Ziua 6 mai devreme să aveţi timp: Mei-tai-uri subţirele

Să vedeţi întâmplare. Nu mai pot. Să le ţin pentru mine, adică. Pur şi simplu mor de dragul lor. Nu-s aşa turbate ca ultimele dar sunt frumoase rău de tot (zise cioara). Plus că sâmbătă vom pleca spre Bucureşti şi nu ştiu cum o să mă mai apropii de calculator. Plus că la ăsta mi-a venit o idee care mă scapă de luatul deciziilor :)

Aşadar, mei-tai-urile noi au, ca toate celelalte, două feţe diferite. Majoritatea au glugă, unul singur nu are. Şmecheria e în felul următor: eu am să vă pun poze. Cu câte o faţă de mei-tai. Nu veţi avea habar care din celalte poze e a doua faţă. Când postaţi un comentariu şi vă inscrieţi la concurs, alegeţi o singură faţă, (probabil) cea care vă place cel mai mult. Şi pe care o veţi şi câştiga, dacă o să câştigaţi, împreună cu sora ei, cealaltă faţă.

Şi ca eu să nu mă mai chinui aşa mult:), mei-tai-ul câştigat va fi cel cu cele mai puţine voturi per total.

De exemplu, voi vedeţi feţele F1, F2, F3, F4, F5, F6.
F1 strange 2 cereri
F2 8
F3 2
F4 1
F5 1
F6 7
F1+F2, care sunt MT1 au strâns împreună 10 cereri,
F3şiF4 care sunt MT2 au strâns împreună 3 cereri,
F5 şi F6 au strâns 8 cereri împreună.
Câştigă una din cele care au dorit F3 sau F4. Evident, cele postate acum nu sunt în ordine ci amestecate bine.

Mamtematiciene, să vă văd. Caluculaţi probabilităţi, ce vreţi voi, sigur vine Augustin şi vă dă câteva idei să vă ajute :), numai daţi-mi mie mai puţin de ales pentru că altfel mă falimentez singură :))) Şi lăsaţi un comentariu cu faţa preferată. Una singură! Să vă văd!

FATA 1: FLORI CU ROZ, BLEU, VERDE, DEMENTIAL


FATA 2: FLORICELE INCALECATE :) BLEU


FATA3: ANIMALUŢE CURIOASE: BUFNITE, RATONI, PASARELE


FATA 4: COPACI INFLORITI, RATONI SI PASARELE


FAŢA 5: BRETELE MARO, CAROURI MARO CU BLEU


FATA 6: ANIMALUTE BEZMETICE: PASARI, RATONI, BUFNITE, OPOSUMI


FATA 7: DUNGI ALB NEGRU


FATA 8: FLORI CU BLEU, VERDE SI ALB


FATA 9: BROSCUŢE ŞI LIBELULE


FAŢA 10: NIŞTE CHESTII ROZ


FATA 11: PĂTRĂTELE VARZĂ VERZI


FAŢA 12: UN FEL DE FLORI CU MARO, BLEU ŞI ROZ



Şi sunt moi...
Şi sunt bunuţe...
Şi sunt perfecte perfecte pentru vară...


Ziua 6 din 7 în avans, să aveţi timp să vă faceţi strategii :). Se iau în calcul comentariile postate până duminică la 8. Seara.

Ziua 4: mame fotomodel

Da, azi e ziua enervantelor. Le-ati văzut? Le ştiţi? Am eu două blogeriţe prin apropiere ;). Si nu-i de ajuns că arată aşa, nici măcar nu se străduiesc. Aşa-s ele. Pfff... Şi le stau şi hainele pe ele bine de tot. Orice haine. Parcă nici cu machiatul nu trebuie să se mai chinuie. Lasă, mâine ne destrăbălăm şi noi, rubensienele :)))

Deci azi e ziua lor. Sub 55 kg şi un sling mov dungat. Dacă doresc. Dacă nu ... mai bine. :)))) Serios acum, dacă nu ... atunci altceva. Ce doreşte câştigătoarea. Pentru unul din comentariile lăsate până vineri la acest post.


