Na c-am facut-o si pe asta. Dupa ce am tradat slingul fix pentru cel cu inele (nu ca cel fix n-ar fi ramas dragostea mea cea mare :) ), ma indrept cu pasi repezi spre a le trada pe amandoua.
De Saptamana Alaptarii am stat mult in Bucuresti (sa zicem.. o saptamana? :D) si am intalnit multe mamici cu copii de toate varstele, si, evident, multi nou-nascuti. Si fiindca am vorbit mult cu Claudia si Irina despre MeiTai-uri si SSC-uri si le-am explicat mult despre temerile mele privitoare la copiii prea mici si prea mari pt cele doua, au aparut multe idei la orizont. Adica daca stiu ce nu imi place si de ce, de ce n-as face ceva care sa rezolve problemele pe care le vad eu?
Asa ca, ajunsa acasa, am recitit discutiile cu mamici tare dragi mie, care mi-au povestit toate multumirile si nemultumirile lor legate de tot ce am facut eu vreodata si de tot ce au mai purtat ele. Si-am gandit, rasgandit, am incercat si reincercat. Am cochetat cu ideea unui SSC, cu schimbarea MT-urilor, cu complicatul slingurilor fixe, toate astea ca sa ajung la o schimbare minora la wrap-tai-uri. Pentru ca fac ce fac si tot la carpe ma intorc :).
Asa ca, dragele babii (da, ma simt ca o baba de la nesomn plus o noua renovare), va prezint in premiera, cu o singura poza proasta cu frigiderul meu :))), ceva tare tare fain. Dupa cum ziceam in titlu, cam cel mai tare port-bebe pe care am avut sansa sa-l incerc.
Care merge perfect din prima luna pana la ... sa zicem doar ca la 4 ani jumate am incercat eu si suportul pentru picioare e la fel de bun ca si pentru un copil mic.
Discutiile cu Raluca si Corina (se stiu ele, le stiti si voi, fara bloguri) au fost de departe cele mai fructuoase. Va multumesc din suflet, dragelor, pentru tot ajutorul vostru.
Dupa ce mai sparg un perete, scot niste moloz, chestii din astea super faine, o sa povestesc si mai mult, cu multe poze pe langa.
