva in loc de Kona (si, la pretul asta, am fost tentata), nu as fi reusit veci pururi sa iasa atat de bine.
Aceeasi tentatie maxima de a o spala inainte, imi doresc tare mult sa o vad incretita si necalcata si sa ma cuibaresc un pic sub ea, cu d cu tot.



Patratel are 90 x 95 cm, pe fata are Kona alb si o gramada de alte materiale, de la colectia poprie la Ikea, Wendy si Michael (Miller), de unde e si bentita de pe margine. Dosul e delicios, aproape mai fain decat fata, cu casutele de la Ikea pe care le ador si pe care le-am pus si pe paturica lui d. E umpluta cu o vatelina foarte subtire din bumbac. Pleaca pentru 190 lei. VANDUT


La fiecare din ele am lucrat cel putin 7 ore. Patratel a batut recordul cu mai mult de 12 h. Stiu ca in timp imi va lua mai putin, momentan a'ta e'te. Toate sunt facute cu mare drag iar pozele sunt cu mult sub realitate. (Imi iau aparat, imi iau aparat, imi iau aparat...)

7 comentarii:

  1. patratelu' e cel mai fain :). si celelalte sunt minunate, dar patratelu' le ia :D

    RăspundețiȘtergere
  2. si mie tot patratelu' imi place :)
    lucruri frumoase si bucurii iti doresc!

    sunt datoare cu o poza cu slingu' (numai ca azi am facut eu cu o mana si n-a iesit cine stie ce) :D

    RăspundețiȘtergere
  3. Patratel rulz, e clar! Si eu votez tot pt el. Felicitari, sunt f. f. f. frumoase.

    RăspundețiȘtergere
  4. Diana, sunt foarte frumoase, te admir ca iti reusesc asa minunatii... intentionez si eu sa fac o paturica pentru copilasul meu, sunt departe de tine ca si skill si experienta, insa sper sa iasa ceva fain. Numai ca nu stiu de unde sa iau vatelina, asa ca imi permit sa te intreb de unde faci tu rost de ea (m-ar interesa de bumbac, dar ma multumesc si cu cea din poliester).

    RăspundețiȘtergere
  5. Anonim,

    Multa vatelina e din stoc :D, adica din ce am strans eu de-a lungul timpului. N-am nici cea mai vaga idee, cred ca de la unul din depozitele din Bucuresti, oricum acum nu mai au nimic :(. Cand aproape am terminat-o am comandat din state si am luat de bumbac. Din cate stiu eu mai erau cateva magazinase pe lipscani care aveau la metru. Am mai folosit la incercari polar si imi place mult cum iese, e subtire dar calduros si se gaseste mai usor.

    Daca mai ai intrebari, te ajut cu drag. Numai vezi ca da mare dependenta :)))

    RăspundețiȘtergere
  6. Multumesc, Diana, pana la urma am gasit vatelina la un magazinas din spate de la Cocor, e un pic mai groasa, exact cum imi trebuie mie. Si da, ai dreptate, da dependenta... :)... imediat ce am luat-o m-am apucat sa cos, si sunt aproape gata, e departe de a fi perfecta, dar eu ma simt tare multumita :) E prima mea experienta de quilting si presimt ca nu ma voi opri aici...

    RăspundețiȘtergere
  7. A, buna treaba, deci in spate la Cocor. Magazinasul ala care avea si chestii pt facut incaltaminte? Am sa merg si eu, nu au ajuns inca cele din state si raman fara. Chiar sunt curioasa cum e cu vatelina mai groasa.

    Poate pui si tu o poza de mandrit cu ea :D

    RăspundețiȘtergere

Primesc cu drag orice comentarii, mai putin spam. Incerc sa raspund cat de repede.
Comentariile la posturile mai vechi de 14 zile sunt moderate si vor aparea pe blog cu o usoara intarziere.