Ziua 4 din 7.
Festivus fericit!


Ieri am postat şi ziua 6, în avans, în caz că nu aţi văzut.

Ziua 3: Cei ce vor fi venit

Nu ştiu când vin. Asta ca să fie clar. Dar ştiu că or să fie frumoooase rău, de data asta mi-am dat tot timpul să le aleg, am întors paletarul pe toate părţile, nu vreau să mai fac (r)est-uri. Puţin mov, puţin gri, mai o dungă mai un uni (auu, tocmai am făcut o rimă; ignoraţi, de la copil mi se trage), ceva verde, evident, dungute mai dese sau mai rare, destule variante.

Să fie ce vă doreşte inimioara: sling, wrap sau wrap-tai.


Si am lăsat astăzi prunele, aşa că explic mai pe larg. Voi îmi spuneţi ce v-aţi dori, mai subţirel, un sling, un wrap-tai sau un wrap. Eu vă spun să mă credeţi pe cuvânt că vor fi subţirele şi extrem de frumoase. Şi că merg bine de tot la nou-născuţi vara. Şi duminică vă spun care din voi va primi ce şi-a dorit şi când sunt gata îşi va alege exact ce îi place cel mai mult. Dacă nu o să reuşească să se hotărască nu e vina mea :)

Ziua 3 din 7.
Happy Festivus!

Ziua 2. Est-40

Să zicem că cineva (nu dăm nume, persoană importantă :) ) a fost neinspirat şi a făcut un model care e ori dragostea-de-o-viaţă/ce-visam-mereu-şi-nu-ştiam-cum-arată, ori cea mai nasoală variantă posibilă. Şi să zicem că dacă e slingul ei preferat s-a scos, dacă nu, e totuşi o variantă super bună la preţul ăsta. -40% la Est. Ziua 2.

Cel cu galben. Îl ştiţi. Ori vă place la nebunie, ori nu l-aţi lua nici pentru vecina enervantă careia chiar trebuie sa-i luaţi ceva că ăla micu' n-are nici o vină. Poate totuşi vă place.

Slingurile Est sunt -40%, adică 85 lei.
Wrapurile Est sunt -50% adica:
320 cm (îl puteţi lega pe sold simplu sau semi inclinat. de fapt orice puteti face cu un sling) - 65 lei
390 cm (puteti lega în plus cangur şi rucsac) - 75 lei
450 cm (ce vreti voi daca nu sunteti mame extrem de bine, caz in care ne auzim zilele urmatoare :) ) - 85 lei





Ziua 2 din 7.


Valabil azi. Poate şi mâine, dacă mai rămâne ceva gata făcut.


Edit ca aveam cateva prune-n gura. ASTAZI NU E CU CONCURS. Daca va comandati un est astazi, preturile sunt cele de mai sus.

Ziua 1. Cere şi ţi se va da

Ce vă doreşte inimioara.

Pe degeaba, să se bucure şi ea de-adevăratelea, fără să-şi amintească de criză :)

Partea proastă e că se cere 7 zile (până duminică pe la un 8 seara, cu un comentariu mai jos), şi se dă o singură dată (duminica pe la un 10. Tot seara)




Ziua 1 din 7.
Happy Festivus!



Nu poveşti siropoase. Spuneţi cinstit: vă place şi nu vă trebuie neapărat. Sau vă trebuie mult de tot. Sau doar vreţi să-l daţi mai departe. Sau ce vreţi voi. (Nu păturica mică, s-a dus. Din colecţia nouă doar pe neve, nimic nu e gata. Iar..) Numai să spuneţi şi ce vreţi dinainte.

Motive de sărbătoare: Happy Festivus

Sincer, n-am. Motive adică. Dar mă simt bine. Mă simt din ce în ce mai bine. Aproape am ieşit din depresie, încep să văd luminiţa de la capătul tunelului. După mai bine de o lună neagră. Şi am chef de chestii faine. Altfel decât stând la maşină sau la masa de croit. Şi nu e că nu l-aş avea pe d, să văd zilnic chestii faine, însă mi-e dor şi de altceva. Deci caut motive.

