sâmbătă, 15 martie 2014

Despre cărucioare

Primesc constant întrebări referitoare la cărucioare, întrebări pe care le simt... într-un fel. Adica eu, of all people, sigur sunt împotriva cărucioarelor. Împotriva! Împotriva acestei invenţii malefice, acestei conspiraţii mondiale împotriva mamelor şi a copiilor. Când am refulat într-o zi pe facebook despre o mamă care îşi trântea copilul în cărucior, am fost întrebată dacă am ceva cu trântitul sau cu caruciorul. Ce???


Deci, care e părerea mea despre cărucioare?

Hai să o iau pe rând. Ce nu îmi place la cărucior?

Nu îmi place ideea că un copil trebuie sa stea în cărucior. Adică e musai. Pentru că dacă ai un copil căruia nu îi place în cărucior (şi asta e posibil să fie adevărat pentru majoritatea, în cea mai mare parte a primelor 6 luni, dacă nu tot primul an de viaţă), atunci copilul 'are ceva'. E defect, cum ar zice D despre pisicul nostru. Serios, copilul meu nu sta în cărucior. Am văzut atâţia care stăteau, al meu de ce nu vrea? De ce nu pot să merg şi eu liniştită nu-ştiu-unde, sa fac nu-ştiu-ce?

Nu îmi place că a devenit (marketingul să trăiască) ceva atât de popular încât nu există listă pe lumea asta, pentru gravide adică, care să nu aibă trecut căruciorul pe ea. Şi ştim bine că nu sunt tocmai ieftine, mai ales că ai nevoie şi de landou, ai vrea un sistem să pui şi scoica pe el (de ce? de ce? de ce să transporţi copilul în scoică? musai trebuie să scriu despre asta pe larg), iar timpul pe care îl investeşti în alegerea căruciorului şi discuţiile pe tema asta nu fac decât să îi crească importanţa.

Apoi, e ca amărâta de pompă de sân, biberonul, suzeta, laptele praf, ălea care sunt în casă, să fie. Just in case... Şi care prin simplul fapt că sunt acolo, în momentele în care eşti cel mai vulnerabilă, par un ajutor extraordinar. Şi nu-s, mama lor, nu-s!

Nu îmi place că hrăneşte delirul universal cu copilul care se învaţă în braţe. Cele câteva (15? 20?) ediţii de Babyexpo mi-au scos în faţă mulţi părinţi care puneau copilul la loc în cărucior imediat ce terminau de probat un port-bebe, să nu cumva să se obişnuiască. Cu accent pe imediat. Imediat! Plus câteva cazuri de părinţi care da, au cumpărat un port-bebe pentru momentele extreme, dar nu au mai probat copilul că stătea liniştit in cărucior şi nu voiau să rateze momentul.

Nu vreau să judec, deşi îmi e extrem de greu să nu o fac în anumite momente. Însă nu pot să nu simt o tristeţe teribilă atunci când văd astfel de întâmplări. Pentru că, cumva, atunci când e folosit la maximumul posibil, duce la o îndepărtare, o deconectare atât de nenecesară atât copilului cât şi mamei. Care au atât de multă nevoie de lumea lor. Aia în care se privesc în ochi şi se îndrăgostesc unul de altul. În fiecare zi. Tot mai mult, cu fiecare zi care trece. Aia în care, după primele ore/ zile/ săptămâni în care sunt doar ei doi pe lume, se transformă uşor într-o lume nouă, cea a mamei, a noii femei, în care copilul e parte integrantă, e prezent activ, creşte, prin ea, alături de ea, cu ea.

Da, un cărucior poate fi un mijloc de locomoţie bun. Poate fi o unealtă foarte bună. Din câte îmi amintesc de la D (şi de la copiii prietenelor mele de-o vârstă cu d, că doar de acolo am amintiri directe), există o perioadă când copiilor chiar le place în cărucior. Le place să vadă mult, să se uite la lume 'ca la televizor', iar dacă perioada asta coincide cu o vară călduroasă rau de tot, un cărucior poate fi o soluţie foarte viabilă. Căruciorul în sine nu e acea unealtă a diavolului. Modul în care îl folosim, însă, poate fi.

Nu, nu sunt împotriva cărucioarelor. Dar, vă rog, utilizaţi-le astfel încât să vă aducă şi vouă, şi copilului, ceva real şi bun. Chiar pot face asta!

9 comentarii:

  1. :) eu am avut un copil care a urat caruciorul. O tineam in brate cu o mana si impingeam carutul cu cealalta. Ii placea purtata, dar in 2002 erau niste marsupii vai mama lor. Apoi a crescut si i-a placut mult carutul. ca sa-l impinga, that is :)) Unde statea calumea si ii placea, scaunel de mers pe munte, stii tu, cu cadru.

