joi, 13 mai 2010

Snobism, copii şi identitate. Printre LEGO şi slinguri

Daca nu aţi aflat până acum, d e înnebunit după LEGO. A primit prima oară acum 2 ani un set uriaş, cadou de Crăciun, de la un prieten. Şi de atunci a început demenţa. Nu vă pot spune câte LEGO-uri avem în casă, mi-e frică să calculez câţi bani sunt acolo, nenumărând cadourile. Ideea e super faină, posibilităţile nelimitate :) LEGO sunt dintr-un material foarte bun, foarte bine finisate, făcute numai în Europa. Şi cu un preţ (ceva mai mult decât) pe măsură.

Nu mică mi-a fost mirarea când am găsit într-un mic (şi prăfuit) orăşel de provincie, lego. Nu LEGO. Made in China. Cu un preţ pe măsură, adică de 3 până la 10 ori mai mic decât la Lego.

Prima oară m-a încercat un sentiment de revoltă. Ce nesimţiţi, mi-am zis. Ştiu că o idee nu se poate patenta world wide şi că, dacă chiar vrei să patentezi ceva, o poţi face într-o ţară unde nu a auzit nimeni de produsul respectiv. Deşi nu-s mulţi cei ce patentează slinguri sau mei-tai-uri într-o ţară doar pentru că altcineva nu a făcut-o, există. Nu mai vorbesc de marele brevet al Andreei Marin pentru elasticul care lungeşte body-uri şi care se produce de mult timp în multe locuri dar, nah, ea a avut prima ideea să-l duca la Geneva. Bleah! Şi totuşi, mi-am zis, asa nesimţiti? De LEGO ştie toată lumea!


Primul pe care l-am cumpărat semăna tare mult a LEGO mare (aka duplo), d l-a văzut, l-a vrut (pe ale lui le lăsasem în Bucureşti), preţul era decent, l-am luat. Era o mizerie de nedescris. Bază de lego mic, oameni de lego mare, bucăţi care se desfăceau imediat, piese care se spărgeau, calitate zero. Şi gândeam în continuare: ce nesimţiţi....

Apoi am luat un KAZY. Dacă nu ştiţi, toate piesele de Lego au inscripţionate, pe fiecare ţumburuş posibil, LEGO. Ei, astea aveau pe toate scris KAZY. Prost finisate, te agăţau, un camion de toată jena şi nişte instrucţiuni ce m-au pus serios în dificultate, atât din punct de vedere al construcţiei, cât şi strict fizic, cu tot cu ochelarii pe nas nedesluşind mai nimic din poze. E o vorbă care îmi place tare mult şi care zice că prostul nu e prost destul până nu e şi fudul. Cam aşa şi cu KAZY. Cum vedeam câte o piesă de-a lor rătăcită printre Lego-uri, cum mă luau nervii. Marii KAZY, chiar trebuia scris peste tot, să-ţi fie clar ce mare firmă e asta...


La un moment dat m-am oprit. Şi mi-am amintit de Cilla Ramnek (daca nu o ştiţi, vă spun eu: e o designer-iţă; se poate, sau merge numai la masculin?). Şmecheria e că, dacă ai ceva de designer, eşti tare. Ştiţi voi, un designer care să-ţi aranjeze casa, unul care să fi şi apărut într-o revistă, unul pentru curte şi, cele mai populare, hainele de designer. Partea amuzantă e că, atunci când un designer face ceva pentru Ikea, totul devine jenant. Ne snobim cât putem, dar cum putem să cumpărăm de la Ikea ... ei bine nu, asta nu se poate. Ikea e pentru middle class. Cine vrea să fie middle class?

Şi începusem să mă întreb. Oare sunt snoabă? Da, iubesc materialele de la Ikea, şi le iubesc şi fără nume de designer, însă dacă mi se pare ca numai lego-urile LEGO sunt bune, înseamnă că am luat-o pe arătură? Şi slingurile mele ce sunt? Care sunt 'the ones' şi care-s copiile? Oare ale mele aşa par pe lângă ... pe lângă care? Sa fie didymos cele mai tari? Oare calitatea germană e singura cea mai tare şi restul sunt mici KAZY?