Şi m-a lovit: Festivus! For the rest of us. Deci da, gata, e festivus. Al meu! Am zis: începe luni şi ţine o săptămână. Ce mai facem în afară de aruncat cu slinguri în stânga şi-n dreapta? Ne vedem, asta am stabilit. Altceva? Cine se mai oferă?

• Să zicem că blogul are 95 de folowers şi 95 nu e un număr aşa pretenţios ca 100. Să sărbătorim, dară, 100 de folowers-i. Când ajung la 100 dau de băut. Cum ar veni. Practic, să zicem geanta aia simpatică. Ultima. Sau aia de azi, când oi reuşi s-o pozez. Dacă e să fie, să fie până duminică. Ziua 7.

• Să zicem că mei-tai-urile subţiri mă înnebunesc. Cum şi e. Şi n-am cu cine să le port. Nu că nu l-ar ţine, ci că n-are nevoie. Şi vreau musai să văd pe cineva bucurându-se mult de el. Multul ăla din pe degeaba. Ziua 6.

• Să zicem că mamele bine, aşa ca mine, cu ... personalitate, au nevoie să se simtă bine. Să se uite în oglindă şi să se placă de-adevăratelea. Cu ce vor ele. Mărimea lor, nu cu juma' de număr mai mic în speranţa unei reveniri de care nu au niciodată timp. Să se simtă bine bine. Ziua 5.

• Să zicem că şi mamele fotomodel trebuie răsplătite cumva. Şi sub 55 kg se merită un sling din ăla fain, mov cu dungi. Sau un Mei-tai cu bretele mai scurte. Sau un ce vor ele. Ziua 4.

• Şi să zicem că e primăvară rau. Şi este. Şi că ceva din noua colecţie, atunci când se vor îmbuna cei de la fabrică să şi termine materialul, merită sărbătorit. De cineva cu bebe mic şi călduros care îşi doreşte neapărat un sling. Sau un wrap. Sau un wrap-tai. Ziua 3

• Să zicem că cineva (nu dăm nume, persoană importantă :) ) a fost neinspirat şi a făcut un model care e ori dragostea-de-o-viaţă/ce-visam-mereu-şi-nu-ştiam-cum-arată, ori cea mai nasoală variantă posibilă. Şi să zicem că dacă e slingul ei preferat s-a scos, dacă nu, e totuşi o variantă super bună la preţul ăsta. -40% la Est. Ziua 2.

• Şi să mai zicem că vrei ceva. Da' rău. Dar chiar nu e momentul. Că mai ai unul/două/trei. Sau că nu e tocmai cea mai roză perioadă. Sau că-ţi dă bărbatul/femeia cu el în cap dacă te mai prinde că-ţi cumperi chestii de pe net. Sau că pur şi simplu vrei să te bucuri de ceva pe degeaba. Încearcă-mă. O saptămână întreagă. (posturile cu doamna diana nu se iau in calcul. sunt binevenite cele cu fata, io mor după ăsta. sau cele cu să mănâncă şi gura mea ceva :) ). Ziua 1.

Mai pe larg şi mai serios: în fiecare zi, începând de luni, am să pun pe site detaliile pentru fiecare zi în parte. La fiecare categorie există altă regulă. La unele vă puteţi înscrie timp de o săptămână, la altele o singură zi. Deci ideal ar fi să fiţi pe fază. (Da, da, ştiu sigur că vor fi şi tătici)



P.S. Ne-am tuns. Toată familia. Da, inclusiv copilul. Cred că şi de la asta mi se trage :)
P.P.S Sora de noapte, Happy Festivus!

... şi altele

Mai ştiţi materialele ălea frumoase foc?

O parte au ajuns mei-tai-uri. Subţirele, perfecte pentru vară şi totuşi rezistente. Şi frumoooooase. Recunosc că materialele sunt şi mai faine decât mă aştepam şi că cel de care eram îndrăgostită (şi pentru care le-am cumpărat, de fapt, şi pe restul) e de zece ori mai mişto decât credeam. Deci sunt super-mega-îndrăgostită şi deja îmi pare rău că nu am luat mai mult.

