joi, 3 septembrie 2009

(Ne)Importanta perioadei de-a buşilea

Motivul cel mai întâlnit pentru care un copil n-ar trebui să fie ţinut prea mult în braţe este că devine răsfăţat. Cum noţiunea asta mi se pare greşită din atât de multe puncte de vedere şi are nevoie de un post întreg, am să îi acord timp altă dată.

Acum aş vrea sa vă povestec un pic despre al doilea motiv, si anume copilul nu va învăţa să meargă în 4 labe sau deloc, dacă stă prea mult timp în braţe.
Bun, ştiu destule cazuri de copilaşi care au sărit etapa mersului în patru labe şi au trecut direct de la târât la mersul în picioare. Dar cumva nu e un argument suficient pentru că, după cum ştim, excepţiile confirmă regula.

Scientific American a publicat în iulie un articol despre (ne)importanţa perioadei în care bebeluşii se târăsc/merg în 4 labe. Antropologul David Tracer preuspune ca acestă fază este una nouă în istoria omenirii, de 1-2 secole, care a apărut odată cu traiul în case cu podele mai igienice decât mediul exterior.
După studiul mai multor societăţi tradiţionale din Paraguay, Bangladesh, Mali şi Indonzia, antropologii au observat că deşi unii copii sunt purtaţi în braţe circa 86% din timp, până în jurul vârstei de un an, aceştia nu au nici o problemă legată de mersul în picioare şi o fac la o vârstă similară cu cei care merg de-a buşilea de luni bune. De aici concluzia că musculatura nu 'trebuie' formată prin mersul în 4 labe sau prin alte metode, este suficient unui copil sănătos purtatul în braţe până când el singur decide să se ridice în picioare şi să experimenteze.

Mi-a plăcut mult ideea, lucru pe care îl simţeam de mult timp, că aceşti pitici nu au nevoie de ajutor, de împins de la spate, de stimulat. Nici măcar într-o problemă strict fizică, în dezvoltarea musculaturii pentru mers. Pur şi simplu ştim să o facem, suntem pregătiţi pentru asta ca şi specie, e ceva cu care ne naştem şi o putem face. Fără pus în fund între perne, fără masaje şi înot, fără ţinut de mânuţe. Atunci când copilul e pregătit, o face. Şi poti să-l ţii în braţe exact cât vrea el fără să te temi de repercursiuni. Poate doar de momentul când se va desprinde de tine :)

12 comentarii:

  1. Nu vad absolut nici o legatura logica intre purtat si saritul vreunei etape de dezvoltare motorica! Nu cunosc studiile dar am putina privire de ansamblu asupra teoriior dezvoltarii motorice a bebelusilor (pentru cei interesati sa aprofundeze e Jean Ayres, Inge Flehmig, Remo Largo, Emmi Pickler etc) care arata clar ca TOATE etapele sunt importante - inclusiv cea in patru labe (atata timp cat copilul are libertatea de a alege fara "ajutor" din afara).

    Parerea mea de neexpert e ca legatura intre "purtat" si sarirea (nefireasca) a vreunei etape de dezvoltare motorica e absolut nefondata.

    As vrea sa stiu studii care sa ateste vreo legatura, ai surse?

    Asa cum la fel de nefondat e noua teorie a legaturii dintre purtatul bebelusilor corelat cu riscul de SIDS...

    RăspundețiȘtergere
  2. Ilana n-a mers in patru labe...decat dupa ce-a mers in picioare :)) Chiar aseara o apucase, pe cimentul din parc :)) Cu titlu pur informativ, a fost purtata mult, foarte mult in brate (ca nu stiam eu de sling atunci!)...
    Da' stii ce ma omoara pe mine? Parintii care "isi invata" copiii de nici un an sa mearga :(( Sa vezi sarguinta pe ei...Si ce mandrie, ca merge, dom'le copilu' la numa 9-10 luni, face pasi!!...Si daca am indraznit sa spun ceva, mi s-a replicat "el/ea vrea/cere"...OK, o fi adevarat, ca doar fiecare parinte stie mai bine si simte...da' cand copilu' se pune in fund in parc si nu mai vrea sa se ridice, cand il vezi ca "merge" intr-o pozitie nefireasca...:((
    Sau parintii care isi cearta copilul pentru ca nu vrea sa mearga singur si le cauta mana...Doamne, cate lamentari din astea am auzit!!!...
    Iar replica aia cu "nu, nu te iau in brate ca o sa ajungi un rasfatat/esti copil mare acu'/rad copiii de tine..." e deja clasica...din pacate...Oare de ce dupa ce trec de 1 an copiii inceteaza brusc sa mai fie mici in ochii nostri???...
    Adelamaria

    RăspundețiȘtergere
  3. Anonim , studiul are link in post. Nu ştiu de ce nu-l mai pot pune şi aici o dată.