    Celalalt a fost tinut in wrap o groaza, dar i-a placut si in carucior. Dormea pe burtica invelit si eu citeam linstita pe bancuta, era ca un scaun de masa carutu lui etc etc (il tii minte, stokke ala albastru) La un moment dat nu i-a mai placut in wrap (7 luni avea). Apoi a venit vremea cand am renuntat la carut, a vrut in sling, l-am imprumutat de la sormea, apoi a venit poucgoul de la tine pe care l-am folosit desi avea spre 2 ani, soc si groaza, si pe munte am mers cu el in pouch, ok, nu alpinism :)

    Eu cred ca sunt complementare si ca trebuie sa tii cont de cum ii place copilului.Sunt situatii in care carutul e total inutil( nameti de pilda), sin care e util (esti la mare, copilu doarme si vrei si tu o hamsie cu doua maini deodata, nu doar cu una :D)

    RăspundețiȘtergere
  2. nu am vrut carut, nu l-am trecut nici pe lista, mi-am comandat un wrap elastic de la tine :) cand eram insarcinata in 5 luni (primul lucru cumparat pentru copil, la care tin ca la ochii din cap). soacra-mea ne-a facut cadou un carut, s-a carat cu el din Germania. a fost si este in continuare foarte util: blocheaza scara sa nu urce copilul singur :P

    asa ca, desi am nascut vara, am folosit la greu wrap-ul, si eu si sotul, apoi sling-ul, apoi manduca, apoi copilul a hotarat ca mai bine merge cu bicicleta, asa ca ocazional, mai caram si bicicleta in brate. am rezisat cu stoicism tuturor insinuarilor sau atacurilor directe, referitoare la invatarea copilului in brate, dovada ca pe la 1 ani si ceva ne rugam de el sa-l luam in brate. ;)

    RăspundețiȘtergere
  3. m-am intors din parc, un copil (4 ani)de mana, unul de un an in sling. Si-mi zice cel mare: mami, stii ce mi-as dori si eu? Sa-i cumperi lui P., (slingatul), o suzeta (suzeta!!), si un carucior :))) Daca si un copil poate vedea ca nu e viata fara suzeta si fara carucior, ce asteptari mai ai de la parintii bombardati de marketing, si de isteria invatat in brate?

    RăspundețiȘtergere
  4. Noi nu i-am luat carut si nici nu avem de gand, in ciuda presiunilor mamei mele care insista si ne umple capul cu super avantajle carutului. De ce? Pai avem carrier ergonomic care se coboara usor pe scari :), se ajusteaza incat sa-l putem duce usor si eu si tati (cel mic se apropie astfel de amandoi), nu ne ocupa spatiu in portbagaj, nu ne ocupa spatiu in casa, nu il zdrangane pe cel mic prin gropi sa-i faca creierul pilaf (nu stiu la voi, dar noi la Iasi avem o gramada de gropi), urcam usor cu el toate dealurile si vaile (suntem cam plimbareti), stim mereu daca celui mic ii este cald (s-a nascut in septembrie si e prima iarna pe care o prinde si in care bineinteles ca l-am scos afara), avem mainile libere sa plimbam si javra impreuna cu bebele samd. Nu am nimic impotriva celor care prefera carut. Cand vreau sa-l pun pe cel mic jos afara, avem un sezlong si un scaunel de masa (scaunel pe care l-am carat dupa noi inclusiv pe tarla la pus morcov - a stat si el si s-a uitat la noi cum faceam straturi). Ce ma enerveaza insa este presiunea din jur a tuturor care insista sa ne luam carut. E musai - daca ai copil, trebuie sa ai si carut. In Iasi (cu parere de rau, ca de obicei la coada progresului) inca este multa lume care se uita la noi ca la urs cand iesim cu carrierul :(. Nu cedam insa desi ne calca pe nervi constant treaba asta, cumulat cu telefoanele mamei mele care imi aminteste ca vine primavara si cel mic are nevoie de carut, cu babele de la bloc care ne intreaba de ce nu avem si noi unul etc etc. Va pup si va doresc liniste si putere de a va creste puiii cu drag.