Până să apuc să dau un verdict, a venit momentul unui nou LEGO. Fiind tot la bunici, am ajuns în piaţă, copilul a ales o locomotiva. Stuopare! Nu era Kazy şi nici altceva. Bine, era ceva în chineză, dar nu pot reproduce nici să vreau :). Instrucţiunile...de vreo 3 ori mai clare decât la LEGO. Nici nu credeam că se poate. Locomotiva superbă, model foarte vechi, detalii incredibile, piese fine şi extrem de bine realizate.

Apoi o staţie de poliţie. Apoi una de armată. Apoi una de salvare. Peste 1000 de piese (mult peste), împreună la jumătate din preţul secţiei de poliţie de la LEGO. Câteva mici probleme pe la omuleţi, pentru că vin mai dezasamblaţi decât cei de la LEGO şi se îmbină mai greu, linii ceva mai groase pe feţele oamenilor însă... per total...super!

Ieri am văzut încă câteva locomotive (evident, şi ăştia au serii), superbe toate, aproape că am luat-o eu razna. În loc de Omul Calmar de putem juca cu de 4 ori mai multe seturi cu de vreo 10 ori mai multe piese nume-chinezesc-de-nereprodus.



Ştiu că un preţ ascunde multe costuri care nu se văd la prima vedere. Ştiu că a produce în China e de zeci de ori mai ieftin decât a produce în Europa. Şi şi pentru că oamenii sunt extrem de prost plătiţi pentru asta.

Ştiu că pentru unii slingurile mele par scumpe. Ştiu că nu sunt şi ştiu cât mă chinui ca, făcând totul legal, să menţin acest preţ. Ştiu cât de mult înseamnă organic vs ne, ştiu cât înseamnă retailer şi ştiu exact cum se ajunge ca un produs care poate costa 150 lei să fie vândut world-wide cu 150 euro. Sau cu 300. Sau cu mai mult.
Şi înţeleg şi cum ajunge secţia de poliţie să coste 500 lei.

Şi incerc să îmi găsesc locul meu în toate astea.


Am avut ocazia, de mai multe ori în ultimul timp, să îmi vând slingurile în magazine (on line şi ne). O colecţie nouă, preturi pentru retail. Adică cu măcar 50% mai scumpe. Pentru mine - mai puţină muncă şi un profit mai mare; pentru ceilalţi - slinguri pe mai multe drumuri şi un alt preţ. Nu am putut. Efectiv nu am putut.
Era atât de simplu... In loc să spun 'animăluţe bezmetice' să spun Fabric designed by Wendy Sloboom, imported from the US. Şi în loc de 180 lei să spun 70 €. Şi în loc de Iasomie 130 lei (doamne cât de urât sună numele de flori în română) să spun Jasmin, 100% cotton made in European Union with untreated cotton and safest dyes 65€. Să schimb cele mai moi etichete imprimate pe unele ţesute, cât mai mari şi mai vizibile. Şi peste toate astea, să petrec mai puţin timp discutând pe mail sau la telefon.




Nu vreau sa fiu LEGO. Nu vreau să fiu nici KAZY. Şi nu cred că vreau să fiu nici nume-chinezesc-imposibil-de-reprodus. Vreau să fiu eu, aşa cum pot, când pot, cât pot. Cât mai pot.
Când veţi vedea slingurile mele în altă parte, să ştiţi că n-am mai putut. Că am obosit. Şi că am ales calea mai uşoară. Si că snobismul va fi doar o încerca de a mă alinia celorlaţi. Acela va fi momentul în care nu am mai luptat pentru ce cred şi, între a spune stop şi a mă conforma, am ales varianta a doua.


