luni, 9 noiembrie 2009

Colecţie nouă, preţuri noi, frământări de mamă care lucrează acasă.

Citind postul Oliviei despre DM am decis să scriu un pic despre mărirea preţurilor pentru colecţia noua şi despre cum am ajuns la asta. Postul a ieşit mai mult decât un pic, e de fapt foarte lung, aşa că dacă vreţi să îl citiţi cap-coadă, luaţi-vă un pic de timp pentru asta.




Când am început 'biznisul', am făcut-o pentru că era (şi este) ceva în care credeam (şi încă o fac). Şi anume că orice mamă ar trebui să ştie cât de bine este să îţi ţii puiul aproape şi că există şi metode prin care poţi face asta, care să fie mai mult decât convenabile atât pentru mama cât şi pentru copil. Şi, evident, partea financiară nu ar trebui să fie un impediment.

1. Preţuri şi costuri

Aşa că, înainte de toate, când am calculat primul preţ pentru slingurile mele, m-am gândit la cât aş fi dispusă eu să plătesc pentru ceva destul de nou şi destul de simplu. Am calculat costurile primare şi am decis preţul care a rămas neschimbat până acum.

Suntem obişnuiţi să găsim pe toate drumurile lucruri ieftine şi foarte ieftine. Chinezisme, pe numele lor de scenă. Şi cumva plecăm de la premisa că se poate şi mai ieftin. Nu calitatea e cea care mă îngrijorează; asta, de cele mai multe ori, se vede cu ochiul liber. Ci faptul că pe acel produs, pe care în loc să îl cumperi dintr-un magazin la 100 lei, îl poţi înlocui cu un produs din Europa, să zicem, la 5 lei. Sau mai puţin. Şi încă o data, nu de calitate vorbesc. Care nu e neapărat de 10 ori mai proastă. Ci de munca pe care oamenii care fac efectiv respectivul produs o depun, şi de banii pe care îi primesc pentru asta.


2. Fair trade

La noi, conceptul de Fair-trade e puţin cunoscut. E vorba de a plăti corect munca unui om. Daca în Canada, venitul mediu, pe an, (calculat aproximativ de mine :)) e in jur de 55.000$, în România e cca 5400$, în China cca 2500$, iar într-o ţară a lumii a treia e de circa 72$. Pe an, da? (cifrele sunt orientative şi aproximative)

Ce înseamnă
Fair-trade de fapt? Foarte pe scurt, este vorba (şi) de un preţ minim platit pe o anumită muncă, în orice zona a lumii ar fi ea făcută. Cum ar veni, e ok să produci păpusă Maricica cu 100 de lei în Canada sau cu 10 lei în România. Dar nu e ok să o faci în Ghana pe 0,001 lei.

Ca producător, ai această alegere: să produci cinstit sau nu. Dar ai aceasta alegere şi ca [] cumpărător. Poţi alege să nu încurajezi munca la negru, sau plătita necorespunzător. Şi dacă, în anumite cazuri, e evident când se întâmplă asta (şi calitatea e de multe ori un indiciu), în altele nu e.

3. Boicotul Nestle

Unul din motivele boicotului Nestle (pentru care mi-am luat tone de roşii că agresez consumatorii de lapte praf în loc să încurajez alaptarea) este faptul că nu îi interesează de unde provine marfa lor.( Mai multe posturi scrise excelent şi documentate până în pânzele albe, plus răspunsuri de la Nestle, găsiţi aici. Annie a fost foarte drăguţă şi mi-a permis să le traduc şi în română. Ştiţi voi, când oi avea timp...)

Mai exact, Nestle este unul din cei mai mari cumpărători de cacao, la nivel mondial. Şi tot Nestle, laolaltă cu ceilalţi importatori de cacao, a fost atenţionat că în multe din fermele de cacao, în special în cele din ţările subdezvoltate (majoritatea, adică), copiii sunt obligaţi să lucreze. Ok, vă las un pic să vă imaginaţi asta. Nu, nu copiii ăia simpatici care sar să o ajute pe mami când lucrează prin grădină. Nu, ăia care sunt treziţi şi trimişi la muncă. Şi care muncesc cot la cot cu cei mari. Sclavagism, cum ar veni. Copii.

Ca uriaş cumpărător de cacao, poţi schimba ceva. Poţi cere certificări prin care să te asiguri că nu a fost chinuit nici un copil pentru cerealele tale pline de zahăr , sare şi, evident, cacao. Sau, poţi să nu. Ceea ce se şi întâmplă.


Back to me

Unde încap eu în toată povestea asta? Păi în primul rând am făcut greşeala de la punctul unu. M-am lăsat păcălită de diferenţele de preţuri pe care le-am văzut, crezând că un preţ mai mare implică automat un profit mai mare. Nu e aşa. Şi încercând să am preţuri cât mai decente, mi-am evaluat timpul şi munca mai prost decât aş fi făcut-o pentru oricine altcineva.