    Adelamaria tocmai asta e frustrant. Că vor merge singuri oricum, nu doar fără mânuţe, ci şi fără exerciţiu. Şi vor sta în fund şi fără perne şi vor mânca şi fără să le se îndese pe gât şi ... şi ...

    RăspundețiȘtergere
  4. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  5. diana, tu stii (daca nu stii te asigur eu) ca ador slingurile, slingurile tale, in fine, ideea de babywearing..
    DAR;
    nu stiu studiul respectiv si, drept sa-ti spun, nici nu ma intereseaza atata timp cat eu am pruncul (de 11 luni si jumatate) acasa, asa cum am avut parte si de experienta cu privire la mersul de-a buslea.
    eu vad mersul asta de-a busilea ca un efect si nicidecum un antrenament impus. "un efect" al libertatii pe care i-o confera parintele propriului bebelus de a explora. o sa te intrebi ce nevoie de "libertate" are nevoie un prunc atat de mic, cand el vrea doar in brate si la san (asa sau in alta ordine).
    un bebelus purtat in brate intotdeauna va dori sa exploreze. cu tine alaturi, secondandu-l. 1 minut. poate 2... dupa care va dori iarasi in brate. apoi iar pe jos.. de data asta poate chiar 3 minute. cu tine tot alaturi..
    dupa care, cursul normal, va dori sa afle. sa caute, sa guste, sa-si ia singur.
    apoi iar in brate.
    ..deci cu tine, parintele lui, mereu in raza sa.
    de asta ii zic mersului de-a busilea "efect", efect al unei cauze pline de empatie; mama (sau parintele), este atenta la nevoile bebelusului; cand sa-l lase jos si cand sa-l ridice in brate (comunicare exista din ziua 1).
    pt bebelus, parintele ramane destula vreme un instrument.
    de aceea zic; mersul de-a busilea ar putea fi o etapa a noilor generatii, dar inclin grav sa nu cred asta. vorbim,totusi, despre un pui de om; va dori sa cunoasca, sa se ridice. deci, cu parintele alaturi, isi va descoperi propriile posibilitati, instrumente de a o face; probabil inainte sa se ridice perfect vertical se va sprijini in maini si va incerca pasi.. cu genunchii deocamdata. deci mai intai de la o inaltime mai mica, intermediara, mai sigura. apoi, evident, in picioare.

    da, copilul meu a fost pus pe jos, pe "podeaua igienizata" inca de la 5 luni si afara, in pietricele, in iarba, imediat ce a reusit sa stea in fund.
    si nici nu-ti pot descrie ce incantata era pt ea sa smulga, sa guste iarba, sa "numere" pietrele", sa prinda furnicile..... apoi, mai tarziu, cand a putut ea, sa porneasca DE-A BUSILEA dupa ele, in urmarire.

    de altfel, nici nu cred ca exista antrenament pt bebelusi menit sa-i ajute realmente pe acestia sa mearga de-a busilea, asa cum nu exista nici pt mersul in picioare.

    ..asa cum si (ne)mersul de-a busilea poate fi un efect; parintele grijuliu, prapastios, isi va tine copilul in pat pana inspre varsta de 1 an a acestuia. in pat, pt ca acolo sigur e cald si moale, deci nu se va lovi si nu va raci.
    din pacate, majoritatea (deci incerc sa nu generalizez) copiilor care n-au mers de-a busilea au stat in patuturi, in tarcuri, in pat, bine ingraditi, bine paziti. acestia au fost invatati sa nu mai vrea acolo si dincolo, in final sa-si nege nevoile.
    (ultimul fragment ia-l ca pe un studiu propriu)

    deci;
    cred ca adevarul e undeva la mijloc. trebuie aleasa calea de mijloc (care este de fapt si aceea pe care copiii nostri ne-o indica).

    adelamaria, nu-i un fapt miraculos ca un bebelus sa mearga pe propriile-i picioare de unul singur, fara antrenament, inca de la 10 luni.
    sigur, nu pot fi de acord cu "nu te iau in brate" sau cu "nu-ti dau mana". un copil, chiar daca stie sa mearga, are nevoie de mana data si de bratele parintilor lui.

    RăspundețiȘtergere
  6. Gratiela, arunca totuşi un ochi pe link. Articolul e scurt si merge citit repede.

    Era vorba că acum, în zilele noastre, în ultimele secole, mamei îi da mâna să lase copilul pe jos. Înainte nu prea, din cauză de boli şi prădători.