P.S. Dacă ati avut rabdare să citiţi tot, înseamnă că ori aveţi prea mult timp liber, ori chiar vă e drag să mă auziţi vorbind :)

13 comentarii:

  1. Eu ma simt bine sa te citesc si inca, dupa aproape un an, imi place cel mai mult sa il port pe Matei in sling. Spor!

    RăspundețiȘtergere
  2. @Diana, adaug la lista ta si ......seria Thomas!
    In rest, esti ca un drog......o data citita, nu mai pot renunta.
    Si ...esti tu, doar tu!

    RăspundețiȘtergere
  3. Mie imi place sa te aud vorbind, ca timp liber n-am! :)

    RăspundețiȘtergere
  4. drag ca drag:) da' dorrrrrrrrrrrrr...[big hug]

    RăspundețiȘtergere
  5. Drag! Timp ioc. Dar tu meriti o bucatica din timpul meu dramuit.

    RăspundețiȘtergere
  6. Eu sunt din cei carora li se pare totul scump, care cauta pina innebunesc acelasi produs mai ieftin, care stau zile sa se gindeasca ... maninc sau cumpar? ... si ajung sa nu maninc ...

    ce sa fac? sechele comuniste, sechele post decembriste, sechele cu parinti someri, sechele cu de toate si cu toti. dar ma vindec. adica ma vindeca bebe meu. acum nu mai stau asa mult sa ma gindesc daca e pentru ea si vad ca e de calitate si bun si necesar. nu ma mai codesc. stiu ca am cistigat un mei-tai venit din ceruri de la ingerul Diana, dar si slingul pe care l-am cumparat ma salveaza. se uita mamicile prin oras la mine uimite. si eu ...sling. pe internet. sling.slinguri.

    sunt dintre cei care maninca cuvinte. cuvintelelor tale sa nu le pui pret niciodata oricit de snob va fi sa fie viitorul. asa ne vom vindeca multi de sindromul buzunarului si vom oferi pretul corect muncii si sufletului.

    suntem dintre cei care si cu si fara timp isi fac liber la cuvinte oricum pentru ca altfel mor de setea de a da sau de a bea de la altii sentimente.

    si e bine ca suntem!

    RăspundețiȘtergere
  7. Chiar imi e foarte drag sa te citesc :)

    RăspundețiȘtergere
  8. Felicitari pentru atitudine! Poate ca slingurile tale la prima vedere par scumpe, dar eu sincera sa fiu nu am vazut preturi mai bune ca ale tale la articole de babywearing.
    Pe mine au cam inceput sa ma irite unele fitze de "natural parentig", adica produsele foarte scumpe, accesibile doar unui segment redus de parinti din Romania, pe care le gasesc in magazinele online de gen. Cate mame (raportat la populatia generala) si-ar permite sa dea 70 lei pe o oglinda cu care sa-l vezi pe bebe daca il porti in spate? Sau 100 lei pentru legwarmers? Dupa parerea mea se pierde din vedere esenta si totul e un business. Cine promoveaza babywearingul ar trebui s-o faca de dragul faptului ca e ceva firesc si natural sa-ti tii copilul aproape. Iar natural ar trebui sa insemne simplitate, nu exclusivitate.
    Draga Diana, iti doresc sa reusesti sa fii TU pentru totdeauna!

    RăspundețiȘtergere
  9. Frumos spus. Eu mi-am facut timp pentru ca nu mai am chef sa scriu si am ramas datoare niste materiale pt saptamana trecuta :D. Ca sa vezi.

    RăspundețiȘtergere
  10. Ana Maria,
    mi se pare normal să vrei să cumperi acelaşi produs la un preţ mai bun. Ideea e că nu tot ce e mai ieftin e mai prost si nici tot ce e mai scump nu e automat mai bun.