Apoi am făcut-o pe cea de la doi.
Am uitat un om care merită şi el plătit pentru munca lui. Nu în termen de profit al afacerii, nu omul care conduce afacerea, care se gândeşte la dezvoltarea ei, ci omul ăla care aleargă de n ori pe lună la fabrică, care caută materiale, care taie, coase, calcă, împachetează, scrie plicuri, răspunde la mailuri. Am uitat să plătesc timpul ăla pe care îl fur copilului meu şi pe cel pe care i-l înjumătăţesc, participând doar cu jumătate de măsură la jocurile lui.


Evident, a urmat cea de la punctul 3. Asta măcar a fost din necesitate. Adică nu am putut porni la drum cu totul pe gustul meu, a fost nevoie de ţesături cumpărate 'de-a gata'. Dar am rezolvat-o şi pe asta.

Şi am spus stop. De acum mă gândesc şi la mine. La timpul meu, la cel al copilul meu.

Şi este un sfat pentru toate mamele care decid să lucreze acasă. Nu vă subestimaţi munca. Nu e cazul nici să vă supraapreciaţi, încercaţi însă să fiţi corecte. Mai întâi cu voi. Daca faceţi ceva pentru voi şi pentru prieteni e una, dar atunci când lucraţi pe bani pe timpul copilului, preţuiţi-l la adevarata valoare.

12 comentarii:

  1. Ai dreptate.
    Pe de alta parte, piata regleaza pretul. Tu produci lucruri rare, facute manual, carora le dai tu valoare, pretul ar trebui sa fie direct proportional cu asta. Daca vinzi bunuri de larg consum, produse mai mult sau mai putin industrial, pretul e vital, in unele cazuri pentru supravietuire, in altele pentru mega-profituri (gen Nestle).
    Eu sunt o sustinatoare a alternativelor de "job" dupa ce devii mama, ideea de a baga iar 10-12 ore pe zi la firma si a fi mama de duminica, si atunci rupta de oboseala (daca nu sunt la un training sau eveniment sau naiba stie ce) mi se pare oripilanta. Dar ca sa si castigi bine lucrand de acasa trebuie sa faci ceva care sa valoreze mult. Nu toata lumea are resurse pentru asa ceva, din pacate..
    Ideea e ca din punctul meu de vedere mai bine lucrezi de acasa pe bani mai putini decat la vreun job standard pe bani multi.

    RăspundețiȘtergere
  2. Olivia, eu mi-am dorit foarte mult să fac purtatul copiilor accesibil. Atunci când am început eu se găseau wrapuri şi la noi, însă la preţuri de vis. Urât :))))

    Şi eu sunt 100% pentru lucratul acasă, cu toate greutăţile aferente şi tocmai pentru că mai multe mămici mi-au cerut sfatul în privinţa asta, am decis să mai zic câte ceva din casă :)) Ce-am vrut io să zic şi ce-o fi ieşit...dumnezeu cu mila :))))))))

    RăspundețiȘtergere
  3. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  4. diana, ma scuzi, dar am si eu o nedumerire -considera asta nedumerirea cuiva care face handmade pe bune, ca exista si-n breasa mea handmade-ul fake, cu materiale cumparate de-a gata si doar ansamblate ulterior sau obiecte decorative turnate-n serie asa-zise "unicat"- referitor la ce citesc la oliviutza;
    "tu produci lucruri rare, facute manual, carora le dai tu valoare, pretul ar trebui sa fie direct proportional cu asta. Daca vinzi bunuri de larg consum, produse mai mult sau mai putin industrial, pretul e vital"
    ce anume e manual facut? le pictezi? le cosi cu mana (aici ma indoiesc si nici n-ar fi f indicat)? le personalizezi intr-un anume fel?