    Nu cred că am zis sau am insinuat cumva că e bine să îl ţii în braţe sau în lsing sau în ce vrei tu împotriva propriei voinţe. Ba chiar am susţinut în repetate rânduri că faptul că un wrap poate ţine copilul împotriva voinţei lui (slingul nu prea) nu trebuie văzut ca un atu. Deci în nici un caz nu militez pentru asta.

    Spun însă că, în condiţiile în care copiii nu pot fi lăsati pe jos din varii motive reale! (nu că poate ajunge la priză !!!!) acest lucru nu le va afecta capacitatea de a mnerge singuri. Şi nu spun eu, de fapt, spun 'ei', aştia citaţi mai sus.

    RăspundețiȘtergere
  7. deci, nu vad legatura intre cele doua, sa ma pici cu ceara! ceea ce stiu este ca mersul de-a busilea ii ajuta mai tarziu pe copii, in sensul ca ii invata cum sa cada. verificat pe fii-mea si pe alti patru copii. am vazut copii care nu au mers niciodata de-a busilea ci direct in picioare (motiv evident pentru parinti sa se umfle in pene mai rau ca un paun - bleah) dar care in momentul in care cadeau muscau cu gura de asfalt.

    RăspundețiȘtergere
  8. bogdana, zic si io cu legatura; la cat e de navalnica fie-mea... sunt impacata ca pica in fund sau, in cel mai rau caz, in maini.. iar atunci isi flexeaza genunchii ca sa cada "mai de jos". practic si teoretic, nici nu le pot numi cazaturi. zici ca se propteste un pic pt ca mai apoi s-o ia de la capat.
    uite, la asta, la ce zici tu, nici nu ma gandisem; desi scrisem mai sus despre mersul de-a busilea ca o etapa de locomotie intermediara si care confera siguranta pruncului, intre statul pe propriul dos (al bebelusului) si mersul in picioare.

    RăspundețiȘtergere
  9. Bogdana, nu am zis că perioada în care merg în 4 labe nu e bună, ci că se poate sări fără probleme. Partea cu căzutul în nas nu ţine de mersul în 4 labe, ţine de libertatea pe care părintele o lasă sau nu copilului. Dacă e 'ajutat' mereu, dacă mereu i se ridică jucăria de jos să nu se aplece după ea, dacă e mereu ţinut de mâini, atunci da, cade-n nas.

    Copiii ăştia ştiu tot :). Dacă îi laşi să se dezvolte în ritmul lor, din ziua 1, oamenii au o teamă şi o precauţie înascutăcare îi apară, care îi ajută să studieze tot şi să decida când sunt pregătiţi pentru ceva şi când nu.

    Dacă copilul e împins de la spate mereu, să facă aia că are deja x luni şi e timpul,să facă ailaltă pentru care el poate nu e încă pregătit, atunci el sare etape importante şi nu ajunge să cadă ca bolovanul, de ex.

    Nu ştiu dacă s-o înţelege ceva, sunt sleep deparaved :)

    RăspundețiȘtergere
  10. eu nu cred ca are legatira 4 labe cu purtatul.
    ai mei au fost(si sunt:D) purtati si raspurtati, si au mers in 4 labe de la 6 luni, in patut, pe jos, pe oriunde. Deci nici vorba ca purtatul sa impiedice mersul in 4 labe, daca se temea cineva de asta, cred ca e bine de stiut de mamici, aici te inteleg bine.

    Dar studiul e unul axat pe diversitatea culturala a cresterii copiiilor, atata tot.
    Eu inteleg din el ca ei tot vor merge, pt asa suntem programati, sa mergem.

    pe de alta parte, se pare ca mersul in labe e exceptional pt organism. Se foloseste si ca terapie in osteopatie, la adulti! Viata la tara (Anca) stie multe amanaunte despre asta.Sunt si carti despre problema.

    In concluzie: purtati=va copii cand vor, lasati-i in 4 labe cand vor , tineti=i in picioare cand vor si nu-i fortati la niciuna dintre astea, specia umana e bipeda fara sa intervina mamele, lOL :))

    RăspundețiȘtergere
  11. Daca merge merge, daca nu nu, ma obisnuiesc cu ideea. L chiar se smuceste din bratele mele( eu il pun la san, dar nu...vrea pe jos). Ii face mare placere. Dar cu toate astea mi-as dori sa mearga si de-a busilea. Stand in 4 labe, coloana are puncte de sprijin si nu este este solicitata deloc. Sarcina e preluata de maini si picioare.

    Sincer as prefera sa il port decat sa umblu cu el tinandu-l de maini. Imi rupe carca, pe bune!

    RăspundețiȘtergere

Primesc cu drag orice comentarii, mai putin spam. Incerc sa raspund cat de repede.
Comentariile la posturile mai vechi de 14 zile sunt moderate si vor aparea pe blog cu o usoara intarziere.