Deci nişte mei-tai-uri.






Nişte păturici în lucru, fără poze. La stadiul de idee :), poate apuc sa le tai azi.

Şi nişte genţi. După care mi-am dat seama că am nici mai mult nici mai puţin de o tonă de genţi şi că [] chiar e momentul să termin cu testele, ideile şi variantele şi să mă opresc la una. Eu ştiu însă că voi mă înţelegeţi (şi mă refer la cele care citesc) şi o să îmi mai suportaţi totuşi multe genţi de acum încolo: cum Dumnezeu să te hotărăşti la una? :)




Evident, si din cauza asta, in poze e o singura geanta, tot cu doua fete, cum discutasem si, uimitor, galbenul din ultima poza e exact portocaliul din prima, se trage de la pozele măiastre pe care le fac ...

Pentru ce sunt prietenii

Nu ştiu alţii cum sunt :) dar eu, când mă simt deprimată, obosită sau nervoasă, eventual câte un pic din fiecare, am mare mare nevoie să văd pe cineva. Sau să aud. Şi nu atât să aud cuvinte de încurajare sau să mă plâng, cât să mă las molipsită de buna dispoziţie şi de disponibilitatea altora.

Într-un moment cum nu se poate mai potrivit, astăzi am pimit o vizită de la o prietenă dragă din viaţa-dinainte-de-d, acum şi ea mămică de doi pui. Cu bebedoi de 3 săptămâni, o dulceaţă de fată, şi, evident, cu slingul din dotare. Pur şi simplu nu m-am putut abţine şi le-am făcut câteva (zeci de) poze. Mai ales că o purta pe cea mică exact aşa cum îmi place şi mie, cu copilul 'în gât' :), să-l poţi atinge şi pupa fără să te stresezi, să-i simţi respiraţia în orice moment.




Povesteam pe altundeva acum puţin timp că, atunci când cunosc o persoană, atunci când o ştiu bine bine ca şi mamă, nu am nici o reţinere în a îi oferi un sling cu un minim minimorum de informaţii. Pentru că, dacă gândeşti, e suficient. Raluca mea dragă s-a descurcat excelent (acum dă lecţii :) ) cu un sling în care i-am pus bebelu' o dată şi dispăruţi au fost şi cu mei-tai-ul la care nici asta n-am făcut. I-am zis doar care bretea unde vine. Miru m-a întrebat doar dacă e bine şi cum se desface uşor. Iar poziţia pentru alăptat a durat vreo 30 de secunde de explicaţii (bine, ceva mai puţin:) ) şi cât am dispărut eu două minute deja pitica era aranjată şi se ospăta. După care a adormit ruptă, evident.





Mi-a făcut tare tare bine să îi văd. Să văd părinţi disponibili şi care se bucură din plin de cei mici. Mi-a alungat trei sferturi de depresie cât colo şi m-a umplut de voie bună şi de drag de copil. Mulţumesc Mirule!

Ne vedem?

Cândva săptămâna viitoare?

Undeva la aer?

Cu mulţi copii şi multe esarfe de toate felurile.

Dacă nu vă descurcaţi deloc,
dacă vă descurcaţi bine de tot şi vreţi să vă daţi mari sau
dacă vreţi să încercaţi ceva şi nu ştiaţi cum să faceţi.

Vă aştept cu propuneri pentru locaţie, dată şi oră. Aici sau pe forum, unde vă e mai bine.

O noua obsesie: quilty pleasures

Am avut o vreme când, ca orice adolescent care se respectă, purtam numai negru. Uni. Hai şi gri. Tot uni. Uşor-uşor au mai intrat în scenă cateva bleu-uri. Acum 2 ani, 9 din 10 bluze ale mele erau albe. Si din cele 9, 8 sigur erau uni, celelalte erau luate cu jumătate de gură :). Era de aşteptat ca, la un moment dat, să se umple paharul.