    ah, cate ar fi de spus la subiectul asta!!!
    in primul rand, eu nu mi-as imagina vreodata ca, daca lucrez acasa, as putea sa fiu in intregime a copilului.. adica sa pot participa in intregime la activitatile lui, etc.. asta ar fi o (reala) pretentie pe care o pot avea doar aceia cu o afacere extraordinara, cu cifre de cifre, pe care deja o coordoneaza altii. intelegi ce spun? adica sa mearga afacerea in asa "hal" incat sa-ti permiti sa stai acasa si doar sa raspunzi la cate un telefon ca sa auzi "ce se mai intampla, cum mai merg lucrurile... etc..".
    si eu imi doresc sa lucrez mai departe acasa, desi putin probabil ca se va intampla asta- doar pt ca stiu ca e o diferenta enorma intre a fi plecat de acasa 10-12 ore de langa copil (10-12 ore- program de lucru la patron plus drum dus-intors) decat daca lucrezi jumatate din timpul asta (sau poate chiar mai putin) oarecum alaturi de copil. e o diferenta enorma! deci, dupa mine, pt mine mai exact, a participa 50% la activitatile copilului de 3 ani nu-i chiar asa o catastrofa.
    dar asta e doar "pointul" meu.
    acum, cu subaprecierea... depinde cum o iei! ..si ce faci!
    stii, eu sunt cu accesoriile handmade, dar mai ales cu obiectele decorative. sotul meu imi spune in nenumarate randuri "ca ma vand prea ieftin, ca ma subestimez intr-un mare hal". asta e o discutie care deja ma oboseste. ii spun ca-i foarte probabil ca m-as vinde "prea ieftin", insa cu siguranta nu ma subestimez pe mine, ci mai degraba gustul oamenilor (in cazul obiectelor decorative si a lucrarilor de arta) si puterea de cumparare a oamenilor (in cazul accesoriilor), fie ca e criza ori ba!
    iar partea cu "lucratul la negru".. pt mine e o idee moralista aberanta cand suntem intr-un sistem necinstit, care jupoaie.. si jupoaie.. inca un pic si vom ajunga ca-n ungaria -(parca)- unde taxele enorme "la stat" vor face ca netul sa fie mai mic decat brutul. intelegi ca intr-un astfel de sistem nu poti avea respect?
    adica eu, una, nu (mai) pot..
    si, culmea, am ajuns sa ii inteleg si pe
    aceia care nici ei nu pot..

    tu, cu prezenta marire de preturi de care vorbesti, probabil ca iti calculezi destul de simplu; merge bine afacerea? oare va mai merge in continuare, adica si dupa saltarea preturilor? ai strategii in maneca in cazul unui "blocaj"?
    cui ma adresez eu in ceea ce fac? daca-mi maresc preturile, oare mai sunt accesibila? imi doresc, de fapt, sa fiu accesibila? iei si "pericolele" in considerare? pericolul in care mamici cu buzunarul ceva mai lipit dar care-si doresc sa-si poarte copiii, vor trece ele insele la masina de cusut si se vor ajuta singure?
    iar daca, dupa toate acestea, inca optezi pt marire, inseamna ca iti permiti si .. go for it, desigur! :)
    sper, sper din tot sufletul
    ca nu te superi, asta-i doar gandul meu "la prima mana"- nefinisat adica..

    RăspundețiȘtergere
  5. Graţiela, hand-made (titlu pe cate eu nu mi l-am pus), în cazul meu, se referă la faptul că toate produsele pe care le vând sunt făcute de mine. De ce asta ceva aşa deosebit? păi pentru simplul fapt că există un om (eu) care verifică fiecare produs în parte, care îl lucrează cu grijă de la a la z.

    Uite, înainte de babyexpo trecut, din cauză că eram foarte grăbită şi stresată, am zis să încerc colaborarea cu o fabrică. Am făcut 108 slinguri la ei. Ştii câte am refăcut în două zile? 73! Deci din cele 108, numai 35 de slinguri erau la un standard pe care eu l-aş numi acceptabil. Adică: inele puse strâmb, cusături neparalele, aţe netăiate bine, cusături sărite...

    Atunci când altcineva îţi lucrează serie, nu poţi verifica toate produsele, oricum ai face. Le verifici prin sondaj.

    Nu am acceptat asta (deşi era o fabrică foarte bună şi am stat o zi întreagă acolo explicându-le tot). Şi de fapt nici nu vreau s-o mai fac.

    Vreau ca un produs al meu să aibă minim nota 9,5 din 10. Şi numai eu pot face asta.

    Despre permis: eu nu am carte de muncă. Nu la firma mea. De ce? Pentru că dacă aveam, însemna preţuri mai mari. Cui îi e bine până la urmă aşa? Mie nu :) Ai zice că nu e mare brânză, dar, până la urmă, o carte de muncă înseamnă mai multe decât o foaie pe care o plimbi la diverse administraţii. Înseamnă vechime, pensie, asigurări de sănătate, credite...

    Eu nu mă adresez mămicilor care ştiu şi vor să-şi facă singure slinguri. Bravo lor, chiar le rog. Şi wrapuri, şi pouchuri, şi mei-tai-uri. Ba chiar îi dau sfaturi cu drag unei mămici din Cluj (nu claudia) care a pornit şi ea pe acelaşi drum. Ceea ce spun, însă, e să nu uite de ele când fac asta.

