Monitorizarea Codului

Saptamana trecuta, pornind de la un articol de pe siteul Desprecopii, am scris, pe larg, despre ce inseamna Codul international de marketing al substituentilor de lapte matern. Linkul pentru Cod, in engleza, il gasiti aici (in format pdf).

Desi Romania s-a angajat sa transpuna prevederile Codului intr-o lege aplicabila in tara noastra inca din anii '80, abia anul tecut, gratie Unicef*, legea a ajuns intr-o forma in care a putut intra in Parlamentul Romaniei pentru dezbateri. Momentan se afla tot acolo, asteptam aprobarea ei in orice moment. Aici o puteti gasi, pe siteul senatului, in format pdf.

Odata intrata in vigoare, aceasta lege va beneficia si de un intreg aparat de monitorizare. Inca nu stiu cine si cum va face asta, teoretic e vorba de Ministerul Sanatatii, insa lucrurile nu sunt asa simple. Desi in fiecare tara in care exista o lege care sa sustina Codul, exista si o modalitate clara prin care aplicarea legii se monitorizeaza la nivel local, lupta cea mare se duce prin intermediul Organizatiilor non-guvernamentale (ONG) si a persoanelor dornice sa faca o schimbare, atat la nivel local cat si international.

Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS)si Unicef au infiintat, in 1979, o retea internationala care sa monitorizeze aplicarea Codului in toate tarile lumii.  International Baby Food Action Network, IBFAN, despre care v-am mai povestit, este aceasta retea, formata atat din ONG-uri din intreaga lume, cat si de persoane ce nu sunt afiliate niciunui ONG sau altui tip de institutie, insa care se implica activ in aceasta monitorizare.

Ce inseamna asta? Inseamna ca nu exista un Mare Sef, caruia sa ii poti spune ce se intampla in neregula intr-o tara sau alta, iar el sa rezolve orice, insa, peste tot, exista grupuri de oameni care lupta pentru asta. Aceste grupuri pot fi formate din specialisti (mai rar), din ONG-uri, sau din indivizi care pur si simplu vor sa lupte pentru asta.  Si lupta atat la nivel international, raportand OMS, IBFAN, UNICEF, cat si la nivel local.



Ma simt mica. Eu, singura, sunt mica. Insa dupa discutia de ieri cu o femeie extraordinara din reteaua IBFAN, am inteles un lucru mare. Ca luptele trebuie gandite bine si este intotdeauna nevoie de cat mai multi oameni pentru a vedea o schimbare. Iar noi trebuie sa luptam nu doar la nivel international, cum am facut eu pana acum, ci si aici, acum.


Asa ca ma intorc iar, la voi. Acum ceva timp eram sigura ca un ONG este ceea ce ne trebuie. Adevarul e, insa, ca un ONG nu iti garanteaza nimic. Am avut sansa sa particip la cateva intalniri premergatoare legii noastre, printre care si una cu ONG-urile. Demult n-am mai vazut lucruri asa urate ca acolo. Da, un ONG poate ajuta. Insa asta nu inseamna nici ca un ONG e automat un lucru bun, nici ca nu se poate fara si in nici un caz ca toate ONGurile lupta pentru cauze nobile din motivele bune.
*Si, ca tot vorbim de ONG-uri, daca auziti pe cineva spunand ca ei sunt cei care au facut legea, au bagat-o in Parlament, sau orice altceva de genul asta, stati linistiti. Nu s-a intamplat! Nu la noi.


Eu m-am gandit asa:
- noi, multi nimeni, facem ce faceam si pana acum. Cu Codul in fata, si cu legea noastra langa (dupa ce va fi aprobata) notam toate incalcarile pe care le vedem. Codul e simplu, foarte simplu, si foarte bine structurat. Putem deci sa
- marcam fiecare abatere cu articolul aferent din Cod
- strangem, sa zicem, lunar, toate aceste informatii la un loc
- cu un dosar substantial, mergem, lunar, trimestrial, sau bianual, in functie de cum decidem, mai departe
- traducem toate informatiile si in engleza si le trimitem tuturor celor teoretic interesati. Luna de luna, trimestru de trimestru, atat forurilor internationale cat si autoritatilor locale.

In plus, am mai facut un blog. Da, inca unul :). Se numeste Despre nastere si alaptare in Romania si il gasiti aici. As vrea sa publicam aici cel putin povestile voastre, ale noastre de fapt, despre nasterea si alaptarea in Romania, despre experientele noastre, despre cum Codul nu e nici pe departe respectat, despre... tot.

Imi e imposibil sa cred ca, chiar daca la noi nu exista interes, odata ce toate forurile, atat cele internationale cat si cele romanesti sunt alertate in acelasi timp, cineva, cumva, nu se va sesiza. Si cu cat suntem mai multi si organizam informatiile mai bine, cu atat vom avea mai multe sanse.


Deci, voi, nimeni, alaturi de mine, nimeni, vreti sa facem asta?