Si uite aşa am ramas cu un kilometru (la propriu :)) ) de material pe galben.
Bon, după cum ştiţi, la mine e un haos. Eu sunt tanti/ mama/ domnişoara aia drăguţă/ secretara/ băiatul de livrări/ patroana/ femeia de serviciu/ croitoreasa/ soţia/ muncitoarea.
Femeia de serviciu trebuie concediată pentru că în casă e dezastru. Băiatul de livrări face încurcături şi cheama curierul de 3 ori pe zi şi-şi ia cuvinte dulci, în gând. Gândul curierilor, evident. Secretara e promptă până când îi urlă ăla micu' să nu mai vorbească la telefon, moment în care întrerupe subit orice conversaţie. Domnişoara aia drăguţa apare o dată la 2-3 săptămâni când reuşeşte să iasă în Carfur (deci nu mall, da, carfur, asta e the ultimate :) ). Mama e vai de ea, abia apucă timp real cu copilul şi e veşnic îngropata în mustrări de conştinţă. Soţia e puţin plecată, a promis că se întoarce în primăvară dar nimeni n-a mai auzit nimic de ea de luni bune. Patroana vrea multe dar nu are oameni care s-o ajute :).
Ei din toţi ăştia micii din mine :), unul, mai isteţ, nu se ştie care, a reuşit să-i facă pe ceilalţi să tacă un moment şi .... şi ... a gândit! Da, incredibilul s-a produs. Şi ideea genială a venit. Vopsim! Vopsim galben şi facem verde. Rezultatele nu au putut totusi fi prevăzute cu exactitate, aşa că nuanţa e ... un verde. Dar e în primul rând, altceva, şi în al doilea rând, verde. Şi un pic albastru :)
Bucuria a fost neţărmurită pentru toţi, la fel ca şi acum câteva luni, la sosirea movului. De luni, pe site.