    RăspundețiȘtergere
  6. Tu acum eşti la început de drum. Îţi face plăcere să alegi materiale, sa le combini, să bibileşti la ineluşe, să coci chestii...E timpul tau liber pe care ţi-l petreci cu drag. Când asta va cere mai mult timp decât ai, vei vedea diferenţa. Vei vedea că nu mai e fun când trebuie să stai 2 zile plecată de acasă la ales de materiale, culori, combinaţii, când nu vei mai lucra 2h/zi ci va trebui să faci minim 40h/săptămână. Atunci te vei preţui altfel :)

    Cât despre lucratul le negru, nu ştiu, poate sunt eu idealistă. Evident că dacă faci pentru cei mai buni prieteni şi pentru prietenii lor, dacă e un hobby, e ok. Dar dacă ajungi la cele 40h/săpt şi nu vrei să plăteşti statului nimic, asta nu mai e ok.

    Mulţi se plâng că nu-s bani la buget pentru profesori, de ex. Sau pentru reformarea sistemului sanitar. Acum mă scuzi că zic aşa, dar dacă nimeni nu vrea să plătească la stat, de ce se aşteaptă ca statul să-i plătească pe ei înapoi, şi încă bine? Ok, în practică e vorba şi de ăia care administrează bugetele însă, până acolo, dacă nu au ce administra...?

    RăspundețiȘtergere
  7. pentru ca se stie ce inseamna sa platesti "la stat". platesti alora de la carma ca sa aiba pe ce sta.
    stiu, stiu, asa se mentine cercul vicios, DAR (!)..

    nu ziceam sa muncesti 40h pe saptamana, sa castigi baban si, culmea nesimtirii, sa nu-ti platesti impozitele, ci ma refeream la munca "la negru" de care vb si tu, spre ex ca n-ai carte de munca la firma ta, etc..
    spune-i oricum, dar e tot munca la negru pe care, in conditiile despre care vorbeam, pur si simplu nu gasesc cum s-o condamn...

    apropo, o mica si urata paranteza; stii care-s primii care stau la coada sa-si plateasca impozitele? ghici!
    cei mai mici, cei care si "mor" repede, care nu supravietuiesc pe piata..
    nasol.

    diana, ceea ce fac eu este, sa zice, un.. hobby rasplatit..:)

    iar ceea ce faci tu.. asa-i, nu-i handmade, dar este calitate! si o munca bine gandita.
    sincere felicitari si succes si de aici incolo!

    RăspundețiȘtergere
  8. gratiela, acum am inteles de ce te-ai aprins :) eu vorbeam de munca la negru în cazul ţărilor subdezvoltate, de copii şi adulţi exploataţi, de emigranţi ...

    Insă dacă tot a venit vorba, îmi menţin părerea că statul trebuie plătit. Doar pentru că mulţi dau în cap şi scapă cu asta, nu înseamnă că trebuie să faci la fel. Dacă bizonii aruncă cutii de redbull pe geamul porcheului şi nu le zice nimeni nimic, asta nu mă opreşte să-mi arunc gunoiul la gunoi. În nici un caz nu aş sfătui pe toată lumea să facă asta doar pentru ca 'ăia mari' o fac. Părerea mea, evident :)

    RăspundețiȘtergere
  9. asa-i, sigur ca ai dreptate! si nu incurajez o gandire ca a mea (momentan una evident pesimista) cu toate ca exemplul "gunoiului" este unul la nivel mic, de confort direct personal, de respect reciproc asa, intre noi, astia mici..
    cand ma refer la "capi", la cei de la carma tarii, spun ca cercul vicios il mentinem oricum; si fiind cinstiti, si fiind necisntiti; ne platim taxele - le platim lor confortul. nu le platim - n-ajungem nicaieri decat ca ne invartim in jurul cozii.
    in fine, asta e o discutie pe care probabil am dus-o in alta zona decat ai fi dorit initial.

    si pe cuvant ca nu tu m-ai aprins, eu apreciez pe bune ce faci si cum faci.. in fine, atat cat razbate pan` la mine
    pe mine m-au aprins "aia mari" (vreau sau nu, fac politica, respir politica - dar sa nu mai intru in detalii)

    poop!

    RăspundețiȘtergere
  10. Diana, mie-mi pare că s-ar putea să-ţi prindă bine lectura asta: cămile şi răţuşte de cauciuc. (E lungă povestea, da-i fain scrisă.)

    RăspundețiȘtergere
  11. Augustin, e fare tare scrisă. Pe la 2, ruptă de somn, încă trageam de ochi s-o termin :) Nu e foarte 'accurate' dar chiar mi-a plăcut :)

    RăspundețiȘtergere
  12. un sg lucru vreau sa-ti zic, orice mama care lucreaza, lucreaza pe timpul copilului. Si ar fi bine sa merite...
    (tocmai mi-am luat o teapa de proportii)

    RăspundețiȘtergere

Primesc cu drag orice comentarii, mai putin spam. Incerc sa raspund cat de repede.
Comentariile la posturile mai vechi de 14 zile sunt moderate si vor aparea pe blog cu o usoara intarziere.