    RăspundețiȘtergere
  5. Am avut si carucior si l-am folosit foarte putin, in schimb am folosit sling, marsupi, manduca. Daca as mai face un copil, nici nu s-ar pronunta cuvantul carucior :))

    RăspundețiȘtergere
  6. Hmm scoica... este utilă pentru că vrem să ne plimbăm cu copilul pe la bunici, cu mașina. Și în brațe eu nu îl țin în mașină!!! (asta e de recomandat pentru toată lumea). Iar căruț am luat într-adevăr 3 în 1, pentru că nu am pătuț încă și mă gândesc că e mai sănătos să doarmă în landou decât în mijlocul patului meu. Am manducă în schimb și vreau să o folosesc de la început. Dar la siguranța bebelui nu aș renunța - la transportul în mașină (de fapt scoica se transformă în landou la mine deci am bifat 2 lucruri). AH și ca idee, la drumuri lungi cu mașina, la bebe mic, e mai sănătos să stea în landou decât în scoică, pentru respirație șî tot. De altfel pentru mașini sunt de nelipsit scaunele, scoicile și toate obiectele omologate la transport... la câte nenorociri se întâmplă....

    RăspundețiȘtergere
  7. Sunt mandra "posesoare" a doua fete.
    Cea mare (aproape 5 ani acum) a mers si in carut si ceva timp intr-un sling cu inele sau in cel fix, comandat de la Diana pe masura greutatii ei (si-a mea :)) din vremea aia.
    Cea mica (se apropie de 2 ani) a fost anti-carut si foarte hotarata ca vrea in brate, motiv pentru care slingul fix a fost de mare folos, pana cand sus-jos de 1000 de ori m-a cam obosit. Mai folosim ocazional slingul cu inele, ca acum ni se potriveste mai bine si ma bate gandul si la un SSC chiar daca Sofia are "venerabila" varsta de 2 ani.
    De vrut in brate inca vrea si cea mare. Am binecuvantat ideea (si producatoarea :) ) slingului fix, cand am carat-o 25 de min in brate, venind pe jos din parc, pentru ca obosise rau (are un pic peste 20 de kg - deci Diana, multumiri!!!). Din fericire il luasem cu mine - buna inspiratie.
    In masina am folosit scoica iar acum avem scaun pentru cea mica si inaltator pentru cea mare, iar centura este obligatorie.
    Trebuie sa recunosc, scoica (+plasa de tantari de carucior) ne-a servit de patut cand cea mica adormea prin vizitele la distanta, dupa ce servea portia de lapte, la san evident, si binevoia sa-mi dea drumul. Altfel, dormea la mami in brate....

    RăspundețiȘtergere
  8. Am nascut vara si mergeam cu bb in brate in parc, asa ni s-a parut logic, plus ca 4kg nu sunt greu de transportat. Babele se uitau ba urat ba cu mila la noi; ,,de ce nu puneti copilul in carut?,, sau ,,sunteti copii cu copii,,...adica eram saraci...Am luat pe urma un wrap din disperare, fetita dormea ziua doar in brate nu puteam nici sa mananc, si cand mergeam la toaleta plangea...dar nu l-am folosit , nu a vrut sa stea in el...deci tot bratele le-am folosit...Pe urma am utilizat un mei tai cand a ajuns la varsta necesara.Mi-a fost foarte util, am mers in multe locuri in care nu poti ajunge cu caruciorul, metrou,etc. mie imi place sa merg mai repede, pe strazi e mizerie multa care trebuie ocolita, dar acum a venit vara si merg in parc cu un carucior pt ca transpir cu bb in mei tai...si o mai tin in brate o mai pun si in carucior...
    Nu am luat carucior din timpul sarcinii ca nu mi s-a parut o urgenta...nu-mi placea idea sa-l tin in mijlocul sufrageriei...am spus ca am nascut vara si pana s-a facut frig fetita a fost destul de usoara sa o pot tine in brate, iar iarna stateam putin afara...tocmai acum vara am inceput sa folosesc un carucior primit cadou pe care il indes intr-o debara. Nu sunt o extremista, dar chiar mi se pare o imagine penibila cu 2 parinti care merg la doctor cu bebelusul nou nascut in landou, tinandu-l asa...incomod la distanta parca ar tine un cos cu fructe..si desigur cu suzeta...de ce oare?suzeta pt ca stim ca nou nascutii tipa asa...fara motiv...si landoul...pt ca a tine fiinta aia mica in brate e simbol al saraciei...numai la tigani vedem asa ceva,nu?

    RăspundețiȘtergere
  9. Carucioarele sunt utile totusi .De exemplu o mamica dupa cezariana nu poate sa tina bebelusul in brate ..sau pur si simplu pentru mamicile mai comode :)

    RăspundețiȘtergere

Primesc cu drag orice comentarii, mai putin spam. Incerc sa raspund cat de repede.
Comentariile la posturile mai vechi de 14 zile sunt moderate si vor aparea pe blog cu o usoara intarziere.