    Ioana
    da, naturalul ar trebui sa insemne simplitate. pentru restul am scris un post intreg :)
    Partea buna la lucrurile f scumpe e ca iti poti face singura mult mai ieftine. La fel cum iti poti face un wrap, poti sa-ti faci si legwarmers (eu am avut pentru d din sosete de-ale mele, nici nu stiam ca exista leg warmers pe vremea aia :) ) si scutece refolosibile si oglinda pentru vazut bebe. Eu zic ca e foarte bine sa existe variante. Pacat ca exista si atatea taxe si costuri ascunde, mult mai multe pentru retaileri :(

    RăspundețiȘtergere
  11. Superb, mi-a placut mult postul tau! Si imi plac de nu mai pot slingurile si mei-tai-urile tale. Intr-adevar, nu au o broderie frumoasa, hand made, pe fata si nici eticheta celebra, dar sunt facute de tine, din capul tau si din combinatiile tale.

    Eu imi doresc sa platesc un pret corect pentru un produs. Tu sa fii multumita ca ti-ai vandut munca si timpul la un pret decent, eu sa fiu happy ca iau un produs de calitate care costa (doar) atat, nici prea putin (ca am impresia ca-i prost), nici prea mult (ca nu mi-l permit).

    Si mie imi place Ikea, imi plac multe din conceptele lor, iar materialele si lenjeriile de pat sunt superbe.

    Am pastrat bomboana pentru la final. Ma tin de mult sa-ti spun: cred ca avem radacini in aceeasi Slatina, bunicii mei sunt de acolo.

    RăspundețiȘtergere
  12. pe lângă Da:), te citim de drag, cu drag(crede-mă pe cuvânt, am avut azi 2 examene. Mai am mâine 2 și, totuși, uite-mă:D) mai e ceva. Un Ceva de care tu, cu siguranță, nici măcar nu ești conștientă.
    La mine funcționează cam așa: nu sunt mamă, știi. Nu numai că îmi doresc să fiu, îmi doresc ca atunci când o fi nevoie să îmi pun în practică instinctul matern, să îmi fie croit după tiparul după care a fost croit al tău. Mai degrabă îmi doresc, în primul rând, a doua situație. Doar așa aș ști că am un copil sănătos, și nu vb din punct de vedere medical ci... cu Suflet sănătos.
    Adică, nu știu câți dintre provideri de produse de babywearing își pun atâtea probleme. Nu știu cum, dar tu nu ești doar mămică de d, tu ești mămică de orice copil purtat-marca Sticluță cu clar de lună. Treaba asta vine fără TVA, prin retailer sau cu eticheta- made in European Union, dar face cam toți banii din lume (apropo, că nu pot să le explic asta oamenilor, este singurul lucru care mă enervează la Babyexpouri)
    Când o să decizi că e momentul să ”te aliniezi”, o să fii Diana, mămică Doar de d. Nu văd de ce ar fi asta o treabă de condamnat.

    PS: nu sunt pupincuristă, nu aș avea de ce, știi, doar ma bucur că am înțeles, în sfârșit, ce înseamnă "Mamă", măcar pentru un viitor copil al meu (care, btw, va fi purtat. Neapărat!:) )

    RăspundețiȘtergere
  13. Si eu te citesc cu drag, si port copiii in "sticlutele" tale facute cu drag.
    Sunt pasionata de colectiile tale asa cum T e pasionat de colectia Thomas ca tot vorbim de trenulete... si chiar daca am doua slinguri si un mei-tai, si n-am mai purtat pe nimeni de cel putin doua luni, pentru ca R merge pe jos si face urat in brate pentru ca vrea sa exploreze pana la epuizare, iar T cu tricicleta, tot ma uit ce a mai aparut nou... (acum balesc la ideea de sling de matase... pe cine sa mai car eu in slingul de matase? dar o esarfa multifunctionala... hmmm... :D)

    Te pup, poate ne vedem la expozitie.

    RăspundețiȘtergere

Primesc cu drag orice comentarii, mai putin spam. Incerc sa raspund cat de repede.
Comentariile la posturile mai vechi de 14 zile sunt moderate si vor aparea pe blog cu o usoara intarziere.