Aşa că la un moment dat m-am îndragostit de florile orientale. Şi m-am îndragostit atât de tare încât am dat iama ... peste tot. Până am ajuns să le comand din state, la un preţ de Japonia -producator+Japonia-adaos + transport +State adaos+transport-România. Şi, evident, mi-am făcut mei-tai-ul visurilor mele pe care nu am cu cine să-l port :). Cu atât mai mult cu cât ideea unui nou bebe e într-un stand-by relativ. Relativ spre deloc, în sensul asta.

Odata cu floricele mele m-am trezit şi cu o gramadă de mostre şi alte câteva zeci de materiale, că, nah, nu poţi să comanzi doar 4-5 m de material, dacă tot plăteşti un transport substanţial (ştiaţi că se plăteşte TVA statului român şi la taxa de transport?)

Eh, şi apoi m-a lovit: quilt! Păturici, gentuţe, mei-tai-uri...Şi de atunci lucrurile au luat-o razna. Ce-i drept, exista un fond, o predispoziţie genetică pentru acest razna :), îmi amintesc perfect când am stat o zi întreagă să îi fac lui d un hanorac cu un trenuleţ şi fular la fel, cu zeci de vagoane de toate formele şi... încărcăturile, exact cum desenam în parc, cu creta. Şi ciupercuţele şi altele care au degenerat din asta. Şi nebunia de husă de pătuţ, cu multe buzunare de toate formele pentru toate jucărioarele. Şi dacă aveam pozele pe laptop, sigur vi le puneam şi pe ele :)


Revenind. Prima păturică, cea de bebe, e o nebunie. A început ca o privire de ansamblu asupra mostrelor.


Si uşor uşor...





Nici nu-mi amintesc să mă fi deranjat să o matlasez fără picioruşul special, rătăcit pe undeva prin multele cutii cu accesorii pentru maşini. Si s-a făcut chiar şi aşa, matlasată cu model mare, moale moale şi incredibil de plăcută. Singurul ei dezavantaj e că mie nu îmi e deloc utilă, poate doar dacă mă hotărăsc să scot ceva din stand-by. Pentru că e fix pentru un nou-născut. Moale, micuţă, uşoară, subţirică, călduroasă şi cu poză direct de masă, să rimeze.




A doua era şi ea începută tura trecută şi ceva nu-mi plăcea. Cu siguranţă proporţiile şi parcă îi mai lipsea ceva. După o zi de holbat la ea cred că i-am dat de cap. Şi, trebuie să recunosc, am scăpat câte ceva printre dinţi la matlasat pentru că i-am mai pus două laterale şi a ieşit...maaare. Ceva mai mare decât un pat de copil. Şi ceva mai mov decât în poze. Dar moaleeee şi pufoasă şi bunuţă tare.




Ei bine, după cele două de mai sus a apărut d. Care ştia materialele, evident, de când au venit şi mă tot întreba ce să facem cu animăluţele. Nu-l vedeam în pantaloni sau cămaşă cu imprimeuri asa că a venit el cu idea. El care nu doarme niciodată acoperit. Şi aşa am primit prima comandă specială: păturică mare, cu animăluţe, în pătrate relaxate (aka ca pe dosul primei păturici). Special pentru poveşti seara, poate reusim să înlocuim cartea de căpătâi a copilului: catalogul lego!



Nu vă pun cât de mult mi-a plăcut să o lucrez. A fost primul lucru pe care d mi l-a cerut. Primul lucru din ceva ce ştiu eu să fac. Dacă aveam o fabrică mică de lego era mai simplu. Cred că atunci când mă va pune să-i proiectez casa o să înnebunesc.

Lucram la păturică cu vorbele lui în minte(mami, o să fie leşin) şi aveam genunchii moi şi fluturaşi în stomac. Şi voiam să o bibilesc, să fiu sigură că pitesc o grămadă de animăluţe, că avem zeci de poveşti de inventat pe lângă dar cumva să fie gata acum! nu mai încolo, pentru că o voia cu adevărat.







Şi e gata. Şi e frumoasă rău. La uscat şi plouă şi o vreau neapărat gata diseară pentru că avem multă multă treabă.