Mi-ar placea sa extind colectia de chestii de purtat. Am gasit furnizorii de materie prima, am gasit modalitatea cea mai buna de a le produce, am facut tiparele pentru tot. Dar cumva nu le mai simt. Sigur e din cauza ca nu il mai port pe d, ca noi am depasit cumva faza asta. Ma gandesc numai la the geanta, care e absolut perfecta. Insa nu e perfecta pentru mine. Si mi-e greu sa o vad, sa o fac, sa o promovez. Si ma gandesc la celelalte idei dementiale care, desi chiar sunt dementiale, sunt pentru o alta eu. Una care a fost. Si am mare nevoie sa traiesc in prezent.
Mi-ar placea sa pun instructiunile pe DVD-uri, sa schimb formatul si sa diversific colectia de slinguri cu altfel de materiale, evident ceva ce la noi nu se gaseste. Dar iar, ma simt tare departe. Si as minti sa spun ca pot face cu la fel de draga inima cand nu sunt acolo, cand nu simt.
Mi-as dori din suflet sa promovez mai mult alaptarea. Sa povestesc mult de tot despre Cod (ul de marketing privind comercializarea substituentilor de lapte matern). De ce e nevoie de el si , mai ales, ce putem face fiecare dintre noi pentru a ajuta. Dar d se intarca intr-un mod minunat, asa cum nici nu speram. Atat de normal, de firesc si de frumos incat nici unul din noi nu mai stie cand a supt ultima oara, daca aia a fost ultima data sau nu. Pur si simplu se intampla si amandoi suntem senini. Si iar mi-e greu sa vorbesc mult despre alaptat cand simt ca noi am trecut peste etapa asta din vietile noastre.
Mi-as dori sa povestesc despre descoperirile extaordinare legate de quilting. Si de cat de misto pot sa fie paturicile astea, de cat de multe lucruri se pot face cu el si de cat de iubite sunt de copii. Si de parinti :). Dar a le face imi ia atat de mult timp incat rar gasesc momentul sa povestesc. In plus, la noi nu prea se fac, cel putin nu cele moderne care imi plac mie mult, si nu cred ca mai am puterea sa o iau de la capat cu un blog in care vorbesc pentru foarte foarte putini.
Mi-as dori sa pot ajuta mai multe mame care doresc/ au inceput sa lucreze acasa. Sa le ajut cu experienta mea si sa le promovez cat de mult pot eu. Pentru ca sunt 100% sigura ca e cel mai bun lucru pe care il pot face pentru copiii lor. Dar asta iar cere timp. Care timp?
Mai mult decat toate cele de sus, mi-as dori alte doua lucruri. Imi doresc sa fiu mai prezenta pentru d. Sa traiesc mai intens alaturi de el. Sa simt legatura dintre noi mai bine. Sa fiu acolo pentru el cu adevarat. Sa il las sa ma invete ce inseamna sa traiesti, sa descoperi, sa te bucuri.
Si nu in ultimul rand, imi doresc sa fiu eu. Sa ma simt bine cu mine, sa rad, sa ma bucur, sa visez, sa zambesc, sa fiu fericita. Sa ma uit in oglinda si sa ma vad pe mine, nu pe Fionna a lu' Shrek. Sa imi faca placere sa ma imbrac sau sa ma prind cu coada ochiului in oglinda dezbracata. Acum sunt doar stresata, ocupata, cocosata de mailuri, facturi, colete si kilograme (multe, mult prea multe) in plus.
Asa ca, din nou, am nevoie sa ma reorganizez. Nu stiu cat si ce voi mai scrie pe blog. Cu siguranta voi mai pune paturici, pentru ca lucrez cu mult drag la ele, si tot cu siguranta voi mai pune din mei-tai-urile noi, daca apuc sa le fac poze. Pentru ca sunt mult, mult prea tari. Insa am nevoie sa scriu aici ca e posibil sa fiu (iar) neserioasa.
Saptamana viitoare, cel putin in a doua jumatate, voi fi singura cu d. Astept cu multa nerabdare zilele alea si imi doresc mult mult de tot sa reusesc sa ma detasez suficient astfel incat sa fie niste zile perfecte. Ca si multe altele care, sper eu, vor urma. Si sa dau, naibii, alea douaj' de kile jos. Am zis!
Desi nu ma omor (deloc :) ) cu pusul melodiilor pe blog, editez pentru o melodie pe care am ascultat-o cu multa placere in liceu si am redescoperit-o azi, la momentul potrivit.
